Adio draga discheta... :)

V-aţi întrebat vreodată, voi, copiii pentru care laptopul şi cablul de Internet sunt extensii indispensabile ale corpului uman, de ce iconiţa de salvare din Word şi alte programe este reprezentată, încă, în anul 2010, de o dischetă? Probabil că cei mai mulţi dintre voi nici au avut nevoie vreodată să folosească o asemenea relicvă istorică.

Nouă, ăstora prea bătrâni pentru a înţelege curentul Emo dar prea tineri pentru a ne face concediul la Sovata, discheta ne trezeşte amintiri din vremurile fără griji. Pe vremea în care Naţionala României de fotbal era considerată una dintre cele mai puternice echipe din lume iar economia de piaţă românească crea primii miliardari de carton, noi, puţinii copiii care aveam calculatoare, ne consumam micile economii cumpărând dischete.

Copiii cu dischete

Cât de frumos şi frustrant în acelaşi timp putea fi! Alergam într-un suflet la tarabele cu jocuri pentru a cumpăra cele mai noi titluri lansate. X-COM: UFO, Monkey Island, Quake şi Doom, Transport Tycoon, Panzer General, Mortal Combat, Simon the Sorcerer, Command & Conquer, Wolfenstein, Prince of Persia, Warcraft şi Need For Speed sunt doar câteva din jocurile care făceau furori atunci.

La început jocurile încăpeau pe o singură dischetă. Ba chiar, uneori, erau stocate mai multe jocuri pe o singură dischetă. Cu timpul însă, dimensiunea jocurilor a crescut, iar acestea au început să ocupe din ce în ce mai multe dischete.

Amintiri din copilarie

Era frustrant pentru că se stricau foarte des. Făceau aşa-numitele bad-uri. Anumite sectoare care conţineau informaţii nu mai puteau fi citite, iar întregul joc era compromis. Unele dintre cele mai obscene înjurături erau eliberate când se întâmpla aşa.

Şi ne chinuiam să le reparăm. Existau programe, precum Norton Disk Doctor, care încercau să mute informaţiile de pe sectorul compromis pe unul liber (dacă exista unul liber). Uneori reuşea, alteori nu. Dar zgomotul pe care unitatea Floppy îl făcea când dădea peste sectoarele cu bad-uri va rămâne întipărit pentru totdeauna în memoria noastră.

Şi-a mâncat mălaiul

Oricât de mult ne-am fi ataşat de ea, s-a terminat. Nu mai vrem să o vedem. Nu mai vrem să o folosim. Trebuie să moară şi să ne lase. Vom aprinde o lumânare pentru ea la muzeu şi ne vom continua viaţa cu celelalte medii de stocare, mult mai rapide şi mai încăpătoare.

Discheta, file de poveste

A trăit deja 41 de ani până acum într-un domeniu în care alte tipuri de componente nu ating nici doi ani. A cunoscut o mulţime de versiuni - de 8 inch, de 5¼, de 3½ şi altele - dintre care cea mai populară s-a dovedit cea de 3½ care avea o capacitate de stocare de 1.44 MB.

O vechitură demodată ca discheta nu produce decât pagubă în anul 2010. Nu face decât să ţină în loc domenii care, altfel, ar fi evoluat mult mai repede. Nu face decât să complice şi să îngreuneze activitatea în anumite domenii.

Ce o ţine în viaţă

Adevărul este că discheta ar vrea să moară. Problema este că unii dintre noi nu o lasă.

Nu o lasă, de exemplu, cel mai folosit sistem de operare la ora asta: Windows XP. Atâta vreme cât mulţi utilizatori vor mai folosi XP-ul, va supravieţui şi discheta. Aceasta este necesară în cazul XP-ului pentru instalarea driverelor de RAID.

Unitate Floppy

Atâta vreme cât vor mai exista dischete, o ţară înapoiată din punct de vedere administrativ (şi nu numai), ca România, va profita de ocazie pentru a nu face upgrade-urile tehnologice necesare şi pentru a conserva nivelul şi aşa extrem de ridicat de birocraţie.

Folosirea dischetelor în paralele cu declaraţiile tipărite este soluţia pe care talibanii locali cu funcţii de conducere au ales-o pentru a crea impresia de avans tehnologic şi, în acelaşi timp, pentru a nu face reformă administrativă. Poate abia când nu se vor mai produce dischete deloc vom avansa şi noi din acest punct de vedere.

Aşadar, dragă dischetă, nu e ca şi cum nu am fi conştienţi de impactul pe care l-ai avut asupra informaticii. Nu e ca şi cum te vom uita vreodată. Dar, ajunge. Trebuie să-ţi iei rămas bun şi să ne laşi.

Avem acum medii de stocare mult mai mari şi mai rapide. Şi mai avem o chestie, numită Internet. Chestia asta va ucide, cândva, orice mediu de stocare personal. Aşa că nu fi tristă. Ai trăit oricum mai mult decât era cazul.

sursa: www.go4it.ro