I s-ar putea spune foarte usor si marea mocirleala caci ceea ce trebuia sa fie cel mai mare maraton de mtb al tarii, cu 1400 de inscrisi, a devenit o lupta pentru inaintare in noroi. Dupa ce a plouat 4 zile la rand, vineri si sambata daduse soarele si speram ca traseul sa se mai usuce; dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de pe traseu si in seara dinaintea concursului s-a pus o ploaie ca de toamna, cu tunete si fulgere care a pus capac.
Duminica dimineata nu mai ploua, dar afara era doar 6 grade Celsius. In drumul de acasa pana la locul de start de la Academia de Politie ne-am intalnit cu multi ciclisti, atmosfera de concurs plutea in aer.
Traseul este acesta
5, 4, 3, 2, 1 si am plecat in cursa. Primul km a fost frumos pentru ca drumul era pietruit si am facut chiar si depasiri dar imediat a inceput noroiul; cum cauciucurile mele sunt mai mult de asfalt (asta am constatat-o la fata locului :D) am luat o cazatura asa de inceput ca sa ma acomodez cu mediul :D
Si dai si trage si impinge, si curata rotile si mai pedaleaza si mai si impinge. baltile pana la genunchi nu mai contau ba chiar uneori erau prilej de bucurie pentru ca mai curatam bicicleta de noroi.
Am iesit din padure si am dat de un drum de tara plin de pamant lutos care se lipea de roti si le bloca. Am incercat sa ridic bicicleta si sa o car pe umar dar a fost imposibil, era de 2 ori mai grea decat in mod normal. In aceste conditii eram hotarat sa abandonez la primul punct de control pentru ca nu simteam placerea de a merge pe bicicleta.
Am ajuns la palatul Ghica sleit de puteri, poate si pentru ca terminasem apa de ceva timp. Aici era amenajat un punct de alimentare unde am mancat cele mai bune banane si glucoza mancate vreodata, care m-au determinat sa continui "lupta". Am umplut bidonul cu apa, am mai luat inca o sticla un rucsac si am plecat.
Ma simteam ca la patinaj artistic, bicicleta fugea in toate partile si pe langa efortul de a pedala trebuia sa imi mentin si echilibrul. Cei pe care ii depaseam ma depaseau dupa cateva sute de metri pentru ca eu apoi sa ii depasesc din nou si tot asa. Am alternat mersul pe bicicleta cu impinsul bicicletei, am trecut prin paduri si pe campuri, drumuri pietruite si noroaie pana la glezne. Schimbatoarele s-au blocat si ele iar frana spate cred ca s-a tocit pentru ca nu mai tinea deloc (pe cea din fata o desfacusem demult ca se umplea de noroi si bloca roata) asa ca am franat cu piciorul ca Fred Flinstone..
Intr-un final am ajuns pe asfalt unde mi-am adus aminte ca sunt totusi la un concurs de ciclism si i-am dat pedala.
Cea mai mare bucurie a fost trecerea liniei de finish in aplauzele spectatorilor. A fost practic rezultatul unei efort fizic de 50 km parcursi in 7 ore in care mi-am depasit limitele, dar si efort mental de a continua cursa pana la final. Am primit medalie, diploma, ce sa mai...am castigat :D M-am clasat pe locul 367 la general si 137 la categoria mea de varsta.
El este castigatorul concursului care a ajuns in doar 2 ore si 15min:
Felicitari organizatorilor si voluntarilor care au pregatit excelent evenimentul, au marcat traseul, au amenajat puncte de alimentare, au pozat si filmat, au supravegheat concurentii ajutati de motociclete si atv-uri, au asigurat transportul tuturor participantilor spre casa, au gasit sponsori, au obtinut aprobari...fara ei acest eveniment nu ar fi avut loc.
Felicitari tuturor participantilor pentru efortul depus. Ne intalnim la anul pentru un nou episod.
from ciprian muntele on Vimeo.
P.S.: Pozele si filmuletele apartin celor care le-au facut si le-au postat pe pagina evenimentului www.primaevadare.ro
Duminica dimineata nu mai ploua, dar afara era doar 6 grade Celsius. In drumul de acasa pana la locul de start de la Academia de Politie ne-am intalnit cu multi ciclisti, atmosfera de concurs plutea in aer.
5, 4, 3, 2, 1 si am plecat in cursa. Primul km a fost frumos pentru ca drumul era pietruit si am facut chiar si depasiri dar imediat a inceput noroiul; cum cauciucurile mele sunt mai mult de asfalt (asta am constatat-o la fata locului :D) am luat o cazatura asa de inceput ca sa ma acomodez cu mediul :D
Si dai si trage si impinge, si curata rotile si mai pedaleaza si mai si impinge. baltile pana la genunchi nu mai contau ba chiar uneori erau prilej de bucurie pentru ca mai curatam bicicleta de noroi.
Am iesit din padure si am dat de un drum de tara plin de pamant lutos care se lipea de roti si le bloca. Am incercat sa ridic bicicleta si sa o car pe umar dar a fost imposibil, era de 2 ori mai grea decat in mod normal. In aceste conditii eram hotarat sa abandonez la primul punct de control pentru ca nu simteam placerea de a merge pe bicicleta.
Am ajuns la palatul Ghica sleit de puteri, poate si pentru ca terminasem apa de ceva timp. Aici era amenajat un punct de alimentare unde am mancat cele mai bune banane si glucoza mancate vreodata, care m-au determinat sa continui "lupta". Am umplut bidonul cu apa, am mai luat inca o sticla un rucsac si am plecat.
Ma simteam ca la patinaj artistic, bicicleta fugea in toate partile si pe langa efortul de a pedala trebuia sa imi mentin si echilibrul. Cei pe care ii depaseam ma depaseau dupa cateva sute de metri pentru ca eu apoi sa ii depasesc din nou si tot asa. Am alternat mersul pe bicicleta cu impinsul bicicletei, am trecut prin paduri si pe campuri, drumuri pietruite si noroaie pana la glezne. Schimbatoarele s-au blocat si ele iar frana spate cred ca s-a tocit pentru ca nu mai tinea deloc (pe cea din fata o desfacusem demult ca se umplea de noroi si bloca roata) asa ca am franat cu piciorul ca Fred Flinstone..
Intr-un final am ajuns pe asfalt unde mi-am adus aminte ca sunt totusi la un concurs de ciclism si i-am dat pedala.
Cea mai mare bucurie a fost trecerea liniei de finish in aplauzele spectatorilor. A fost practic rezultatul unei efort fizic de 50 km parcursi in 7 ore in care mi-am depasit limitele, dar si efort mental de a continua cursa pana la final. Am primit medalie, diploma, ce sa mai...am castigat :D M-am clasat pe locul 367 la general si 137 la categoria mea de varsta.
El este castigatorul concursului care a ajuns in doar 2 ore si 15min:
Felicitari organizatorilor si voluntarilor care au pregatit excelent evenimentul, au marcat traseul, au amenajat puncte de alimentare, au pozat si filmat, au supravegheat concurentii ajutati de motociclete si atv-uri, au asigurat transportul tuturor participantilor spre casa, au gasit sponsori, au obtinut aprobari...fara ei acest eveniment nu ar fi avut loc.
Felicitari tuturor participantilor pentru efortul depus. Ne intalnim la anul pentru un nou episod.
from ciprian muntele on Vimeo.
P.S.: Pozele si filmuletele apartin celor care le-au facut si le-au postat pe pagina evenimentului www.primaevadare.ro
A fost meserie! Bravo !
RăspundețiȘtergere