Delta Dunarii, Sulina - Superb

Ideea unei incursiuni in Delta Dunarii o aveam demult, insa mi-a revenit intamplator intr-o seara cand navigam aiurea pe net. Am vazut niste poze din zona si mi-am adus aminte ca vroiam sa bifez si acest obiectiv pe harta. Am inceput toata seara sa caut detalii pe net, poze, informatii bla bla iar tarziu in noapte neavand somn si gandindu-ma la aceasta tura am bagat DVD-ul cu “Operatiunea monstrul” care a pus capac.

Dupa superba tura in muntii Sureanu (vezi aici) am pregatit a doua parte a vacantei. Am plecat din Bucuresti spre Tulcea cu acceleratul de la 5:40, pe care l-am prins la mustata intrucat primul metrou vine la ora 5. Trenul a fost foarte aglomerat, multa lume mergand la Sfantu Gheorghe unde luni incepea festivalul de film Anonimul. Pe geam am vazut “plantatiile” de mori de vant din Dobrogea.

La ora 11:20 eram in Tulcea. La casa de bilete pentru vapor erau 2 cozi: una imensa si una cu 3 persoane; spre norocul nostru toti se inghesuiau sa ia bilete spre Sf. Gheorghe asa ca in 5 minute aveam tichetele pentru nava semi-rapida care avea sa ne duca la Sulina, pacat ca nu am mai prins la vaporul pasager.

Ne-am mai invartit putin prin port pe langa vapoarele ancorate. Planuisem sa vizitam Muzeul Deltei Dunarii si acvariul insa luni era inchis, asa ca l-am vizitat la intoarcere.

La 13:30 ne-am ocupat locul pe punte si am pornit pe bratul Sulina. Toateee panzeleee suuuuus !!!

Bratul Sulina este unul din cele 3 brate de varsare a Dunarii in Marea Neagra, alaturi de Chilia si Sf. Gheorghe. Intre aceste brate s-a format Delta Dunarii, cel mai nou pamant romanesc care este in continua formare si modificare. Din punct de vedere geografic, Delta Dunarii este cea mai umeda zona a Europei, cea mai joasa si mai noua regiune de campie, unde domina preponderent suprafetele cu inaltime mica in raport cu nivelul 0 al Marii Negre, cele mai mari inaltimi fiind pe grindurile marine in Letea de 13 m si in Caraorman de 8 m. De o parte si de alta a canalului se zaresc sate de pescari si multe barci ancorate la mal. 

Pe vapor am repetat regumentul Deltei, care ne-a distrat teribil mai ales ca il stiam pe de rost, ce maniaci :)),  cine a vazut Operatiunea monstrul il recunoaste cu siguranta pe maestrul Toma Caragiu:

1. Fiecare membru al expeditiei este liber sa faca tot ce vrea.
2. Intrucat libertate nu inseamna anarhie se hotaraste:
a) Tutunul constituie o otrava pentru organism, o anihilare sau in cel mai bun caz o diminuare a calitatilor moral colective. 
Deci: NU SE VA FUMA!
Nu este admis nici falsul pretext de a se aprinde o tigara dupa fiecare captura pe baza faptului…pe baza faptului, pe baza faptului ca se prelimina capturi numeroase.

b) Alcoolul… diminueaza reflexele pescarului. Deci… in afara de paharul de onoare la inceputul actiunii si de 50 grame de vodca inainte de masa, NU se va bea decat apa minerala: Borsec, Biborteni, Bodoh, Hebel, Lipova, la alegere fara restrictii.Orice cantitate de alcool care depaseste baremul calculat…adica 5 sticle de vodca pentru toata durata expeditiei va fi varsat in Dunare, odata cu manifestari de dezaprobare energica impotriva celui care a incalcat regulamentul.

c) Poluarea fonica a Deltei este un delict care dezonoreaza pe delicvent, orice aparat care produce muzica, zgomote, stiri va fi aruncat in Dunare.
Prescriptie speciala: orice manifestare de concurenta care asa cum s-a mai constatat in diverse alte ocazii, invenineaza atmosfera de destindere activa, de refacere psihica este cu desavarsire interzisa.
Exceptie: Cel care va captura monstrul are dreptul la o tigara de foi H Uptman Havana, la o sticla cu sampanie si va fi inconjurat cu respect de intreaga expeditie, ca unul a carei experienta, pricepere si talent sunt evidente.

Sper ca celalalte prevederi nu mai trebuiesc amintite…
Ne vom nutri cu rodul munci noastre…
Conserve, sunci, slanina, tot ce produce colesterol n-au ce cauta in aceasta tabara.
Sper ca nu este nevoie sa facem o inspectie!
Prindem mancam, nu prindem… cura de slabire!

Dupa aproximativ 3 ore a inceput sa se zareasca portul Sulina. Vaporul a incetinit si a ancorat in fata palatului fostei Comisiuni Europene a Dunarii de Jos, o cladire de patrimoniu ce a functionat ca sediu pana in anul 1921. Arhitectura cladirii, care are anvergura unei universitati, se incadreaza in stilul neoclasic, cu o compozitie simetrica.

In imediata apropiere se afla Muzeul si Farul de aterizare construit dupa infiintare Comisiunii. Odata cu prelungirea digului acest far a devenit inutilizabil, drept pentru care s-a construit un nou far mai la est, acesta devenind muzeu.

Sulina este singurul oras al Deltei, care se afla pe tarmul Marii Negre. Este localitatea cea mai estica a Romaniei si se situeaza la cea mai mica altitudine din tara noastra, numai 3.m deasupra nivelului marii. Localitatea a inregistrat o dezvoltare spectaculoasa, odata cu inceperea lucrarilor de sistematizare a Dunarii de Jos (din 1856) si prin introducerea scutirii de vama pentru marfuri (regim de porto-franco), care a durat pana la inceperea primului razboi mondial.

Imediat ce ne-am debarasat de rucsaci am facut cunostinta cu plaja care era aproape de locul de cazare, la 15-20 minute de mers pe jos. Am fost placut surprins de nisipul foaaarte foaaaaarte fin; credeam ca la Mamaia este cel mai fin nisip de pe litoral, insa clar m-am inselat. Apa este mica la mal si trebuie sa inaintezi vreo 20m pentru a ajunge pana la brau. Minunat!

In port de-a lungul cheiului este plin de barci si de pescari aflati in cautarea marii capturi. 

Aici l-am intalnit pe nea Mitica cu a sa barca noua. I-am explicat traseele pe care doream sa le facem cu barca, am scos harta si am schitat drumul. Ceea ce vazusem pana acum nu era nimic. Delta Dunarii nu inseamna bratul Sulina; Delta se descopera numai din barca navigand pe canalele pline de stuf si plaur, cu nuferi si cormorani. Am ales ruta Sulina- canal Busurca – lacul Rosulet – lacul Rosu.

A doua zi la ora 8 eram in port. Pe nea Mitica l-am gasit la locul sau obisnuit, in fata farmaciei si a supermarketului din port. Ni s-au mai alaturat cativa oameni din Brasov si am pornit. Ne-au fost prezentate toate speciile de pasari intalnite in cale, am vazut pelicani, am pozat nuferii, cormorani, egrete, rate, ne-am intalnit cu pescari..

Mi-am adus aminte si o poezie de cand eram la gradinita:

Pelicanul nesatul

Oricat mananca nu-I destul.

Si mai ia pentru acasa

Peste proaspat prins in plasa.

La intoarcere am vizitat si farul vechi de pe malul stang al Dunarii. Din pacate batranul Ifrim, stapanul farului din Toate panzele sus nu era acasa sa ne povesteasca ce s-a mai intalmplat in ultima vreme :)

Ajunsi in port am facut o poza cu capitanul Mtica si am batut palma pentru a doua excursie ce vroiam sa o facem.

Desi se pusese un vant cam puternic, miercuri de dimineata ne-am imbarcat din nou pe vasul capitanului de cursa lunga Mitica pentru traseul Sulina - canal Barbosu – Grindul Schiopu - canal Magearu  - Letea - Padurea Letea si intoarcere prin satul Cardon – canal Musura si golful Musura.

Din Letea ne-a luat un nene cu un jeep cu remorca si ne-a arata imprejurimile. 

Am ajuns la dunele de nisip; noroc ca ziua respectiva nu a fost una caniculara ca altfel ni s-ar fi incins talpile la propriu dupa cum zicea nenea.

Apoi am vizitat padurea Letea, singurul loc din Europa unde cresc liane. Este cea mai nordica padure subtropicala din lume si cea mai veche rezervatie naturala a Romaniei, inca din 1938. Aici am vazut liane si stejari seculari, foarte grosi si cu trunchiuri contorsionate.

Dupa ce am petrecut aici vreo 30min am ajuns in gospodaria unui localnic care ne-a pregatit o ciorba de peste pescareasca ca la mama ei. Dupa cum ni s-a povestit o ciorba de peste trebuie sa contina cel putin 4 tipuri de peste, proaspat, aproape viu cand este adaugat in ceaun. Ni s-a servit pestele pe un platou imens, cu mujdei de usturoi si mamaliguta, iar ciorba intr-un castron mare din care isi punea fiecare. Am mancat pe saturate somn, crap, stiuca, caras, biban si tot a mai ramas cat pentru inca 3-4 oameni. A fost o masa pe cinste, sa te lingi pe bot nu alta!

Cu burtile pline ne-am suit in barca si am carmit-o spre Golful Musura. In golf luciul apei era acoperit cu un soi de plante numite ciulini. Am iesit in mare unde erau ceva valuri care i-au speriat putin pe membrii echipajului, dar capitanul Mitica a scos vasul cu bine la uscat.

Majoritatea punctelor de interes din Sulina sunt in centru, pe strada I, de-a lungul portului. Insa si celelalte strazi sunt foarte interesante. Am imprumutat o bicicleta si am explorat tot orasul. Dincolo de blocurile de pe strada II incep casele, cu garduri si acoperisuri din stuf. De fapt aceasta parte este sat, scapand de industrializarea masiva pe care a cunoscut-o Sulina in perioada sa infloritoare.

Un alt obiectiv important de vizitat in Sulina este Cimitirul Maritim. Acesta se prezinta ca un ansamblu de trei cimitire: Cimitirul crestin (impartit in Cimitirul C.E.D., Cimitirul ortodox, Cimitirul ortodox de rit vechi - lipovenesc si Cimitirul bisericilor europene occidentale), Cimitirul musulman si Cimitirul evreiesc. Am observat ca multi din cei decedati aveau varste de 30-35 ani. Pe langa romani erau foarte multi greci si englezi. Intre morminte de ofiteri si comandanti din Marina Regala Romana poate fi gasit mormantul Printesei Ecaterina Moruzi, nepoata voievodului moldovean Ioan Sturza, nascuta la Istanbul dar sfarsitul a gasit-o la Sulina si mormantul lui William Simpson, omul de incredere al inginerului sef al Comisiei Europene a Dunarii. Simpson a condus 13 ani lucrarile de constructii pe canal, de la debarcadere si farurile de pe dig.

Intr-un spatiu delimitat este cimitirul lipovenesc, ortodox de rit vechi care se remarca prin crucile specifice.

Ceva mai incolo este cimitirul musulman, cu monumente funerare care au in partea superioara un fes tucesc…

…si cimitirul evreiesc pe poarta caruia este prezenta Steaua lui David

Dupa mai multe incercari am reusit sa ma trezesc si sa vad rasaritull soarele iese din mare de undeva din stanga farului nou. Cu ocazia asta am explorat si plaja din Sulina, partea ei neamenajata si salbatica.

M-am despartit cu greu de acest loc superb, si daca mai stateam doua saptamani nu aveam cum sa ma plictisesc. Recomand tuturor sa viziteze Sulina daca vor liniste, relaxare, strazi foarte putin circulate (doar cate un maxi taxi care duce turisti la plaja sau cate un taxiu trec pe acolo). Si mai recomand neaparat sa inchiriati o barca si sa mergeti pe canale. Printati o harta a Deltei, alegeti un punct si mergeti acolo.
Duminica dimineata la ora 7 ne-am imbarcat pe vapor si am plecat inapoi spre Tulcea.

Aici l-am intalnit pe nea Andrei, localnic din Letea, care ne-a povestit traiul sau zilnic, cum se trezeste cyu noaptea in cap si pleaca la pescuit in barca sa cu vasle, cum vinde pestele la cherhana pe un pret de 4 ori mai mic decat cel din piata de la oras, cum vaneaza, care sunt schimbarile care au intervenit in Delta Dunarii odata cu instaurarea capitalismului (majoritatea negative), ne-a aratat satele pe langa care am trecut cu vaporul etc etc. Am ramas prieteni si am convenit ca data viitoare cand ajungem la Letea sa il cautam si sa vaslim pe canale, sa ne arate cum se pescuieste. Ne-a spus si reteta ciorbei de peste adevarate, din cel putin 3 tipuri de peste, daca vi se face pofta intrebati-ma.

In Tulcea am avut timp sa vizitam si Muzeul Deltei Dunarii si acvariul, foarte foarte bine realizate si intretinute.

Pe la ora 15 ne-am urcat in trenul spre Bucuresti. Aici am intalnit un japonez cu a sa bicicleta, care parcursese tot cursul Dunarii, de la izvoarele din Germania pana la varsarea in cel mai estic punct al Romaniei, Sulina.