Cu bicicleta la mare

Demult imi doream sa ajung cu bicicleta la mare, de acum cativa ani cand vedeam la televizor marsul organizat de Lucian Mandruta in preajma zilei de 1 mai.

Am fi putut sa ajungem la mare cu trenul sau cu masina, insa nu ar fi avut farmec. Am preferat sa evitam aglomeratia si sa plecam la mare pe doua roti, in doua zile, pe ruta Bucuresti - Fundulea -  Lehliu - Dragalina - Slobozia - Amara - Tandarei - Giurgeni - Navodari si sa simtim mirosul campurilor inflorite, arsita soarelui de primavara si bataia vantului din sa. Nu a fost o cursa, ci un mars al biciclistilor care au vrut sa demonstreze ca 1 mai nu inseamna numai gratare la padure si multa mizerie lasata in urma, ci poate insemna o plimbare in natura si o modalitate placuta de a face miscare.

Acesta e traseul pe care l-am urmat:

Sambata (28 aprilie) dimineata 150 de oameni de toate varstele, nu sportivi de performanta, ci oameni obisnuiti, s-au strans in parcarea magazinului Lidl Titan, unul din partenerii expeditiei. La ora 7 Vali ajunsese deja si era nerabdator sa plecam. Ne-am depozitat rucsacii in autocarul ce avea sa ne insoteasca si am pe la 8:20 fosta campioana olimpica la gimnastica, Andreea Raducan, ne-a dat startul.

Ne-am asezat cam greu in sa si abia dupa cativa km rulati am inceput sa ne obisnuim cu drumul.  Am pedalat o vreme in pluton, dupa aceea s-au format mai multe grupuri. Drumul era plat si nu ne-ar fi pus mari probleme daca nu ar fi inceput sa bata vantul. Un vant destul de puternic din directia lateral-fata care ne-a incetinit vizibil. Pe unele portiuni desi pedalam din greu abia depaseam 16 km/h.
Dupa 70 de km am facut si primul popas de alimentare. Ne astepta un cort amenajat de Lidl cu apa, energizante, portocale, batoane proteice. Ne-am grupat din nou cu totii si dupa 20 minute de odihna am plecat, mai plini de energie.

Pe la kilometrul 90 am ajuns in localitatea ce imi poarta numele, Dragos Voda :)

In majoritatea localitatilor prin care treceam oamenii ieseau la marginea drumului pentru a ne incuraja si a ne ura drum bun. Ba la un moment dat un tren care venea paralel cu noi, dar din sens opus ne-a salutat si el cu a lui goarna asurzitoare. Am trecut printre lanuri gaaalbene de rapita, campuri de grau, peisaje superbe, bondarii mi se loveau de casca.

La Dragalina am cotit stanga si am avut placuta surpriza sa constatam ca vantul nu ne mai bate. Am pedalat lejer 30 de km pana la Slobozia unde am facut o ultima pauza de regrupare.

Ziua s-a incheiat la hotelul Parc de pe malul lacului Amara pe la ora 19:45. Am ajuns aproape toti pe biciclete si am incheiat ziua cu un total de 140 km si aproximativ 11 ore de stat in sa. A urmat cina, o tombola cu premii, putina socializare si binemeritatul somn.

Duminica la ora 7 m-am dat cu greu jos din pat pentru ca genunchii imi erau aproape intepeniti. M-am temut de vreun posibil abandon pentru ca astazi traseul avea sa urce pe dealurile din Dobrogea. Am servit micul dejun si parca m-am mai dezmortit. Startul s-a dat la 8.30. Primii 5 km au fost cam grei, dar usor-usor genunchii au inceput sa lucreze.

Ne-am intors in Slobozia si de aici am plecat spre Tandarei. Urmau 70 de km de plat si plutonul s-a intins si s-au format grupuri. Am pedalat destul de bine aceasta portiune, cu opriri scurte cam la 15 km. Soarele ne radea de sus, putin cam arzator totusi, anuntand inceperea sezonului estival. Mare noroc am avut ca mi-am adus aminte sa iau de acasa crema de protectie solara.

Ajungem in Giurgeni, urcam pe pod si admiram mai mult din mers mareata Dunare. Totusi opresc impreuna cu Vali si tragem niste poze.

Mai pedalam inca putin si ajungem la Harsova. De aici au incepit catararile."mult asteptate". Ne-am organizat si am  inceput sa pedalam in pluton compact. 

Mie sincer mi-au placut aceste urcari. Am dus trena bucati bune de drum, alternand cu ceilalti colegi. Si cand simteam ca panta nu se mai termina schimba trei rapoarte in sus si ma ridicam din sa. Ba de vreo doua ori picioarele au marit singure ritmul si am evadat solitar. Am simtit astfel pe propria piele ce inseamna o evadare pe sosea si cat de dificil este sa despici aerul de unul singur. Apoi am prins din urma alti colegi si am facut echipa. Asa era mult mai simplu :)

Am urcat si coborat multe dealuri. Nu se mai terminau parca. Ce ne-au mai placut coborarile in viteza si ce ne-au mai stors urcarile. Dar am avut noroc ca nu ne-a batut deloc vantul, spre deosebire de prima zi. 

Am facut mai multe pauze de alimentare cu energie si de regrupare. Lidl a ales perfect locatia punctelor de alimentare.

Cursieristii nu au mai putut fi prinsi, erau prea dormici sa ajunga la mare. 

Ultimii 35 de km i-am facut fara oprire. Ciclistii din Constanta au venit sa ne intampine si sa ne ureze bun venit. Am format un pluton mare, in majoritate MTB-isti. Nici macar nu am mai simtit oboseala, pentru ca mai aveam doar putin pana la victoria finala. La un moment dat colegii care abandonasera cursa au coborat din autocar pentru a ne aplauda si a ne da apa.

Pe la ora 19:30 am calcat pe nisipul fin al plajei din Navodari. Niciodata nu a fost mai frumos la mare. Cu totii eram bucurosi. Bicicleta mea a primit botezul binemeritat in mare, ca o multumire a faptului ca m-a adus in siguranta la destinatie.  

Am incheiat ziua a doua cu 160 km la bord ghidon, strabatuti in 11 ore. Si ca sa facem bilantul total al marsului, in doua zile am contabilizat 298 de km parcursi in aproximativ 22 de ore, timp efectiv de pedalare 15 ore. Viteza media a fost de 20 km\h, eu zic ca o medie foarte buna tinand seama de vantul infruntat sambata si de dealurile urcate duminica.

In final tin sa aduc multumiri deosebite organizatorilor. Multumim Lucian Mandruta pentru ca in urma cu 5 ani ai pornit acest mars catre mare care a crescut de la an la an si a devenit o traditie si Geo BateSaua pentru promovarea fenomenului ciclist  De asemenea toata recunostinta pentru eforturile depuse de Mircea, Cristina si echipa Prosport in organizarea ireprosabila a marsului, multumim echipei Lidl si Redis pentru punctele de hidratare si alimentare de pe traseu, echipajului SMURD care ne-a insotit pe tot traseul, echipajelor de politie care ne-au deschis drumul, autocarelor Transcom '94 care ne-au adus acasa si firmei Edy Spedition pentru transportul bicicletelor inapoi in Bucuresti.

Si pentru ca biciclistilor le sade bine cu drumul, abia astept sa mergem din nou :)

Fotografiile postate in acest articol apartin autorilor lor. Multumesc!