"Eu sunt român" este o poezie despre România, scrisă de Constantin Negruzzi în anul 1853. Am aflat de ea de la Tudor Gheorghe, la unul din concertele sale.
Francez, neamț, rus, ce firea te-a făcut,
Francez, neamț, rus, ce firea te-a făcut,
Pământul tău e bine-a nu uita;
Oricui e drag locul ce l-a născut.
Eu, frații mei,’ori unde-oiu căuta,
Nu mai găsesc ca dulcea Românie,
De-o și hulesc câți se hrănesc în ea
Corci venetici. Dar oricum va fi, fie,
Eu sunt român, și-mi place țara mea.
Oricui e drag locul ce l-a născut.
Eu, frații mei,’ori unde-oiu căuta,
Nu mai găsesc ca dulcea Românie,
De-o și hulesc câți se hrănesc în ea
Corci venetici. Dar oricum va fi, fie,
Eu sunt român, și-mi place țara mea.
Laudă mulți pe francezul voios,
Pe mândrul rus, pe neamțul regulat,
La dânșii, spun, că-i bine și frumos;
Dar, frații mei, eu oricât am umblat
Pe drumuri lungi, cu șine ferecate,
Nu mă ‘nvoeam și vreți să știți de ce?
Pentru că-mi plac șoselele stricate.
Eu sunt român, mi-e dragă țara mea.
Pe mândrul rus, pe neamțul regulat,
La dânșii, spun, că-i bine și frumos;
Dar, frații mei, eu oricât am umblat
Pe drumuri lungi, cu șine ferecate,
Nu mă ‘nvoeam și vreți să știți de ce?
Pentru că-mi plac șoselele stricate.
Eu sunt român, mi-e dragă țara mea.
Străine țări îmi place-ades să văd.
Dar sunt sătul lumea de-a colindă;
In țara mea de-acuma voiu să șed;
Căci, frații mei, ori unde voiu umblă,
N’o să găsesc acea bună primire
Ce m am deprins în țară-mi a vedea;
Și în străini e rece găzduire!
Eu sunt român, mi-e dragă țara mea.
Dar sunt sătul lumea de-a colindă;
In țara mea de-acuma voiu să șed;
Căci, frații mei, ori unde voiu umblă,
N’o să găsesc acea bună primire
Ce m am deprins în țară-mi a vedea;
Și în străini e rece găzduire!
Eu sunt român, mi-e dragă țara mea.
Sursa textului: C. Negruzzi, Opere Complete, vol. II (București, Minerva, 1909).
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.