Am plecat pe urmele "pescarilor" Toma Caragiu, Marin Moraru si Octavian Cotescu din filmul "Operatiunea monstrul" si am ajuns la pescuit in Delta Dunarii.
Ne-am pregatit noi temeinic vreo cateva saptamani, am facut planuri, ne-am imaginat mari capturi si sambata cu noaptea in cap, ca pescari hoinari ce suntem, ne-am furisat din case si am plecat spre Murighiol, localitate aflata pe malul drept al bratului Sfantu Gheorghe, la vreo 50 de km de Tulcea.
Am parcurs drumul Bucuresti-Fetesti pe autostrada dupa care am facut stanga spre Harsova, cu directia Tulcea si apoi Murighiol. Am ajuns acolo pe la ora 9, dar soarele era deja sus.
La intrarea in Delta Dunarii orice turist trebuie sa achite o taxa de acces in rezervatie de 5 lei/zi sau 15 lei/saptamana, Am platit taxa la sediul Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, o cladire recent construita care se afla la intrarea in Murighiol pe partea dreapta. Noi am si ratat-o si a trebuit sa ne intoarcem la indicatiile unor localnici. Mi se pare cam slaba organizarea celor care administreaza Delta pentru ca daca nu ai stii de pe anumite site-uri de pe net ca trebuie achitata taxa, chiar ca nu ai plati-o pentru ca nu exista nici un panou care sa te informeze asupra acestui fapt. Am achitat si permisele de pescuit in Delta in valoare de 30 de lei/an, am luat ceva harti si pliante si am plecat in cautarea unui loc bun de pescuit, pe care l-am gasit destul de repede.
Cateodata mi-as dori ca unele locuri din Romania sa nu mai fie deloc promovate si sa nu afle prea mult de ele. Sa le cunoasca doar cei care stiu sa aprecieze natura si peisajele pe care ni le ofera tara noastra, iar ceilalti sa se duca unde vad cu ochii si sa ne lase. La noi orice zona care devine accesibila cu masina sau cu telecabina devine automat si o groapa de gunoi (vezi Balea, platoul de la Babele sau padurile unde se fac gratare). Poate ca sunt putin rau dar nu mai suport nesimtirea unor specimene care parca au ca unic scop aruncatul de gunoaie. De ce zic asta? Pentru ca m-am enervat instant cand am vazut toata zona de pe malul apei plina de PET-uri, pungi, ambalaje si gunoaie de orice fel. In conditiile in care zona este declarata Rezervatie a Biosferei si este protejata prin lege. E chiar atat de greu sa ne strangem deseurile pe care noi le-am adus acolo, sa le punem in masina si sa le lasam la primul cos de gunoi intalnit in cale? Chiar trebuie sa vina cineva dupa noi si sa ne stranga gunoaiele? Am adunat un sac de gunoi in doar cateva minute de pe cateva zeci de mp ce ne inconjurau pentru a nu avea impresia ca am ajuns la groapa de gunoi ... si au mai ramas destule de adunat ceva mai incolo.
In fine, sa revenim la oile noastre :)
Am gasit un loc la umbra unei salcii pe malul apei, "un loc stiut numai de mine" si mi-am intins lanseta. Lansez, "milimetric la gura stufului, milimetric". Si astept, "numar pana la doisprezece". Si deodata firul se misca. Mulinez destul de puternic si reusesc sa aduc la mal o rosioara maricica. Nu sunt un pescar impatimit, am pescuit pe cateva lacuri pe la tara si am prins doar pesti mici, mai mici ca palma si nu eram obisnuit cu asemenea pesti si cu forta cu care iti trag de undita. Initial crezusem ca firul este agatat in vreo radacina, dar apoi mi-am dat seama ca de fapt trage un peste. Merita o poza.
Ghilimelele reprezinta citate din "Operatiunea monstrul" pe care le-am retinut intamplator, n-am vazut filmul decat de cateva zeci de ori :))
Lansez din nou, "ma apropii de locul acela in care pandea monstrul". Si astept ceva momente. Deodata firul incepe sa se zbata puternic, semn ca inca un peste a muscat momeala. Si incep sa mulinez. "Il simt, e acolo, armez, firul vâjâie, pleosc!, controlez ........ simt, vad cum lingura se scufunda incet spre el si el se misca incet, constient de forta lui. Recuperez incet, inceeet, caaalm, caaaaaalm... si deodata el brusc ataca o valvoare uriasa, coada lui plecaie aruncand apa la mari inaltimi... il simt, nu, nu-mi vei scapa, esti al meu, al meu, te-am prins! Mulineta cârâie, câr la stanga, câr la dreapta. Nu, nu acolo, nu unde vrei tu, nu in stuf. Muschii-mi vibreaza, il simt, il simt in brate. Mi-a scapat? Nu-l mai simt. E acolo! Il bâzâi putin si el brusc iar incepe sa-mi impuna forta lui colosala. Degeaba, iata-l, burta lui alba, intins pe apa. URIAS!!! Moby Dick. Am invins! E al meu, al meu, asa .... vino, vino prietene, ai luptat frumos, te respect. Gata! scurt .. un singur gest, e pe mal.
Am prins monstrul, asta-i tot, de fapt e simplu, in fond nu-i nicio scofala."
Un crap frumos de 700-800 de grame si vreo 35 cm lungime. Cel mai mare peste pe care l-am prins vreodata. "Monstrul, da, da, mostrul in persoana"
Sambata a fost o zi buna de pescuit. Am mai prins cateva rosioare, platici, ba si un bibanas. Daniel, dupa ce a pierdut vreo 3 monturi agatate pe fundul apei si s-a cam enervat, s-a retras sub o salcie mai indepartata si a stat linistit. Nu prea s-a manifestat el si credeam ca nu prea misca, dar cand i-am facut o vizita am vazut ca prinsese destui pesti. I-a prins cu metoda brevetata de el, clasica pe care a mai practicat-o de atatea ori, dar pe care nu o voi divulga aici pentru ca este strict secreta :)
A prins si Catalin bineinteles si a prins si Mihai, intai un rac si apoi un somn ... de vreo 2 ore sub umbreluta :))
Spre seara am pus corturile si ne-am apucat sa preparam cina. "Bucataria de campanie". Insa am constatat ca in Delta cina nu trebuie sa fie mai tarziu de ora 18. De ce? Pentru ca atunci apar tantarii si sunt foarte fiorosi. Am mai fost in Delta, la Sulina, si nu am prea avut probleme, autanul a rezolvat totul. Insa aici in mijlocul vegetatiei pe malul apei situatia e total diferita. Tantarii te musca fara retineri de unde apuca, nu conteaza ca dai cu autan sau ca te imbraci din cap pana in picioare. Singura solutie, despre care am si citit a doua zi intr-un ghid al turistului, este ca la ora 18 sa te bagi in cort si sa stai acolo linistit pana dimineata. In restul zilei sunt inofensivi.
Duminica a inceput cu o ploaie torentiala de juma' de ora si a continuat cu cer innorat pana pe la ora 14.
"Acum pot sa ma relaxez, mi-am facut norma pentru cel putin doua saptamani", cum ar zicea nea Eugen (Octavian Cotescu) in film.
Pestele a tras mai slab pe nor, dar tot am agatat cateva bucati. Si pe la ora 16 ne-am apucat sa il si preparam. Am mancat pe saturate de ne-am lins pe degete.
Apoi la ora 18 tzusti in cort. Am scapat ieftin de data asta, doar cu cateva muscaturi.
Luni dimineata nu a mai tras deloc, ceea ce ne si asteptam potrivit calendarului solunar pe care il consultasem. Am facut bilantul excursiei: cateva kg de peste, un MONSTRU, zeci de muscaturi de tantari de fiecare (eu mi-am numarat doar pe un singur picior in zona rotulei 30 de muscaturi ... nu-i rau :))
Am strans corturile, am pus sacii cu gunoi in masina si am intins-o spre casa nu inainte de a mai face cateva poze.
Ne-am pregatit noi temeinic vreo cateva saptamani, am facut planuri, ne-am imaginat mari capturi si sambata cu noaptea in cap, ca pescari hoinari ce suntem, ne-am furisat din case si am plecat spre Murighiol, localitate aflata pe malul drept al bratului Sfantu Gheorghe, la vreo 50 de km de Tulcea.
Am parcurs drumul Bucuresti-Fetesti pe autostrada dupa care am facut stanga spre Harsova, cu directia Tulcea si apoi Murighiol. Am ajuns acolo pe la ora 9, dar soarele era deja sus.
La intrarea in Delta Dunarii orice turist trebuie sa achite o taxa de acces in rezervatie de 5 lei/zi sau 15 lei/saptamana, Am platit taxa la sediul Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, o cladire recent construita care se afla la intrarea in Murighiol pe partea dreapta. Noi am si ratat-o si a trebuit sa ne intoarcem la indicatiile unor localnici. Mi se pare cam slaba organizarea celor care administreaza Delta pentru ca daca nu ai stii de pe anumite site-uri de pe net ca trebuie achitata taxa, chiar ca nu ai plati-o pentru ca nu exista nici un panou care sa te informeze asupra acestui fapt. Am achitat si permisele de pescuit in Delta in valoare de 30 de lei/an, am luat ceva harti si pliante si am plecat in cautarea unui loc bun de pescuit, pe care l-am gasit destul de repede.
Cateodata mi-as dori ca unele locuri din Romania sa nu mai fie deloc promovate si sa nu afle prea mult de ele. Sa le cunoasca doar cei care stiu sa aprecieze natura si peisajele pe care ni le ofera tara noastra, iar ceilalti sa se duca unde vad cu ochii si sa ne lase. La noi orice zona care devine accesibila cu masina sau cu telecabina devine automat si o groapa de gunoi (vezi Balea, platoul de la Babele sau padurile unde se fac gratare). Poate ca sunt putin rau dar nu mai suport nesimtirea unor specimene care parca au ca unic scop aruncatul de gunoaie. De ce zic asta? Pentru ca m-am enervat instant cand am vazut toata zona de pe malul apei plina de PET-uri, pungi, ambalaje si gunoaie de orice fel. In conditiile in care zona este declarata Rezervatie a Biosferei si este protejata prin lege. E chiar atat de greu sa ne strangem deseurile pe care noi le-am adus acolo, sa le punem in masina si sa le lasam la primul cos de gunoi intalnit in cale? Chiar trebuie sa vina cineva dupa noi si sa ne stranga gunoaiele? Am adunat un sac de gunoi in doar cateva minute de pe cateva zeci de mp ce ne inconjurau pentru a nu avea impresia ca am ajuns la groapa de gunoi ... si au mai ramas destule de adunat ceva mai incolo.
In fine, sa revenim la oile noastre :)
Am gasit un loc la umbra unei salcii pe malul apei, "un loc stiut numai de mine" si mi-am intins lanseta. Lansez, "milimetric la gura stufului, milimetric". Si astept, "numar pana la doisprezece". Si deodata firul se misca. Mulinez destul de puternic si reusesc sa aduc la mal o rosioara maricica. Nu sunt un pescar impatimit, am pescuit pe cateva lacuri pe la tara si am prins doar pesti mici, mai mici ca palma si nu eram obisnuit cu asemenea pesti si cu forta cu care iti trag de undita. Initial crezusem ca firul este agatat in vreo radacina, dar apoi mi-am dat seama ca de fapt trage un peste. Merita o poza.
Ghilimelele reprezinta citate din "Operatiunea monstrul" pe care le-am retinut intamplator, n-am vazut filmul decat de cateva zeci de ori :))
Lansez din nou, "ma apropii de locul acela in care pandea monstrul". Si astept ceva momente. Deodata firul incepe sa se zbata puternic, semn ca inca un peste a muscat momeala. Si incep sa mulinez. "Il simt, e acolo, armez, firul vâjâie, pleosc!, controlez ........ simt, vad cum lingura se scufunda incet spre el si el se misca incet, constient de forta lui. Recuperez incet, inceeet, caaalm, caaaaaalm... si deodata el brusc ataca o valvoare uriasa, coada lui plecaie aruncand apa la mari inaltimi... il simt, nu, nu-mi vei scapa, esti al meu, al meu, te-am prins! Mulineta cârâie, câr la stanga, câr la dreapta. Nu, nu acolo, nu unde vrei tu, nu in stuf. Muschii-mi vibreaza, il simt, il simt in brate. Mi-a scapat? Nu-l mai simt. E acolo! Il bâzâi putin si el brusc iar incepe sa-mi impuna forta lui colosala. Degeaba, iata-l, burta lui alba, intins pe apa. URIAS!!! Moby Dick. Am invins! E al meu, al meu, asa .... vino, vino prietene, ai luptat frumos, te respect. Gata! scurt .. un singur gest, e pe mal.
Am prins monstrul, asta-i tot, de fapt e simplu, in fond nu-i nicio scofala."
Un crap frumos de 700-800 de grame si vreo 35 cm lungime. Cel mai mare peste pe care l-am prins vreodata. "Monstrul, da, da, mostrul in persoana"
Sambata a fost o zi buna de pescuit. Am mai prins cateva rosioare, platici, ba si un bibanas. Daniel, dupa ce a pierdut vreo 3 monturi agatate pe fundul apei si s-a cam enervat, s-a retras sub o salcie mai indepartata si a stat linistit. Nu prea s-a manifestat el si credeam ca nu prea misca, dar cand i-am facut o vizita am vazut ca prinsese destui pesti. I-a prins cu metoda brevetata de el, clasica pe care a mai practicat-o de atatea ori, dar pe care nu o voi divulga aici pentru ca este strict secreta :)
A prins si Catalin bineinteles si a prins si Mihai, intai un rac si apoi un somn ... de vreo 2 ore sub umbreluta :))
Spre seara am pus corturile si ne-am apucat sa preparam cina. "Bucataria de campanie". Insa am constatat ca in Delta cina nu trebuie sa fie mai tarziu de ora 18. De ce? Pentru ca atunci apar tantarii si sunt foarte fiorosi. Am mai fost in Delta, la Sulina, si nu am prea avut probleme, autanul a rezolvat totul. Insa aici in mijlocul vegetatiei pe malul apei situatia e total diferita. Tantarii te musca fara retineri de unde apuca, nu conteaza ca dai cu autan sau ca te imbraci din cap pana in picioare. Singura solutie, despre care am si citit a doua zi intr-un ghid al turistului, este ca la ora 18 sa te bagi in cort si sa stai acolo linistit pana dimineata. In restul zilei sunt inofensivi.
Duminica a inceput cu o ploaie torentiala de juma' de ora si a continuat cu cer innorat pana pe la ora 14.
"Acum pot sa ma relaxez, mi-am facut norma pentru cel putin doua saptamani", cum ar zicea nea Eugen (Octavian Cotescu) in film.
Pestele a tras mai slab pe nor, dar tot am agatat cateva bucati. Si pe la ora 16 ne-am apucat sa il si preparam. Am mancat pe saturate de ne-am lins pe degete.
Apoi la ora 18 tzusti in cort. Am scapat ieftin de data asta, doar cu cateva muscaturi.
Luni dimineata nu a mai tras deloc, ceea ce ne si asteptam potrivit calendarului solunar pe care il consultasem. Am facut bilantul excursiei: cateva kg de peste, un MONSTRU, zeci de muscaturi de tantari de fiecare (eu mi-am numarat doar pe un singur picior in zona rotulei 30 de muscaturi ... nu-i rau :))
Am strans corturile, am pus sacii cu gunoi in masina si am intins-o spre casa nu inainte de a mai face cateva poze.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.