Primul meu maraton - cum a inceput totul si de ce alerg?

Inca nu l-am alergat insa acesta este obiectivul pe care mi l-am propus la inceputul anului.
Later edit: am alergat primul meu maraton, citeste aici cum a fost 

Ideea mi-a venit in urma cu ceva ani, prin 2008 cand alergam pe stadionul din Pitesti destul de des impreuna cu Paul. Am pornit de la 2-3 ture (pe care le terminam gafaind, deh caram si ceva kg in plus dupa mine pe care dupa ceva timp le-am lasat acolo pe pista) si am urcat la 15 in cateva luni. Intr-o zi am zis sa vedem daca putem si mai mult si am alergat 25 de ture (o tura are 400m), oprindu-ne doar pentru ca am simtit ca ne-am facut antrenamentul pe ziua respectiva. Si atunci mi-a venit o idee, mai mult in gluma: ce ar fi sa alergam proba de maraton la Olimpiada de la Londra din 2012?
Evident suna ca o gluma buna.
De atunci nu am mai alergat constant pentru ca am practicat alte sporturi. Am reinceput anul trecut dupa ce am descoperit ca in complexul Lia Manoliu, langa stadionul National este o frumoasa pista de atletism. Am alergat anul trecut de cateva ori aici, apoi a venit iarna si pentru ca seara dupa servici era intuneric pentru a mai merge la pista am renuntat la alergat si m-am apucat de un sport mai la caldurica (am invatat sa inot).

Insa anul acesta mi-a venit din nou ideea sa alerg maratonul. Nu la Jocurile Olimpice (nu inca :)  asa cum ma gandeam in urma cu 4 ani, ci la un eveniment local.
Pe 7 octombrie voi lua startul la Maratonul International Bucuresti.Va fi propria mea olimpiada! 



Am inceput sa ma antrenez pe la inceputul lunii mai cand vremea s-a facut frumoasa. Intai pe pista de atletism, iar acum si in parc pe asfalt pentru a ma obisnui cu suprafata mai dura. Am plecat de la 4000m si intr-o luna am ajuns la 10.000. Cresterea trebuie facuta lent si apoi aprofundata. De exemplu la fiecare sedinta trebuie marita distanta cu maxim 10% fata de antrenamentul precedent sau pastrata constanta acea distanta, dar marita putin viteza. Atat cat sa se vada un mic progres, dar totusi nu prea mult pentru a evita suprasolicitarile sau accidentarile.
[Voi mai posta in perioada urmatoare cum evolueaza antrenamentul]

 De ce alerg (maratonul)?

• in primul rand pentru ca imi place sa alerg, pentru bucuria de a alerga :) si pentru senzatia de bucurie si eliberare mentala de care ma bucur de fiecare data in timpul alergarii, dar si dupa. In timpul alergarii imi eliberez mintea de toate gandurile acumulate de-a lungul zilei si imi pun in ordine ideile, imi vin idei noi. Niciodata nu m-am intors acasa mai prost dispus decat am plecat. In plus alergatul ma incarca cu energie si daca nu alerg cateva zile ma simt mai obosit decat daca as fi alergat. Nu alerg pentru glorie sau pentru podium, alerg doar pentru ca imi place.
• pentru ca alergatul ma ajuta sa imi descopar calitatile si sa gandesc pozitiv, alerg pentru a deveni un om mai bun, din toate punctele de vedere
• De multe ori mi s-a intamplat ca cei cu care ma intalnesc sa ma intrebe de ce alergam noi asa fara rost? Sau la concursuri trecatorii de pe strada intreaba: "de ce alergati, va da ceva?". As putea sa ii intreb: "dar voi de ce fumati?", "de ce beti bere?", "de ce mancati tot felul de chestii nesanatoase?". Ati putea sa incercati si voi sa alergati macar 20-30 de minute, o singura data, si apoi va veti da singuri seama de ce alergam noi asa :)
• pentru ca alergatul este o modalitate de a face sport afara, in aer liber in orice sezon, in orice locatie, la orice ora si nu necesita decat un tricou si o pereche de adidasi; cand vremea este ploioasa sau geroasa se poate alerga si la asal pe o banda de alergat, insa senzatia nu e aceeasi ca afara;
• pentru a-mi demonstra ca pot depasi o bariera mentala pe care majoritatea ne-o fixam fie singuri fie imprimata de cei din jur, aceea de a spune ca nu se poate face un anumit lucru, ca e prea greu, de exemplu ca e imposibil sa alergi o asemenea distanta; acestea sunt doar niste limite pe care ni le fixam singuri in minte si care pot fi depasite.
• pentru ca imi place atletismul si de fiecare data cand ma uit la televizor la un campionat de atletism mi se face instantaneu pofta sa alerg.
• pentru ca alergarea unei probe de maraton presupune cateva luni de antrenament bine organizat, de doua-trei ori pe saptamana, fapt care imi organizeaza si programul sportiv saptamanal; nu poti alerga un maraton doar gandindu-te la asta ci trebuie sa adaugi in fiecare antrenament cate putin pentru a ajunge la destinatie
• pentru ca cunosc oameni noi, comunitatea alergatorilor este un grup de oameni pozitivi, buni, cu care te imprietenesti imediat chiar daca este prima data cand te intalnesti cu ei.
• pentru ca alergand voi vizita mai multe locuri noi, imbim alergatul cu placerea de a calatori si imi planific anumite excursii in functie si de data unui maraton care se va desfasura acolo, putand astfel si sa vizitez orasul (sau sa vad peisajul montan daca este o cursa montana) si sa alerg.
• pentru ca alergatul este o modalitate buna de a face miscare dupa o zi de stat in fata computerului, alergatul pune sangele in miscare
• pentru ca dupa fiecare sedinta de alergat corpul secreta endorfinele care imi dau o stare de buna dispozitie; mai sunt cunoscute si ca drogul alergatorului. Atentie, poaate crea dependenta :), daca trec mai multe zile la rand fara a face sport deja incep sa simt lipsa si automat ies la alergat.
• pentru ca mi-am fixat acest obiectiv si ma pregatesc intens pentru a-l indeplini. Este ca atunci cand la inceputul unui sezon un club isi propune sa castige competitia in care participa si se straduieste tot anul pentru a reusi
• pentru ca o alergatul, in general, presupune o competitie cu tine insuti si nu o intrecere cu ceilalti participanti. De obicei nu imi place sa fac intrecere si sa trag cu dintii pentru a-i invinge pe ceilalti competitori, indiferent ca inot, schiez sau merg pe bicicleta. Imi place sa ma intrec cu propriile performante, sa le imbunatatesc, dar in principal sa ma bucur de drumul parcurs. Ce e mai important, sa ajungi in varf sau modul in care ajungi acolo? link

• pentru ca dupa cei 42,195 km voi primi o medalie pe care o voi agata pe perete alaturi de celelalte si care ma va face mandru de aceasta realizare. In plus senzatia accea cand treci linia de sosire si ti se pune medalia de gat este extraordinara.
• pentru ca sunt sigur ca voi simti o mare bucurie atunci cand voi trece linia de finish
• pentru ca sub 1% din populatia globului a alergat o proba de maraton si mi-ar face placere sa fiu si eu printre ei
• pentru ca suntem nascuti pentru a alerga si nu pentru a sta nemiscati 24/24 pe un scaun din autobuz sau masina, pe scaunul de birou, pe fotoliul din sufragerie sau in pat; omul de cand a aparut acum milioane de ani se deplasa pe doua picioare si nu prin alte mijloacele de transport, alerga pentru a vana sau a se apara de animalele salbatice, deci era obisnuit sa se miste si nu sa fie sedentar.
• pentru ca e mai bine sa ies la alergat decat sa stau pe canapea la televizor :)

Cititi toate articolele scrise de mine despre alergare aici.