Drumul mare de pe plai

Am putea intitula aceasta tura in mai multe feluri, este greu de ales un singur nume, s-ar putea numi la fel de bine si "Drumul ostirilor române spre Transilvania", "Marea traversare", "Pe urmele oştirilor lui Mihai Viteazu" sau "Drumuri uitate".
Traseul pe care l-am parcurs si pe care il voi descrie in detaliu mai jos constituie o veritabila foaie de istorie nationala. Iar daca ma gandesc mai bine reprezinta chiar mai multe pagini care fac parte din cel putin 3 capitole ale istoriei românilor.
Drumul parcurs este marcat cu verde pe harta:




Acesta reprezinta primul drum de trecere din Ţara Româneasca in Transilvania, utilizat cu mult inainte de a exista soseaua de pe Valea Prahovei (Sinaia, Busteni, Predeal, Brasov). Pana in anul 1789 trecerea se facea peste munti pe la Varful lui Crai, prin vechiul drum roman. Drumul porneste din Valenii de Munte, urca prin comuna Cerasu, localitatea Slon, si urca abrupt 700m altitudine spre Varful lui Crai (1473m), ajunge in Pasul Tabla Butii dupa care coboara in Vama Buzaului pe cursul superior al raului Buzau.

Pentru a ne face o idee despre importanţa istorică a acestei rute vom puncta câteva evenimente la care aceste locuri au fost martore:
- Primii care au intuit importanţa acestei căi de transport au fost romanii. După pacea din 102, ei au construit, în bunul lor obicei, un drum pavat cu piatră de râu, o adevarată,,via strata", care făcea legătura noilor provincii cucerite în Banat şiArdeal cu mai vechea provicie Moesia Inferior (Dobrogea). Pentru apărare ei au construit castrele de la Drajna, Mălăieşti şi Cetăţuia.

- În anul 1241, în timpul marii invazii tătare, o ceată sub conducerea hanului Bugec se răzleţeste de grosul năvălitorilor şi trece în Transilvania pe la Vârful lui Crai. De la ei au rămas de numirile Munţii Tătaru, Pasul Tătarului.

- Pentru a împlinii visul de unire al românilor, în octombrie 1599, Mihai Viteazul trece Carpaţii pe Drumul Mare de pe Plai printr-un marş fulgerător de numai o zişi o noapte, pentru a surprinde duşmanul complet nepregatit. De la acele evenimente au ramas denumirile: ,,Stânca lui Mihai" (pe DN1A  între Cheia şi Valea Berii) şi ,,Masa lui Mihai Viteazul" de lângă Tabla Buţii.
De altfel, denumirea de ,,Tabla Buţii" provine de la catastiful cu evidenţa butoaielor cu vin şi untdelemn care urcau în pasul amintit trase de maimulte perechi de boi. Comerţul era făcut de secole de negustorii din oraşul-stat Braşov cu reprezentanţii Înaltei Porţi din Muntenia şi Moldova.

- După 1789, când drumul Văii Prahovei e modernizat de austrieci, Drumul Mare de pe Plai cunoaşte un vizibil declin. Aceste meleaguri vor intra din nou pe scena istoriei în timpul primului razboi mondial. După cum ştim, Romania intra în război alături de Puterile Antantei şi în 1916 trece Carpaţii pentru eliberarea Transilvaniei. După o ofensivă puternică armata română e nevoită să se retragă pe linia munţilor. În bătălia pentru trecatori din noiembrie 1916 în zona Tabla Buţii au avut loc lupte violente, această zonă a frontului fiind un adevărat ,,Termopile românesc".
 În cimitirul eroilor din apropiere, pe o piatră funerară roasa de vremi stă scris: ,,...Au cazut la Muntele Tătaru, Plaiul Cetaţuia şi Valea Stânii 5 ofiţerişi ... ostaşi apărând sfânta noastră glie, care se odihnesc sub cele lespezi de piatră de sub colină, la un loc cu inamicul răpus, concretizând chiar în mormânt generozitatea blândului nostru popor."
sursa: carpati.org

Ziua 1
Am decis sa abordam trecerea in doua zile. In prima zi am parcurs traseul Ploiesti, Găgeni, Gura Viitoarei, Vălenii de Munte, Teişani, Homorâciu, Izvoarele.


Batalionul de infanterie pe doua roti ce avea sa inainteze pe urmele eroilor români de la 1599 si 1916 a plecat in formatie completa la ora 6:15 din Bucuresti cu trenul IR. Plecat-am 5 din Bucuresti si cu sergentul 6 si anume: general de brigadă Ionut, Dragos căpitan de plai, sergent Mădălina, locotenent-colonel Cristian, colonel Ioana si locotenent-major Victor. 

5 plus Cristi care facea poza
La 7 am "debarcat" in Ploiesti, ne-am incalzit putin si am inceput sa pedalam. Nu inainte de a avea un mic incindent: mi-am cumparat un covrig din gara, am mancat jumatate si am vrut sa dau restul unor catei care dormeau bine mersi in iarba. Insa tocmai cand sa le arunc covrigul m-am dezechilibrat si am cazut gramada hodornc-tronc, trezind si cateii care speriati au inceput sa ma latre. Cu alte cuvinte eu am vrut sa ii hranesc si era sa ma aleg cu o muscatura. Dar nu-i bai, nu ne putea opri asa ceva asa ca am plecat tot inainte.
Dupa ce am iesit din Ploiesti a venit randul lui Cristi sa ia contact cu campul de bataie. In incercarea lui de a schimba treapta de viteza, schimbatorul s-a frant si acest lucru l-a dezechilibrat proiectandu-l in iarba de pe margine. Inca un soldat ranit minor la brat, insa nu-i bai, ce nu te doboara te face mai puternic.




Drumul a fost asfaltat in totalitate. Am trecut prin localitatile amintite mai sus si am facut dreapta spre Valenii de Munte pentru a cumpara un schimbator nou.
De la Dumbravesti spre Valeni se urca in serpentine cu o panta medie de 10% dar foarte placut la urcare; de asemenea si coborarea a fost lunga, impadurita si racoroasa.




Am coborat apoi in Valeni, ne-am procurat cele necesare si am pus de-o masa ostăşească la firul ierbii.


Am plecat apoi in directia Teisani. Din Teisani puteam ajunge rapid in Izvoarele prin Drajna de Sus pe DN1A, unde aveam cazare. Insa pentru ca vremea era frumoasa, poate putin cam calda spre caniculara, am consultat harta si am ales sa cotim stanga spre Slanic si sa facem un ocol prin Homorâciu. Am avut de urcat o panta dura, cred ca peste 10% inclinare. Spasiti de caldura am oprit la poarta unui localnic si am cerut apa. Omul a fost foarte bucuros sa ne vada asa calare, aducandu-si aminte ca in tineretile sale colindase pe doua roti o mare parte din tara, facuse Transfagarasanul de 7 ori, ce mai era un ciclist veteran cu state vechi. I-am urat toate cele bune si am continuat.





A urmat o coborare pe asfalt foarte inclinata, unde a aparut o mica problema. Deoarece am coborat tinand franele la maxim, se pare ca un sabot cam tocit i-a strapuns janta spate bicicletei lui Cristi, smulgand o fasie de metal. A coborat cu greu si ne-am vazut in fata unei probleme tehnice majore: cum reparam noi acum bicicleta?
Dar nimic nu putea opri divizia noastra de biciclisti. Am aflat de la localnicii care se racoreau cu o inghetata la magazinul din sat ca in Slanic ar fi un anume nea Ion care vinde piese de biciclete prin targuri. Nu ne-au dat un numar de telefon insa ne-au explicat cum sa ajungem la domiciliul respectivului. Cristi si Ionut au pornit intr-acolo croiti sa rezolve problema, iar noi restul am gasit o terasa racoroasa si primitoare unde ne-am relaxat mai bine de o ora. Deci daca ajungeti vreodata in Slanic si aveti probleme cu bicicleta intrebati de nea Ion. Are o Dacia papuc carosata plina cu piese de orice fel, plus greble, furci si alte unelte trebuitoare oricarui gospodar.


Cu o janta noua am plecat in ascensiunea dinspre Teisani spre Homoraciu, peste un deal inalt. Dar cum orice urcare are si o coborare, iar pe bicicleta acest lucru este de bine, am coborat intai pe macadam si apoi pe sosea muuult de am si uitat tot urcusul.






Am facut stanga in Homoraciu pe DN1A iata-ne ajunsi in Izvoarele la pensiunea "Lacurile pastravilor", unde am innoptat. Am infulecat bineinteles un pastrav cu mamaliguta, bun de ne-am lins pe degete.
Contabilizam 65 de km.



hidratarea de la finalul zilei

Ziua 2
In ziua a doua ne-am trezit inainte de rasaritul soarelui cu gandul de a prinde cat mai multa racoare. Trecerea din Izvoarele in Slon am facut-o pe la Teisani, Malu Vanat, Cerasu si desi credeam ca vom ajunge mai repede la baza muntelui tot am facut 25 km. Ideal ar fi fost sa fi gasim cazare in Slon si sa incepem urcarea pe racoare, insa nu e mereu asa cum planuiesti.

gata de start

 

urcarea prin Slon
Din Slon ne-am inarmat cu suficienta apa si am inceput ascensiunea. Diferenta de nivel 800 m intr-o distanta de 10 km (cum se obs. in harta de mai sus).

se vedea varful insa eram la ore bune de el
Soarele si-a facut simtita prezenta si ne-a topit serios. Am impins la biciclete timp de mai bine de 4 ore pana aproape de Varful lui Crai, cu vulturii deaspra capului care parca pandeau ceva :)) Noroc ca pe alocuri am mai gasit cate o umbra si ne-am mai tras sufletul. Am baut tone de apa, plus ceva isotonic de la Redis si niste efervescente descoperite de Victor care uneori fac minuni, adica compenseaza pierderile de saruri eliminate prin transpiratie.



pauza pentru odihnitul bicicletelor :))














Am avut de infruntat si o turma de caini care pazeau o capra (da, era o capra mica ce pastea linistita). Ciobanestii nu prea stiau de gluma, asa ca ne-am ocupat pozitiile defensive in spatele scuturilor de biciclete si am acceptat lupta. Lupta care nu a mai avut loc pentru ca din fericire au aparut ciobanii si au chemat cainii.
Mai o pauza, mai o vorba si am ajuns in varf. De acolo se vedea falnic Zaganu si Ciucasul, iar in stanga muntii Siriu si o preafrumoasa vale.




Dupa o pauza contemplativa am incalecat din nou si am pornit spre Tabla Butii. Drumul a avut coborari si urcari line. Si am ajuns!

 


Tabla Butii este locul unde se facea vama in vremurile apuse si unde se inventariau si se notau butoaiele cu vin si untdelemn ce se comercializau intre Tara Romaneasca in Transilvania sau invers. Aici se afla si cimitirul eroilor cazuti in luptele din primul razboi mondial pentru aparea trecatorii. Se spune ca dupa terminarea razboiului trupurile soldatilor au zacut vreo 2 ani intinse pe campul de bataie pana cand un preot din Cerasu impreauna cu elevii de la scoala au urcat aici si au adunat ramasitele pamantesti spre a le inmormanta crestineste in acest cimitir ce s-a creat.




Pe data de 6 august aici are loc o festivitate de pomenire si cinstire a soldatilor cazuti, la care participa foarte multe persoane din localitatile apropiate Cerasu, Slon, Vama Buzaului. Am poposit 30 de minute si am si mancat ceva. La Tabla Butii este si un izvor.


Apoi am plecat cu cantec tot inainte amintindu-ne de un stravechi cantec de lupta. Batalioanele române (de biciclisti) au trecut inca o data Carpatii, din fericire de aceasta data cu ganduri pasnice pe timp de pace.

ruinele cetatii de la Tabla Butii

transee sapate in timpul primului razboi mondial




In continuare drumul a fost o adevarata placere. kilometri de coborare, curbe, macadam, superb. Asta-i pohta ce-am pohtit-o eu! Drumul continua prin padure la umbra brazilor dupa care coboara in Vama Buzaului, pe un drum pietruit numai bun de pedalat. Dupa km buni de pedalat am ajuns la soseaua asfaltata din Vama Buzaului.


 

De aici am luat directia Acris iar apoi la rondul giratoriu cu directiile Intorsura Buzaului si Brasov. Mai aveam doar 45 km. Am fost surprins de viteza cu care am pedalat cu totii; dupa aproape 2 zile de traseu am rulat cu o medie 37 kmph pe sosea, se vede ca suntem intr-o buna forma fizica. Victor a fost campionul la sprint, dar l-am urmat suflandu-i in ceafa. Si cand uneori credeam ne-am departat prea mult de restul plutonului si opream sa ne regrupam, apareau imediat in mare viteza si Ioana, Mada si Ionut si Cristi.



A urmat o ultima lunga urcare ce se vede pe profilul traseului, inca o pauza scurta de regrupare si hidratare si apoi o lunga coborare pana in Prejmer. La Biserica fortificata, pe care o vom vizita intr-un episod urmator, se ia drumul spre dreapta.



A mai urmat un lung camp si apoi intrarea in Brasov. La ora 19:45 am ajuns la gara, grabiti sa aflam daca mai exista vreun tren de intoarcere in Bucuresti, pentru ca eram cam intarziati si potrivit socotelilor ratasem toate trenurile. Spre bucuria noastra trenul de la ora 16:45 avea o intarziere considerabila din cauza faptului ca o vijelie doborase niste copaci pe linie la Bazna, langa Medias. Asa ca am avut timp berechet sa ne schimbam, sa mancam si sa ne relaxam. Pe la ora 23 a sosit si mult asteptatul tren care ne-a adus acasa. La ora 3:30 am reusit sa ajung in pat :)

Concluzie:
A fost o plimbare extraordinara, un tur de forta, mie mi s-a parut cea mai complexa de pana acum, as cota-o ca o tura de nivel mediu in conditiile de caldura pe care le-am avut. La toate insa se adauga si importanta istorica a locurilor pe care le-am colindat.
Totalizam 170 km parcursi in doua zile, multe urcari si coborari, o urcare de categorie speciala, cum zic ciclistii, spre Tabla Butii, voie buna, miscare, peisaje frumoase de munte, poze, a avut de toate ce sa mai.


sursa de inspiratie:
http://www.carpati.org/articol/drumuri_uitate_1_-tabla_butii/437/#.T__5epHdN4o
http://wikimapia.org/8175977/Cetatea-Tabla-Bu%C5%A3ii-Tabla-Bu%C5%A3ii-Fortress

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Lasati un comentariu.