Iata ca a venit din nou vremea sa alerg un maraton. De data aceasta la Cluj-Napoca, in inima Ardealului. Am calatorit intr-o companie foarte placuta de alergatori veseli si pusi pe fapte mari si am ajuns la Cluj sambata dupa pranz. Ne-am oprit direct la Cluj Arena pentru a ne lua kiturile de concurs, care au fost foarte bogate in produse. Eu am primit numarul 94.
Dupa aceea ne-am cazat si ne-am intors la stadion pentru pasta party, am servit o portie de paste chiar in tribuna oficiala de pe Cluj Arena, un stadion foarte frumos.
Apoi ne-am plimbat prin centrul Clujului si am vizitat obiectivele din zona. Nu am intarziat prea mult seara ca doar eram in cantonament si a doua zi urma maratonul :)
Duminica ne-am trezit de dimineata si am plecat catre stadion. Atmosfera de concurs plutea in aer si emotiile si-a facut putin simtita prezenta, ca de fiecare data inaintea unui maraton. Am intrat pe pista, ne-am incalzit, am facut poze si ne-am ocupat locul la start.
Ni s-a intonat imnul national fapt care m-a bucurat, mai ales ca purtam un tricou in culorile tricolorului romanesc. Traseul pe care il aveam de alergat era compus din patru ture prin centrul Clujului si pe malul Somesului Mic, fiecare de cate 10.5 km, cu finalul pe Cluj Arena.
Am alergat cu totii cu o panglica neagra de doliu in piept in memoria victimelor atacului terorist de la Boston Marathon, unde 3 oameni au murit si alte zeci au fost mutilati Un eveniment trist mai ales ca se intampla in sport si oameni care nu au nici o vina trebuie sa sufere.
Pe strazi au iesit multi spectatori care ne aplaudau. Am alergat impreuna cu Buri si Alex o buna bucata de cursa.
La un momemt dat pe traseu am intalnit un grup de sustinatori ai campaniei Salvati Rosia Montana; eu le-am strigat de bine, dupa care ei m-au incurajat de fiecare data cand am trecut pe acolo.
Am terminat rapid prima tura, am intrat in stadion, am facut turul de pista si am inceput tura doi. A fost usurica si tura 2, tot in ritm sustinut. Incurajari ca "hai Romania!" sau "bravo bravo!!!" venite de la spectatori si voluntari imi dadeau aripi. Faptul ca traseul e compus din bucle a facut sa ne intalnim de mai multe ori cu ceilalti alergatori si sa ne incurajam reciproc. M-am intalnit cu Buri, cu Anka Berker, Mircea, Mugur, Liviu si a fost placut sa ne salutam din fuga.
Mai o gluma, mai o povestire si am ajuns la km 21. Ajunsi pe stadion am intrat direct la vestiare pentru a elimina surplusul de apa din stomac.
Apoi am revenit pe pista si am inceput turul 3. Pe tura 3 mi-a fost foarte greu pentru ca am suferit ingrozitor de sete. Sperasem sa gasesc apa in stadion, insa n-a fost sa fie. Deja se facuse foarte cald si nici urma de nori. Am scos cei 10 lei pe care ii luasem la mine si am sperat ca tot alergand voi gasi un magazin sa cumpar apa. In zadar. Pe portiunea aceea din Cluj, desi erau multe cladiri, nu era nici un butic. Cu greu am ajuns la km 24 unde era punctul de hidratare. Am baut muuulta apa si isotonic pentru ca ma deshidratasem rau, aveam gura uscata.
Si am continuat. Nu imi revenisem complet si mai aveam nevoie de apa. Am mai alergat cu Alex o vreme dupa care l-am lasat sa se duca inainte pentru ca eu slabisem ritmul. Pas dupa pas si am ajuns la un alt punct de hidratare unde am gasit si o sticla cu apa (multumesc voluntarilor) pe care sa o car cu mine. Acum era mult mai bine pentru ca de fiecare data cand mi se usca gura mai luam putina apa.
La un moment dat din spate apare Mircea. Pentru ca Buri ramasera in urma si alerga singur, atunci cand Mircea l-a intalnit "l-a luat cu el". M-au prins din urma, iar apoi am alergat impreuna cu Buri restul cursei. Ajungem binisor la stadion, ocolim pista si iesim pentru ultimul tur.
Mai aveam 10 km si lasat-o mai moale pentru ca eram putin obositi, era si cald si am zis sa ne bucuram de atmosfera. Nu conta foarte mult timpul mai ales ca pentru Buri era primul maraton si cel mai important lucru era sa il termine. Ne-am intalnit pe drum cu un englez simpatic din Londra, Philip, si l-am luat si pe el cu noi. Am povestit cate-n si in stele, despre sport, maratoane, afaceri, Romania, Transilvania, printul Charles etc.
Usor, usor ne-am apropiat de finish. Ultimii km la maraton sunt intotdeauna grei, dar frumosi pentru ca atunci simti ca muncesti serios. Pentru ca ritmul era mic nu prea m-am resimtit. Am intrat pe Cluj Arena in aplauzele frenetice ale spectatorilor, a fost momentul nostru de glorie (acesta e unul din avantaje atunci cand cursa trece printr-un stadion) si am trecut toti trei linia de sosire. Am primit frumoasele medalii la care m-am gandit atunci cand mi-a fost mai greu. Este un frumos cadou pe care mi l-am facut, pentru ca urma ziua mea de nastere, un nou maraton alergat.
Timpul este unul modest, 4 ore, 48 min. 43 sec, dar chiar nu conteaza. Cu siguranta puteam scoate mai bine pe ultimul tur, dar am preferat compania colegilor de cursa.
Concluzie: A
fost o cursa placuta pentru ca ne-a plimbat prin zona centrala
turistica a Clujului. Au fost si destui spectatori care ne-au incurajat,
am alergat pe un stadion frumos, organizarea a fost aproape perfecta, voluntarii au fost foarte generosi si ne-au ajutat. Cel mai mult m-a bucurat ca a fost
atmosfera de sarbatoare pe multe din strazile Clujului si ca oamenii obisnuiti au vazut ca exista o alternativa sanatoasa la statul in fotoliu in fata televizorului. Ma bucur ca am terminat
cu totii bine si ca Buri a alergat primul lui maraton. De acum vor urma
multe :)
In incheiere vreau sa il mentionez pe Gheorghe Mosion care la varsta de 80 de ani a alergat semimaratonul intr-un timp de 2 ore 37 minute. Este un exemplu pentru noi toti!
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=dyvoYpTQT0A#!
Multumim pentru poze fotografilor prezenti pe traseul cursei: Robert Coros, Flavy Teo, Adrian Mila, Adrian Niculae, Sebastian Butcovan, www.RallyZoom.ro, Silviu Ionut,
Dupa aceea ne-am cazat si ne-am intors la stadion pentru pasta party, am servit o portie de paste chiar in tribuna oficiala de pe Cluj Arena, un stadion foarte frumos.
Apoi ne-am plimbat prin centrul Clujului si am vizitat obiectivele din zona. Nu am intarziat prea mult seara ca doar eram in cantonament si a doua zi urma maratonul :)
Duminica ne-am trezit de dimineata si am plecat catre stadion. Atmosfera de concurs plutea in aer si emotiile si-a facut putin simtita prezenta, ca de fiecare data inaintea unui maraton. Am intrat pe pista, ne-am incalzit, am facut poze si ne-am ocupat locul la start.
Ni s-a intonat imnul national fapt care m-a bucurat, mai ales ca purtam un tricou in culorile tricolorului romanesc. Traseul pe care il aveam de alergat era compus din patru ture prin centrul Clujului si pe malul Somesului Mic, fiecare de cate 10.5 km, cu finalul pe Cluj Arena.
Am alergat cu totii cu o panglica neagra de doliu in piept in memoria victimelor atacului terorist de la Boston Marathon, unde 3 oameni au murit si alte zeci au fost mutilati Un eveniment trist mai ales ca se intampla in sport si oameni care nu au nici o vina trebuie sa sufere.
3..2..1..START
Am plecat cu un ritm alert alaturi de Alex Toma si de Buri, dar totusi nu ca altadata cand rupeam pisica in doua in primii km. Planul era sa alerg in asa fel incat sa ma simt bine, nu aveam un anume obiectiv ca si timp.Pe strazi au iesit multi spectatori care ne aplaudau. Am alergat impreuna cu Buri si Alex o buna bucata de cursa.
La un momemt dat pe traseu am intalnit un grup de sustinatori ai campaniei Salvati Rosia Montana; eu le-am strigat de bine, dupa care ei m-au incurajat de fiecare data cand am trecut pe acolo.
Am terminat rapid prima tura, am intrat in stadion, am facut turul de pista si am inceput tura doi. A fost usurica si tura 2, tot in ritm sustinut. Incurajari ca "hai Romania!" sau "bravo bravo!!!" venite de la spectatori si voluntari imi dadeau aripi. Faptul ca traseul e compus din bucle a facut sa ne intalnim de mai multe ori cu ceilalti alergatori si sa ne incurajam reciproc. M-am intalnit cu Buri, cu Anka Berker, Mircea, Mugur, Liviu si a fost placut sa ne salutam din fuga.
Mai o gluma, mai o povestire si am ajuns la km 21. Ajunsi pe stadion am intrat direct la vestiare pentru a elimina surplusul de apa din stomac.
Apoi am revenit pe pista si am inceput turul 3. Pe tura 3 mi-a fost foarte greu pentru ca am suferit ingrozitor de sete. Sperasem sa gasesc apa in stadion, insa n-a fost sa fie. Deja se facuse foarte cald si nici urma de nori. Am scos cei 10 lei pe care ii luasem la mine si am sperat ca tot alergand voi gasi un magazin sa cumpar apa. In zadar. Pe portiunea aceea din Cluj, desi erau multe cladiri, nu era nici un butic. Cu greu am ajuns la km 24 unde era punctul de hidratare. Am baut muuulta apa si isotonic pentru ca ma deshidratasem rau, aveam gura uscata.
Si am continuat. Nu imi revenisem complet si mai aveam nevoie de apa. Am mai alergat cu Alex o vreme dupa care l-am lasat sa se duca inainte pentru ca eu slabisem ritmul. Pas dupa pas si am ajuns la un alt punct de hidratare unde am gasit si o sticla cu apa (multumesc voluntarilor) pe care sa o car cu mine. Acum era mult mai bine pentru ca de fiecare data cand mi se usca gura mai luam putina apa.
La un moment dat din spate apare Mircea. Pentru ca Buri ramasera in urma si alerga singur, atunci cand Mircea l-a intalnit "l-a luat cu el". M-au prins din urma, iar apoi am alergat impreuna cu Buri restul cursei. Ajungem binisor la stadion, ocolim pista si iesim pentru ultimul tur.
Mai aveam 10 km si lasat-o mai moale pentru ca eram putin obositi, era si cald si am zis sa ne bucuram de atmosfera. Nu conta foarte mult timpul mai ales ca pentru Buri era primul maraton si cel mai important lucru era sa il termine. Ne-am intalnit pe drum cu un englez simpatic din Londra, Philip, si l-am luat si pe el cu noi. Am povestit cate-n si in stele, despre sport, maratoane, afaceri, Romania, Transilvania, printul Charles etc.
Usor, usor ne-am apropiat de finish. Ultimii km la maraton sunt intotdeauna grei, dar frumosi pentru ca atunci simti ca muncesti serios. Pentru ca ritmul era mic nu prea m-am resimtit. Am intrat pe Cluj Arena in aplauzele frenetice ale spectatorilor, a fost momentul nostru de glorie (acesta e unul din avantaje atunci cand cursa trece printr-un stadion) si am trecut toti trei linia de sosire. Am primit frumoasele medalii la care m-am gandit atunci cand mi-a fost mai greu. Este un frumos cadou pe care mi l-am facut, pentru ca urma ziua mea de nastere, un nou maraton alergat.
Timpul este unul modest, 4 ore, 48 min. 43 sec, dar chiar nu conteaza. Cu siguranta puteam scoate mai bine pe ultimul tur, dar am preferat compania colegilor de cursa.
In incheiere vreau sa il mentionez pe Gheorghe Mosion care la varsta de 80 de ani a alergat semimaratonul intr-un timp de 2 ore 37 minute. Este un exemplu pentru noi toti!
Multumim pentru poze fotografilor prezenti pe traseul cursei: Robert Coros, Flavy Teo, Adrian Mila, Adrian Niculae, Sebastian Butcovan, www.RallyZoom.ro, Silviu Ionut,
Felicitari! la cat mai multe!
RăspundețiȘtergereMultumesc :)
ȘtergereFelicitari! Eu o sa fiu foarte fericit la toamna daca reusesc sa scot sub 5h la primul meu maraton.
RăspundețiȘtergereMultumesc! O sa reusesti ca am vazut ca te tii bine si ai crescut in ultima vreme. Spor :)
ȘtergereFelicitari Dragos pentru cursa!
RăspundețiȘtergereMultumesc Gabi! Felicitari si tie pentru podium.
ȘtergereDe fapt tu ai iesit la o mica socializare, ca sa vezi Arena Cluj! :-) Mie mi-a placut sa trec de 4 ori prin stadionul acela.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar a fost placut sa tot trecem prin stadion pentru ca primeam de 4 ori aplauze, ni se faceau 4 randuri de poze si vedeam de 4 ori stadionul :)
ȘtergereBravo Dragos!
RăspundețiȘtergerefoarte frumoasa relatarea. Mi-a facut placere sa ne cunoastem, sa calatorim impreuna si sa avem parte de o cursa faina la Cluj Maraton 2013! Tine-o tot asa si sa ne vedem sanatosi! Liviu
Merci Liviu si felicitari pentru timpul scos! Ne vedem la urmatoarele curse pentru ca asa cum ziceai: sportul si natura ne fac sa fim mai buni :)
Ștergere