Am ajuns in Piata Constitutiei si deja se simtea atmosfera. De cum am iesit de la metrou mi-am dat seama ca va fi foarte cald. Erau inscrisi in jur de 5 mii de alergatori la toate probele si m-am intalnit cu multi cunoscuti, prieteni, colegi de club, cu totii nerabdatori sa o rupa la fuga. Am inceput incalzirea, desi eram deja incalziti de la soare. Zambim pentru poze, facem si poza de grup cu Ro Club Maraton si ne ducem spre locul de start.
3....2....1....START
Nici nu am auzit cand s-a dat startul, pentru ca eram destul de in spate, dar vazand ca cei din fata incep sa alerge am considerat ca s-a dat. Plecam si noi, incetisor ca era aglomeratie mare, multi alergatori pe metru patrat. Dupa 2 minute trecem prin poarta de start, unde am pornit si cronometrul.
Imi fixasem ca obiectiv sa cobor sub doua ore. Am alergat inspre Piata Regina Maria unde am intors si ne-am indreptat spre Piata Unirii. Cu greu am facut cateva depasiri pentru ca era puhoi de alergatori. Ne indreptam spre fantanile de la Unirii. Depasesc pe margine si ceasul imi arata 2 km alergati in ritmul propus sub 5:35 min/km.
Plutonul s-a mai rasfirat. Alerg bine, kilometrii se scurg constant, nici n-am simtit cand am ajuns la Piata Muncii. Iau niste apa si gonesc inainte, ma reintalnesc si cu Buri si il intalnesc si pe Steve, un amic taiwanez si alergam impreuna. Intoarcem la Bulevardul Chisinau si intram in curtea National Arena pe care o ocolim. La iesire din stadion Mela ne face poze.
Cristi este putin in spatele nostru, alearga surprinzator la cursa lui de debut. Ajungem din nou la Muncii si pacemakerii de 2h sunt chiar in fata noastra. Oprim sa bem apa. Un minus al cursei este ca nu s-au dat sticle cu apa ci doar pahare care erau mici, asa ca trebuia sa te opresti ca sa bei 3-4 si aici am pierdut ceva timp. Imi torn niste apa in cap si continui. Aveam 11 km parcursi si sunt in grafic.
Caldura incepe sa se simta din ce in ce mai puternic. Ajungem la Piata Unirii, unde il vad pe Daniel care imi da niste indicatii, in calitate de fost atlet de performanta. Salutam spectatorii si ne indreptam spre Casa Poporului. O zaresc si pe Cristina care ne face poze.
14km. Il vad pe colegul Catalin Nita foarte obosit si schiopatand, pe ultimii metri de la cursa de 10 km. Ajungem pe Blvd. Natiunilor Unite si intoarcem la magazinul Unirea.
La intrarrea pe Calea Victoriei bem din nou apa. Il pierd pe Buri care sta mai mult la punctul de hidratare. Pe Calea Victoriei este umbra, sa tot alergi pe aici. Pe dreapta vad un alergator cazut pe trotuar, ingrijit de medicii de la SMURD. Se cam vaita saracul semn ca nu ii era bine, poate se impiedicase sau i se facuse rau de la arsita asta.
Intorc la Odeon si ma petrec cu Buri, Lilian si Steve care urcau. Ritmul meu se diminuase, imi era sete si cald. Ies pe Splaiul Dambovitei si alerg spre Eroilor. Ca si la maratonul din toamna aici imi este greu. E destul de plictisitor traseul, nu sunt nici spectatori. Imi consult ceasul, mai calculez si imi dau seama ca e posibil sa nu cobor sub 2 ore pentru ca viteza incepuse sa scada. Fortez totusi, tip la mine si ma incurajez, trebuie sa pot! Totusi arsita asta imi sleise puterile. Parca nu mai venea odata intoarcerea de la Casa Radio. Imi vine sa ma opresc putin insa imi amintesc ca orice-ar fi nu trebuie sa te opresti. Poti sa mergi, sa te tarasti daca e nevoie, dar sa nu te opresti pentru ca apoi va fi mult mai greu sa reincepi sa alergi.
Ajung intr-un final la Eroilor unde intorc. Mai sunt doar 2 km, trag de mine. Ma ajunge si Buri. Nici nu mai beau apa la ultimul punct. Inca sper sa scot timpul desi mi-ar fi trebuit o viteza considerabila pe final. Fortez dar nu imi iese chiar ce vroiam.
Merg vreo suta de metri pentru ca piticii din cap nu prea imi dadeau pace: unul zicea sa ma opresc, altul zicea sa alerg mai tare; e greu sa il invingi pe piticul negativist. Un alergator ma bate pe spate si ma incurajeaza. Avea dreptate, nu mai erau decat 500m. Dau drumul la picioare si intru in turatie. Nu mai vad nimic in fata ochilor decat poarta de finish spre care ma indreptam. Imi dezleg steagul de la mana si il flutur deasupra capului.
Mai am 100m. Imping tare in picioare si trec linia de sosire cu steagul sus. 2 ore 3 minute 26 secunde. Ma bucur, am facut o cursa buna, am muncit mult pe o caldura prea mare pentru luna mai si sunt multumit chiar daca nu am scos sub 2 ore. Poza de mai jos este foarte elocventa pentru a ilustra efortul depus pe final.
Prietenii prezenti la finish ne aplauda si ne fac poze. Vine si Buri la 25 de secunde. Primim frumoasele medalii. Daaa, minunat !!!
Ma duc sa caut apa ca muream de sete. Curand soseste si Cristi, admirabil la prima lui cursa si foarte fericit.
Concluzii
A fost o cursa frumoasa si m-am simtit bine. Am muncit mult si am sperat pana la final ca voi termina sub 2 ore, dar n-a fost sa fie. Trebuie sa ma antrenez mai mult! Sunt convins insa ca daca era mai racoare scoteam timpul. Ceea ce ramane este bucuria ca am fost multi, ca am alergat doua ore prin centrul capitalei si cred ca asta e cel mai important.
La final am ciocnit un pahar de sampanie si am sarbatorit 5 ani de Ro Club Maraton.
Asa cum va ziceam aici dupa cursa voi sarbatori ceva si anume exact la finalul semimaratonului kilometrajul meu a aratat fix 1000 km. O mie de km de cand ii numar si ii cronometrez, de vreo 11 luni, pentru ca altfel ar fi mult mai multi, dar acum cativa ani nu ii cronometram si contorizam. O mie de kilometrii frumosi in care am invatat multe.
Multumim fotografilor Cristina, Daniel si Melania care au infruntat arsita asta si au venit sa ne sustina si sa ne incurajeze. De asemenea multumim tuturor fotografilor, voluntarilor si organizatorilor.
Felicitări pentru că nu te-ai dat bătut în acele condiţii potrivnice!
RăspundețiȘtergereMult succes în continuare!
Multumesc Florin :) nu ne dam noi batuti asa de usor
Ștergere