Si cum la Deva se tine Festivalul Virșlilor, era numai bine sa fie si un semimaraton care sa arda caloriile ce tind sa se depuna dupa ce mananci atatia virșlii, ca sunt atat de buni incat nu poti manca doar unul.
Atras si eu de acest miraj am plecat vineri seara cu trenul si am ajuns la Deva pe la ora 3. La 4 jumate am reusit si sa adorm. Ceasul insa a sunat necrutator pe la 7. Cand ma uit pe geam mai ca ma intrebam ce-o sa fie azi: era nor, statea sa ploua, iar picioarele mele se resimteau dupa lungul drum.
Ne-am echipat si am plecat spre Hotel Sarmis de unde stiam ca trebuie sa luam autocarul care ne va duce in Hunedoara la start. Strazile erau pustii si nici urma de autocar (nu l-am vazut noi pentru ca el a fost). Ne-am indreptat grabiti spre gara ca sa luam un microbuz. Era 8:30 si aveam emotii ca nu vom ajunge la timp la start.
Am gasit microbuzul norocos, ne-am urcat si la 9:15 eram in fata Castelului Corvinilor din Hunedoara. Intre timp a dat si soarele care ne-a ridicat moralul, avea sa fie o zi numai buna. La start a venit lume din toata tara, multi cunoscuti, cu totii atrasi de mirosul virslilor bine facuti. Dupa putina socializare si incalzire ne-am asezat la start in fata castelului.
3...2...1...START
Si am pornit. Aveam de alergat intre Hunedoara si Deva, intre Castelul Corvinilor si Cetatea Devei. Nu mi-am propus un obiectiv pentru ca traseul avea diferente de nivel si eram si cam obosit. Am zis ca e musai sa ma bucur de traseul asta frumos. Am plecat tare pe strazile Hunedoarei alaturi de Alex si Buri, catre iesirea spre Deva. Traseul era in coborare lina asa ca am tras tare. Ma miram si eu de acest ritm, dar ma simteam bine.
Pe la km 12 am iesit din sat, am parasit asfaltul si am zarit un camp cu dealuri. Eh deci astea sunt urcarile, imi zic. Imediat adidasii mi s-au umplut de un strat gros de noroi pe talpa, care le-a triplat greutatea. Dar nu-i bai, am alergat si asa, incercand in zadar sa ii tot curat.
Incepem sa urcam si ritmul scade putin, dar tot e bun. Cat vedeai cu ochii alergatorii se intinsesera pe dealuri ca niste furnicute alergatoare. Am mai luat o sticla de apa si doua bucatele de banana si am continuat. In fata mea mai era un deal si mai mare. L-am luat la picior si cuplandu-mi toti muschii din dotare si l-am invins.
Mai mai ca imi veneau ganduri mari uitandu-ma la ceas si vazand acum dealurile in urma mea. Vine o coborare lunga. Arunc sticluta de apa ca sa fiu mai mobil si dau drumul la picioare. Galopez asa de tare ca de m-as fi impiedicat ar fi fost.... dar bine ca nu m-am impiedicat :).
Am cotit pe niste stradute si am intrat in Deva. Politia a oprit circulatia in intersectii si ne-a facilitat trecerea, pentru ca s-a alergat la marginea soselei. Mai erau vreo 4 km. Incerc sa maresc ritmul si acum ma gandesc serios ca in Deva voi reusi minunea. Mai depasesc cativa alergatori, dar incep sa resimt caldura. De ce oi fi aruncat eu sticla aia de apa? Pai ca sa fiu mai aerodinamic, ca doar asa am zis :)
La un moment dat cand incepeam sa imi pierd ritmul din spate aud o voce. O fata pe bicicleta imi zice ca mai e putin si ma intreaba daca mi-e sete. As fi baut o galeata! Imi da bidonul ei de pe bicicleta, iau cateva guri si imi torn putin in cap. Acum era mult mai bine. Ii multumesc si imping in picioare si mai tare.
Imi tot urmaream ceasul si stateam in continuare bine. Hai sa vezi ca reusesc ceva la care nici nu ma gandisem pentru aceasta cursa. Vorba aia: nu e pentru cine se pregateste ci pentru cine
Pe dealul din fata vad Cetatea Devei. Ma apropiam. Iau o curba la stanga si vad telecabina. Nu poate sa mai fie mult. Incerc o ultima fortare si depasesc inca o persoana pe care o urmaream de vreo 2 km. Imi parea putin rau ca l-am depasit pentru ca ma ajutase sa duc un ritm constant.
Dupa parcul central intru in centrul vechi si vad poarta de finish. Dezleg steagul de la mana si il ridic deasupra capului. Publicul incepe sa aplaude si sa ma incurajeze. Ii salut din alergare si trec linia de finish oprind cronometrul la 1h:58min:20sec. Daaaaa este record personal !!!
Dupa mine a venit indeaproape si Buri. Alex terminase inainte. Ne-am indreptat spre punctul de alimentare si am gustat din faimosii virșlii iuti care ne-au atras la Deva.
Am ramas si la festivitatea de premiere si am mai stat de vorba cu Florin Chindea impartasindu-ne din experientele de alergatori.
A fost un concurs organizat foarte bine desi e la prima editie. Ni s-a oferit un traseu frumos care a avut castel, asfalt, dealuri, noroi, macadam si finish in centrul orasului. Am primit medalii deosebite de altele, punctele de alimentare au fost dotate cu de toate si amplasate exact acolo unde am avut nevoie de ele; poate n-ar fi stricat sa mai fie unul si in Deva cu 2-3 km inainte de finish. Voluntarii au fost foarte saritori si amabili. Un minus ar fi faptul ca nu s-a oprit circulatia si a trebuit sa alergam pe marginea soselei cu masinile trecand pe langa noi; noroc ca traficul nu a fost asa de intens. Dar sunt sigur ca la anul se vor corecta aceste minusuri, sa nu fim carcotasi.
Povestea virșlilor a fost asa de frumos relatata de Alin ca ne-a atras pe toti la start. Acest maraton a avut ceva special si de aia mi-a placut mult, nici nu am simtit cand am parcurs traseul ca m-am trezit la finish.
Voi reveni si la editiile urmatoare ca doar acesta e cel mai iute semimaraton alergat vreodata :)
Felicitări pentru PB!
RăspundețiȘtergereMi-a făcut plăcere să stăm de vorbă.
Să ne revedem cu bine şi la alte competiţii.
Mult succes la antrenamente până atunci!
Multumesc Florin!
Ștergere