Transmaraton - bucurie in pas de alergare

Transmaraton a fost o cursa deosebita din mai multe motive:
1. A avut loc pe Transfagarasan, cea mai spectaculoasa sosea din Romania. Placerea de a alerga vazand de jur imprejur crestele semete ale Fagarasului e greu de egalat la un maraton de oras.

2. Am alergat la o cursa caritabila sustinand Scoala de Valori si proiectul Gandeste pentru tine si am cunoscut o multime de oameni foooarte faini, oameni care viseaza cu ochii deschisi si isi urmeaza pasiunile, oameni care putin cate putin schimba lumea in bine.
Va multumesc ca am format o adevarata echipa, ne-am intalnit, ne-am imprietenit, am alergat impreuna prin parcuri, ne-am bucurat si am facut o cursa buna.

3. Am sustinut o cauza si am strans cu ajutorul vostru suma pe care mi-o propusesem, care va ajuta la realizarea atelierelor educationale pentru tineri din cadrul proiectului Gandeste pentru tine. Va multumesc inca o data!
V-am promis ca va voi scrie numele pe tricou, acesta este tricoul cu care am alergat, numele voastre au stat la loc de cinste pe tricoul meu si mi-au dat motivatia sa alerg bine. Cei 17 fantastici sunt: Cristina, Octav, Catalin, Dan, Monalisa, Romel, Andrei, Serban, Silviu, Matei, Paul, Buri, Ionut, Victor, Monalisa, Daniel si Alex.

4. Organizarea evenimentului a fost exemplara si pentru asta le multumesc lui Gabi Solomon si Andrei Rosu pentru initiativa, sponsorilor, voluntarilor, multumesc Octy ca ai venit, si fundatiilor participante pentru contributie si sprijin.

Am ajuns sambata la Cetatea Poienari la timp pentru a-i aplauda pe concurentii de la ultramaraton. Au fost 20 de oameni care au alergat 84 de km pe Transfagarasan, doar asa pentru ca pot, iar la final au urcat si cele 1480 de trepte pana la cetate. Am scris repede niste bannere motivationale si i-am aplaudat pentru efortul depus.

Apoi ne-am indreptat spre Hotel Posada de unde am ridicat kiturile de concurs si am participat la sedinta tehnica. Seara am plecat cu totii spre Balea Cascada, locul de start de a doua zi si am ajuns pe la ora 22:30 rupt de foame. Ce carboloading, ce hidratare abundenta in ziua dinaintea cursei? Rucsacul meu ramasese intr-una din masini asa ca am aflat ce inseamna sa fii rupt de foame. Am infulecat rapid pastele pregatite de acasa si am mai stat la povesti cu prietenii care terminasera ultramaratonul dupa care ne-am bagat la somn.

Duminica la ora 8 s-a dat startul maratonului din fata Cabanei Capra si la 10 urma sa se dea startul nostru la semimaraton. La 8 eram deja afara pentru ca nu mai aveam rabdare, sangele incepuse sa fiarba.
M-am imbracat cu pretiosul tricou la care voi toti ati contribuit donand pentru proiectul "Gandeste pentru tine" si ajutand la realizarea lui, si m-am dus la start. Uitandu-ma in sus vedeam zeci de serpentine pe care abia asteptam sa le luam la picior. Eram cu totii nerabdatori sa incepem fuga. M-am intalnit si cu Monalisa, venita tocmai de pe meleaguri bucovinene, pe care tin in mod special sa o felicit pentru energia si buna dispozitie de care da dovada intotdeauna. Ne incalzim si suntem gata de start.

3...2...1...START

Numaratoarea inversa a inceput...3...2...1...start! Imi propusesem sa alerg cu cap prima parte a cursei adica sa nu plec prea tare si sa accelerez pe parcurs. Dar cum sa stau locului cand vedeam ce frumos e muntele sub bataia calda a soarelui de dimineata. Am plecat cam tare si o tin asa vreo 3 km. Aerul de munte incepe sa se simta in plamani si zic sa o las mai moale ca doar nu ma grabeste nimeni, doar avem 13 km de urcare pana la Cabana Balea.

Acum ca mi-am reglat ritmul, "motorul" intra la turatie constanta si pun pas dupa pas lasand in urma serpentinele. Ma depasesc cu alti alergatori, eu pe ei si ei pe mine. Acum voi alerga cu corpul. E greu, e greu pe urcari, secretul este sa faci pasi mici si sa nu te opresti. Atunci cand inclinatia devenea mai mare am preferat sa merg pentru ca ritmul ar fi fost acelasi, ca si cum as fi alergat.

Ies din padure si vad cabana, suuus de tot, ne desparte un drum serpuit cu multe serpentine. Imi doresc sa ajung acolo, dar in acelasi timp as vrea sa nu se termine asa de repede traseul. Este suuuperb, este cel mai frumos traseu pe care l-am facut in alergare! Stiu ca asa zic de fiecare data sau aproape de fiecare data, dar trebuie sa fiu sincer, peisajul este minunat.

La km 7 bag un activator, auzisem eu ca face minuni si activeaza alergatorul din tine :))
Si continui.. Se pare ca am ramas singur pe traseu. Cei din fata sunt dupa o curba, pe cei din spate ii vad, cate unul-doi pe fiecare bucla a minunatului Transfagarasan. Oamenii se opresc sa faca poze si ne aplauda, iar cand o masina a trecut pe langa mine si la boxe se auzea Pasarea Colibri parca mi-a dat aripi si am alergat putin in paralel cu ea.

Vad cabana Balea chiar deasupra mea, punctul cel mai inalt al traseului. Mai am 4 km pana la tunelul de la Balea Lac. Il prind din urma pe Daniel Lixandru, el e la maraton, schimbam cateva vorbe si ajungem impreuna la Balea. Aici iau 2 pahare cu apa si intru in tunel. Aveam 1h40min si 13 km de la plecare.

Intru in tunel si aprind lanterna de la telefon pentru ca era cam intuneric. Parcurg prudent cei 800m pentru a nu calca in vreun canal sau mai stiu eu ce, poti gasi orice in intuneric. Si se vede luminita de la capatul tunelului. Cand ies afara scot un chiot de bucurie...e asa de frumos Transfagarasanul, mai ales cand il faci pas cu pas.

Si ii dau la vale, urmeaza 7 km de rasfat in coborare, pe care ii voi alerga cu inima, dar si cu atentie sa nu ma accidentez, nici coborarea nu e simpla, te fura panta si poti sa te impiedici si sa cazi. Deschid telefonul si imi pun vreo 3 melodii care imi plac mult. N-a mai fost decat un pas pana am inceput sa cant. Noroc ca nu mai era nici un alergator in fata sau in spatele meu pt ca n-as fi vrut sa ii stric starea de zen cu vocea mea suava. Parca pluteam pe serpentine.

Imi trec prin minte tot felul de lucruri frumoase, pe care le-am si inregistrat la reportofonul telefonului. Intotdeauna cea mai buna inspiratie si cele mai faine fraze imi vin in minte atunci cand alerg. Poate o sa va prezint si ce gandeam atunci, voi face un colaj cu inregistrarile.

Vad cabana Capra, mai am cateva serpentine si imi vine o idee: ce-ar fi sa trec linia de sosire alergand cu spatele, pentru ca pe spate am scrise numele voastre, cei care ati facut donatii pentru proiectul meu caritabil si meritati sa treceti linia de finish odata cu mine!

Mai am 50m si ma rotesc. Alerg cu spatele, intorcand capul ca sa nimeresc totusi poarta de finish si sa nu trec pe langa :) Oamenii incep sa aplaude si termin cursa intr-un mod deosebit, primind medalia de la pustiul lui Andrei Rosu. Great minds don't think alike! Nu am inventat eu expresia, dar imi place foarte mult.

Am oprit cronometrul la 2h 24min, un timp bun mai ales ca nu am fortat preferand sa ma bucur de peisaj. Locul 26 la general din 79 de alergatori. Este poate cea mai buna cursa a mea si cel mai bun loc pe care l-am ocupat vreodata, dar ceea ce conteaza mai mult este ca m-am simtit extraordinar.

Raman la finish sa ii aplaud pe urmatorii sositi. Andreea Puiu vine si ea impreuna cu Dan si afla foarte surprinsa ca este pe locul 3 la feminim. Braavooo Andreea! Sosesc rand pe rand multi alergatori, vine si Monalisa cu un timp foarte bun, spulbearand toate emotiile si temerile ca nu ar termina cursa pe care le avea la start. Felicitari Mona!!! You did it!
Dupa 4h30 vine Stefan Palaarie, la primul sau maraton si nu orice maraton ci unul cu diferenta mare de nivel. Bravooo Stefan, ti-ai depasit limitele (Stefan se pregatise sa alerge semimaraton si cu 2 zile inainte de cursa a decis ca va face maraton, asa pentru ca poate).