Ca prima impresie m-a surprins ca nu prea erau masini; desi era joi ora 17 nu stateai la coada la semafor. Am traversat tot orasul, de la vest la est, tot uitandu-ma dupa Alexanderplatz, locul unde trebuia sa cobor. Cand deodata vad Turnul Televiziunii, o constructie inalta de vreo 350m. Da, acolo o sa cobor.
In Berlin sunt foarte multe biciclete. Le vezi peste tot, pe piste, pe trotuare, in fata magazinelor si in fata caselor. Abia mai tarziu am realizat ca oamenii astia nu isi urca bicicleta in casa, ci o lasa legata in fata cladirii unde locuiesc. Sunt biciclete simple, de oras, cu aripi si portbagaj, cu cos sau scaunel de copii, multe cam ruginite. Cinci zile cat am stat la Berlin am vazut un singur Cube, o bicicleta pe care noi o consideram mai de calitate. Despre piste ce sa zic: sunt peste tot, pe toate stradutele. Nu sunt marcate prea vizibil ca ai putea sa nici nu le observi, insa toti soferii le respecta si nu trec catusi de putin peste ele, de parcat nici nu se pune problema. Daca la Berlin sunt asa de multi biciclisti ma intreb cum o fi la Amsterdam?
In fine, gasesc si hostelul intr-un final, imi las bagajul si ies la o tura de recunoastere inarmat cu harta, ghid printat de pe net (multumesc www.tvl.ro) aparat foto si telefon. Deja se inserase. Primul obiectiv: Alexanderplatz si turnul televiziunii.
Continui la pas spre zona centrala, obiectivul pricipal era sa vad Poarta Brandenburg. Zaresc Domul din Berlin, chiar pe malul raului Spree, o catedrala inalta si impunatoare si ma opresc sa admir si sa fac niste poze. In apropiere este Insula Muzeelor, o arie in care se afla cinci muzee, la mica distanta unul de celalalt, zona inclusa in patrimoniul cultural mondial UNESCO.
 |
| Berliner Dom |
Tot mergand agale zaresc Poarta Brandenburg, frumos luminata. Cred ca e principalul simbol al Berlinului, alaturi de zid si de ursuletul ala care e mascota orasului si pe care il vezi peste tot.
Poarta Brandenburg a fost construita in secolul al 18-lea ca simbol al pacii. Deasupra monumentului se afla carul victoriei, tras de patru cai si condus de zeita pacii. In 1806, cand Napoleon a cucerit Berlinul, carul a fost dus la Paris, dar dupa batalia de la Waterloo a revenit in Berlin. Zona din jurul Portii Brandenburg se numeste Pariser Platz.
Am vazut vederi cu Poarta Brandenburg din anul 1989, atunci cand oamenii venisera cu dalti si ciocane sa sparga Zidul Berlinului. Dupa cum se stie, Germania a pierdut Al Doilea Razboi Mondial si a fost cucerita de catre Aliati. Berlinul a fost distrus aproape complet in urma bombardamentelor, multe din cladirile vechi fiind reconstruite ulterior. Orasul a fost impartit in 4 zone, fiecare stapanita de catre unul din Aliati: Rusia, SUA, Franta si Anglia. Zona de est, RDG, detinuta de sovietici a fost inconjurata cu un zid inalt de vreo 3m pentru ca oamenii sa nu poata trece in partea cealalta.
Brandenburger Tor era parte integranta din Zidul Berlinului, fiind principala poarta de acces in oras. In noiembrie 1989 nemtii s-au revoltat si au eliberat tara, daramand totodata si zidul. Portiuni bune din zid au fost pastrate pentru a evoca aceasta perioada trista din istoria Germaniei.
Dupa ce am fotografiat in fel si chip Poarta Brandenburg gandindu-ma cum peste 4 zile voi trece in alergare pe aici la finish-ul maratonului, m-am dus sa vad si Palatul Parlamentului, Reichtag, care se afla la doar 350 m distanta. Se poate vizita gratuit, insa doar daca v-ati facut o rezervare pe internet. Eu nu imi facusem, asa ca mi-a ajuns si sa o privesc de afara.
Multumit de ce am vazut in aceste ore de cand am ajuns ma indrept usurel catre casa. Sunt doar 2,5 km pana la Alexanderplatz. Imi place ca au multe indicatoare cu distantele si directiile catre obiectovele de interes.
ZIUA 2
Urmeaza o zi lunga de vizitat. Dupa micul dejun copios oferit din partea casei sau altfel spus inclus in pretul cazarii, consult harta si bifez toate obiectivele pe care doresc sa le vad astazi. Plec din nou pe Unter den Linden, ajung la Berliner Dom din nou.
Fata de aseara la Poarta Brandenburg acum e mult mai aglomerat, sunt multi turisti. Cum iti dai seama care din acesti turisti va alerga duminica la maraton? E simplu, sunt incaltati in pantofi de alergare :)) Ma intalnesc cu Mario si Luigi, cu cativa ursi si niste "soldati" cu steagul Americii, cu totii dornici sa faca poze cu turistii pentru 1-2 euro.
Ne indreptam spre Checkpoint Charlie, dar in drum ne iese Memorialul Holocaustului. Se afla chiar la strada si poate fi vizitat la orice ora a zilei. Monumentul este constituit din niste blocuri paralelipipedice de piatra, de inaltimi diferite, asezate pe o suprafata valurita, cu urcari si coborari. Senzatia este de labirint pentru ca plimbandu-te printre blocuri ba cobori printre ele devenind mai inalte ca tine, ba revii deasupra lor.
Pentru ca se facuse deja ora pranzului consideram ca meritam o pauza de masa si comandam niste paste ca doar ne trebuie carboloading pentru cursa. La o terasa era oferta de paste "Marathon Special", asa ca profitam. E greu sa te incarci cu carbohidrati la un maraton aflat in alt oras decat acasa, cand te plimbi si vizitezi 12 ore pe zi. De altfel picioarele mi s-au resimtit la startul cursei de duminica.
Continuam spre Checkpoint Charlie pentru ca la ora 15 Blaz trebuia sa ajunga la Ambasada Sloveniei. Ambasadorul ii invitase pe toti cei peste 300 de alergatori sloveni (da, 300 la o populatie de 2 milioane) sa ciocneasca o cupa de sampanie.
Checkpoint Charlie era unul din cele trei puncte de trecere prin zid, din Berlinul de Vest in Berlinul de Est, era un punct de control, celelalte doua fiind Alpha si Bravo. Doi soldati americani pazesc si acum in mod simbolic acest punct si fac poze cu turistii.
In timpul Razboiului Rece (1961-1989) pe aici trecea zidul, acum ramanand doar amprenta lui pe asfalt si cateva segmente pastrate pentru turisti.
Parasesc sectorul american, fapt indicat si de acest indicator,
si ma indrept spre Gerdarmen-markt pentru ca pe ghidurile mele scria ca este poate cea mai frumoasa piata berlineza. Se afla langa statia de metrou Stadmitte si este cam la 1 km distanta de Chechpoint Charlie. Gendarmen-markt este strajuita de o parte si de cealalta de doua Biserici identice, iar in centru este o sala de spectacole. Zabovesc o vreme pe aici ca e liniste si pace, iar picioarele mele incepeau sa se vaite dupa atatea ore de mers. Am vizitat si una dintre Biserici, intrarea e gratuita.
Vis-a-vis de Checkpoint Charlie este o expozitie in aer liber cu imagini din trecutul Berlinului. Oamenii astia isi exploateaza la maxim istoria si atrag astfel milioane de turisti.
 |
| break the wall! |
Imi consult din nou ghidurile printate si harta care deja se uzase de la atata rasfoit si ma indrept spre Potsdamer Platz. Este cea mai moderna zona a Berlinului, cu claditi inalte, moderne, birouri, centre comerciale etc.
In centru pregatirile pentru maraton erau in toi si vedeam din ce in ce mai multi oameni cu rucsacii primiti in kitul de participare. Ne gandeam sa luam autobuzul, dar pana la urma mai cutreieram cateva magazine de suveniruri si ajungem pe jos la hostel. Mi-a placut ca am vazut multe Dacii Logan si Duster semn ca neamtului ii plac masinile de calitate.
O zi foarte lunga si obositoare in care am vazut multe. Cu musca pe caciula, dupa atatia km batuti la picior, incerc ceva carboloading intarziat pentru ca maine vom alerga la Breakfast Run, o alergare lejera inaintea maratonului, asa de incalzire, iar duminica va fi ziua cea mare :) Pentru cine nu stie, carboloading inseamna sa mananci alimente bogate in carbohidrati, adica paste, orez, cereale etc. cateva zile inainte de o cursa lunga pentru a umple rezervorul cu energie, care va fi consumata in cursa. E ca la masina cand faci plinul :))
Inchei ziua cu 13 ore de ultramaraton turistic la bord.
P.S.: Ce mi-a placut cel mai mult la Berlin? Ordinea, curatenia si lipsa aglomeratiei.
Orasul nu este deloc aglomerat, chiar si in centru si chiar si intr-o zi lucratoare; oamenii folosesc din plin transportul in comun, care este dezvoltat si foarte bine pus la punct, poti ajunge rapid dintr-o zona in alta a orasului. Mi-a placut ca oamenii sunt civilizati, nu claxoneaza in trafic, nu fumeaza pe strada si nu arunca hartii pe jos. Mi-a placut ca se merge foarte mult pe bicicleta, am vazut oameni in palton si sacou mergand la serviciu, am vazut doamne ducand copii la gradinita pe bicicleta; reteaua de piste se intinde pe toate stradutele, iar soferii respecta zonele delimitate. Mi-a placut ca peste tot pe strazi sunt indicatoare, astfel ca iti e greu sa te ratacesti.
Berlinul este asa cum va fi si Bucurestiul peste cativa ani. Pentru asta fiecare dintre noi trebuie sa schimbe cate ceva si sa contribuie astfel la contruirea unui oras asa cum ni-l dorim :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.