(Semi) Maratonul International Bucuresti - 1h:52m:26s nou record personal

Dupa maratonul de la Berlin de saptamana trecuta urma inevitabil Maratonul International Bucuresti. Si chiar daca e doar o saptamana intre cele doua curse nu aveam cum sa nu alerg in Bucuresti. Este maratonul nostru de acasa, este ocazia noastra de a invada marile bulevarde si de a ne bucura de o zi de duminica petrecuta in compania prietenilor, alergatori si ei sau spectatori pe margine. Consider ca MIB trebuie alergat an de an pentru ca oamenii sa ne vada si sa vina alaturi de noi, sa inceapa sa faca miscare, oricat de putina la inceput, si sa isi dea singuri seama de beneficiile activitatilor sportive. De asemenea voi alerga intotdeauna la MIB pentru ca vreau ca aceasta cursa sa creasca de la an la an ca si numar de participanti si popularitate.

M-am recuperat rapid dupa cursa de la Berlin si ceea ce m-a mirat a fost ca nu am avut catusi de putina febra musculara, e prima data cand muschii mei nu simt nimic dupa o cursa de cel putin 21 de km. In schimb un genunchi m-a jenat toata saptamana asta ca sa simt totusi ca nu sunt robot. Ma inscrisesem din timp la proba de semimaraton gandindu-ma ca nu e tocmai potrivit sa alerg doua maratoane in 7 zile. Si bine am facut. Toata saptamana m-am gandit ca sunt in forma si ca pot incerca marea cu degetul, cu genunchiul am vrut sa zic, ca doar el imi mai tempera elanul. Duminica voi face PB sau voi sta la relanti; asta doar genunchiul va decide :)

Si a venit ziua de duminica. Ajung din timp la start. Imbracati in tricoul clubului nostru, Ro Club Maraton, am facut traditionala poza de grup si ne-am ocupat pozitiile la start. Temperatura este de doar 5-6 grade, ce deosebire fata de canicula de anul trecut cand alergam primul meu maraton la 32 de grade.

3...2...1...START

Si am pornit. Alergam spre Piata Regina Maria. Plec incetisor ca sa ma incalzesc. Intoarcem si ne indreptam spre Piata Unirii. Zona se mai aerisese putin si incep sa fac slalom. Simteam ca pot trage bine azi. Dupa 5:42 min/km in primul km ridic stacheta la 5:08, 5:06, 5:03. Mi-era putin teama de acest inceput rapid, dar am zis sa risc si vad apoi daca mai pot continua la fel.

Trecem de Piata Alba Iulia, ajungem la Piata Muncii unde iau un pahar cu apa. Pe bulevardul Basarabia o tin in acelasi ritm. Il prind din urma pe dl Costica, nu il vazusem si il depasesc. Ma striga:  
-"Dragos, dar nu e cam tare pentru 4 ore?"  
- "Paaaii... eu alerg semi azi."
- "Aaa atunci du-te!"

Ajung la Bulevardul Chisinau si intorc. Inainte de intrarea in stadion il vad pe Buri, dar era asa de concentrat ca nu ma  aude. Iau un gel si beau apa in curtea National Arena. Ocolim stadionul.
Ajung din nou la Piata Muncii in acelasi ritm si iau iar apa. Picioarele rezista. Trec de km 11 si 'scad' la 5:24 cu tot cu oprirea de apa ...ca nu pot bea din fuga. Ma simt cam plin, ori baui apa multa, ori e de la carboloading-ul intarziat de ieri.

Dupa ce trec de Alba Iulia se vedea frumos, batut de razele soarelui, Palatul Parlamentului. Macin in continuare, nu mai am eu 5:08 dar cat timp stau sub 5:20 min/km sunt linistit. Ajung la Piata Unirii unde sunt ceva mai multi spectatori care aplauda. Aici chiar nu ai cum sa te opresti, ca ti-e si rusine si oricum entuziasmul lor iti da elan. Intorc la Casa Poporului si intru pe Blvd. Natiunilor Unite. Opresc putin si bag un gel, mai mult ca sa fiu motivat pentru portiunea dintre Izvor si Eroilor care e plictisitoare rau si care nu imi place deloc. Clacasem anul trecut acolo si nu mai vroiam sa repet experienta.

Trec de Hanul lui Manuc, beau apa si urc pe Calea Victoriei, frumos nume de strada, te motiveaza intr-un maraton. Nu ma las si trag tare, intorc la Odeon si cobor pe Splai.

Acum incepe portiunea aia care nu imi place mie. Dar tocmai pentru ca nu imi place voi incerca sa nu zabovesc prea mult. Dupa ce bausem apa de la punctele de hidratare ma gandisem ca acum voi bea din bidonul pe care il am la spate ca sa nu ajung la finish cu greutate suplimentara. Mi se face sete, duc mana la spate, dar ia-l de unde nu-i. Imi zburase pe undeva fara sa imi dau seama. Eh acu sa vezi ca eu sunt mare bautor si cand mi-e sete numai la asta ma gandesc, parca intentionat. Dau din labute inainte si zaresc niste bidoane pe jos. Jumatate pline. Nu stau pe ganduri si iau unul, il beau tot si multumesc in gand alergatorului care imi lasase si mie.

Ajung la Eroilor si intorc. Acum sunt in linie dreapta, ritmul e inca bun, cursa asta e ca si castigata. Mai iau un pahar cu apa si fac dreapta spre Piata Constititiei. Vreo 500m pana la finish, e momentul potrivit sa scot steagul si sa imi asez frumos tricoul pentru sprintul final, ba imi fac si putin freza ca sa dau bine in poze :))

Imping tare in picioare, ma apropii, ridic steagul, lumea aplauda si trec linia de finish. Cronometrul se opreste la 1h:52m:26s, record personal la semimaraton!!! Este al doilea record personal pe care il dobor in ultimele 7 zile, dupa timpul obtinut la Maraton Berlin. Mi-am imbunatatit timpul cu 6 minute data de semimaratonul Virslilor si cu 11 minute fata de semimaratonul din luna mai de pe acelasi traseu (ce canicula a mai fost atunci!)

Primesc medalia, ma schimb si ma duc sa ii incurajez pe ceilalti alergatori. Am aplaudat, am facut poze si i-am asteptat pe maratonisti sa ajunga la finish. A sosit si Buri, cam ostenit, dar bucuros ca a alergat inca un maraton, batandu-si si el cel mai bun timp.

Dacii sprinteni, la finalul cursei

In incheiere vreau sa remarc si faptul ca la aceasta cursa a fost doborat un record mondial al probei de maraton. Victor Vlad, Gabriel Solomon, Stefan Oprina, Mihai Baractaru, George Dobre si Florin Munteanu au alergat cei 42,195 kilometri in 2h:54m:30s, nou record mondial la categoria sase oameni legati intre ei cu o sfoara. Bravo baieti!

Multumesc pentru fotografii: Radu Cristi, LaboratorulDeFotografie.ro, Florin Raducanu, Dragos Onac, photo-marathon

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner