Nu ofer bani persoanelor care cersesc. Poate din pricipiu pentru ca nu mi se pare normal ceea ce fac, poate pentru ca am auzit atatea povesti cum ca in spatele lor ar fi o retea organizata care ii trimite sa cerseasca si daca noi am da bani am face doar sa contribuim la intretinerea acestei retele. Nu stiu..
E adevarat ca uneori ofer un produs, un covrig, o napolitana, o haina pe care nu o mai port. Daca pot sa ajut intr-un fel, de ce nu?
Ora 22:30, intr-un autobuz din Bucuresti. Ma urc si astept sa ajung acasa, rasfoind ceva articole pe telefon. Langa mine un tip isi scoate tableta si sta pe net. Alti oameni asezati pe scaune. Si incepe sa se deruleze o poveste de genul "doamnelor si domnilor va rog sa ma scuzati si daca puteti sa ma ajutati" ... bla, bla ...aceasi poveste pe care din pacate o auzim destul de des.
Si apoi incepe sa spuna o poezie. "Cobori in jos luceafar bland..". Imi vad in continuare de ale mele, eram cu fata la geam si cu spatele la respectivul. Dar el continua si tot recita, strofa dupa strofa. Imi scot ochii din telefon si incep sa il ascult. Recita Luceafarul, strofa cu strofa. Nu l-oi stii eu pe tot, dar strofele se legau.
Ma intorc sa il aud mai bine. Domnul de langa mine isi da tableta intr-o parte si asculta si el. La fel ca noi si multi din ceilalti pasageri. Era un om imbracat modest, cu barba si parul ravasite, destul de tanar, care a recitat aproximativ tot Luceafarul, nu am numarat strofele, dar a zis toata povestea pe care o stiam. Eh cand vezi astfel de oameni nu poti sa nu oferi ceva. Acesta nu e un mod de a cersi ci este un spectacol pus in scena in autobuz. Este la fel ca atunci cand cineva canta la chitara foarte frumos pe o alee din centru. Am putea zice ca da, ce mare lucru, sunt 98 de strofe si daca ne straduim intr-o saptamana le invatam. Da!, dar nu o facem!
Autobuzul se apropie de casa si cobor. Desi e finalul zilei acest domn a reusit sa o lumineze cu al sau Luceafar :) Felicitari!
E adevarat ca uneori ofer un produs, un covrig, o napolitana, o haina pe care nu o mai port. Daca pot sa ajut intr-un fel, de ce nu?
Ora 22:30, intr-un autobuz din Bucuresti. Ma urc si astept sa ajung acasa, rasfoind ceva articole pe telefon. Langa mine un tip isi scoate tableta si sta pe net. Alti oameni asezati pe scaune. Si incepe sa se deruleze o poveste de genul "doamnelor si domnilor va rog sa ma scuzati si daca puteti sa ma ajutati" ... bla, bla ...aceasi poveste pe care din pacate o auzim destul de des.
Si apoi incepe sa spuna o poezie. "Cobori in jos luceafar bland..". Imi vad in continuare de ale mele, eram cu fata la geam si cu spatele la respectivul. Dar el continua si tot recita, strofa dupa strofa. Imi scot ochii din telefon si incep sa il ascult. Recita Luceafarul, strofa cu strofa. Nu l-oi stii eu pe tot, dar strofele se legau.
Ma intorc sa il aud mai bine. Domnul de langa mine isi da tableta intr-o parte si asculta si el. La fel ca noi si multi din ceilalti pasageri. Era un om imbracat modest, cu barba si parul ravasite, destul de tanar, care a recitat aproximativ tot Luceafarul, nu am numarat strofele, dar a zis toata povestea pe care o stiam. Eh cand vezi astfel de oameni nu poti sa nu oferi ceva. Acesta nu e un mod de a cersi ci este un spectacol pus in scena in autobuz. Este la fel ca atunci cand cineva canta la chitara foarte frumos pe o alee din centru. Am putea zice ca da, ce mare lucru, sunt 98 de strofe si daca ne straduim intr-o saptamana le invatam. Da!, dar nu o facem!
Autobuzul se apropie de casa si cobor. Desi e finalul zilei acest domn a reusit sa o lumineze cu al sau Luceafar :) Felicitari!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.