Cu mocanița pe Valea Vaserului - vacanță în Maramureș

Data: 7.08.2013
Coborati din Muntii Rodnei dupa o tura de cateva zile, iata-ne ajunsi in sfarsit si in Viseul de Sus. Am venit dinspre Borsa cu un microbuz ce ne-a lasat fix centrul localitatii. Oricine ajunge aici are un scop precis: sa se plimbe cu mocanita pe Valea Vaserului. Celebra mocanita despre care stie toata lumea si pe care o aveam in planurile de vacanta de cativa ani si o tot ocoleam.
Cutreieram putin stradutele Viseului in cautare de loc de cort, dar cu totii inclinam spre o pensiune. Uitandu-ne stanga-dreapta si-a adus Buri aminte ca a stat el la o pensiune draguta cu ani in urma si cum el e un GPS uman a si gasit-o rapid pe una din stradute. Ne debarasam de rucsacii grei, ne cazam, facem o binemeritata baie si pornim inspre gara pentru a afla detalii despre programul de a doua zi.

Mocanita apartine de CFF (Caile Ferate Forestiere), iar acum este in administratia unei firme private si are o gara a ei. Este inca folosita pentru exploatare de lemn de pe Valea Raului Vaser, dar peisajul incantator i-a determinat pe proprietari sa-i dea si destinatie turistica si bine au facut. Am aflat ca pleaca in cursa la ora 9 si ca oamenii se strang inca de pe la 8 pentru ca fiind perioada de vacanta vor fi multi turisti.

Asa ca ne-am mobilizat si ne-am trezit devreme ca sa prindem locuri bune. La 7:30 eram deja in gara si ne-am luat bilete (costa 50 lei/persoana, au si reduceri de studenti). Ne-am ocupat locurile intr-unul din vagoanele deschise (sunt si unele vagoane acoperite, dar nu ar avea farmec daca nu ai auzi tipatul mocanitei si nu ai mirosi putin fum proaspat).

Pe la 8 ca la un semn a inceput sa curga puhoi de masini si oamenii aferenti. La 8:15 deja se cam umpluse trenul nostru si asteptam ca locomotiva sa fie trasa in fata vagoanelor. Si a aparut...fumegand si urland, asa ca de buna dimineata. Lumea s-a strans buluc in jurul ei sa vada minunea si sa faca poze. Locomotiva noastra este botezata "Elvetia", productie Resita 1958, 30 km/h viteza maxima. Intre timp s-au umplus si celelalte doua trenuri de la liniile vecine, trase de locomotivele "Cozia-1" si "Măriuca". O domnisoara imbracata in port traditional maramuresean vine cu un cos de placinte cu branza si gogosi, iar un morosan ne serveste gratuit cu un paharel de tuica la fiecare placinta cumparata.

La ora 9 trenul nostru se infoaie, umple gara de abur si ia calea muntelui pe valea Vaserului. Toata lumea scoate capul in afara vagoanelor si pozeaza de zor. O perioada mergem pe la marginea satului dupa care iesim la padure. Mocanita este foate spectaculoasa, iti da o senzatie de intoarcere in timp, de calatorie in trecut si te tine atent continuu, curios sa vezi fiecare miscare.

La 30 de minute distanta de "Elvetia" pleaca si "Cozia-1", apoi si "Mariuca". Trenurile urca domol pe valea raului prin codrul des; cel mai bine o vezi in curbe, noi fiind la coada trenului. Vine si controlul, aceeasi domnisoara care mai devreme ne servise cu placinte acum era imbracata in uniforma de controlor, foarte amabila sta de vorba cu lumea si raspunde la toate intrebarile curiosilor.

La 40 de minute de la plecare oprim. Mocanita trebuie realimentata cu apa, care mai apoi se va transforma in abur si va impinge trenul inainte. Toata lumea coboara si da tarcoale locomotivei, analizeaza si se minuneaza. Il vedem si pe conductor cum baga de zor lemne in focar. Ne mai invartim pe acolo pana ce Elvetia tipa din nou asurzitor. Este semnalul ca trebuie sa ne intoarcem in vagoane.
Mocanita se urneste cu greu inundand iarasi valea de fum. Plecam. Este foarte relaxant sa admiri peisajul din tren, la viteza redusa. Dupa ceva timp mai luam o pauza de dezmortire si coboram din nou in jurul trenului. Suntem ajunsi din urma si de Cozia-1.

La ora 11:30 ajungem la punctul final al calatoriei. aici sunt amenajate locuri de popas, poti manca un gratar si poti bea o bere, daca doresti bineinteles :). Ne asezam la o masa umbrita si scoatem bunatatile aduse, dintre care nu lipseste ceapa si branza. Punem de o masa pe cinste. Si cand terminam scoatem piesa de rezistenta: un pepene de 10 kg cu care ne luptasem ieri carandu-l de la piata pana la pensiunea unde am stat. Ne ospatam pe saturate, apoi cedam locurile pentru ca sosisera si celelalte doua mocanite si era lume multa.

 

Ne asezam pe iarba asistand la manevrele de intoarcere a vagoanelor si de alipire a locomotivei la celalalt capat al trenului. Dupa 90 de minute de la sosirea aici auzim din nou sunetul prelung si ne indreptam spre vagoane. Ne cautam locurile, acum vom sta in partea din fata a trenului. Asa am putut simti mai bine mirosul de fum al batranei locomotive.

Intoarcerea a fost lina si relaxanta, trenul nu a mai urlat pentru ca era in coborare usoara si motoarele nu mai munceau din greu. Interesant a fost ca locomotiva a coborat cu spatele, deci cu fata catre vagon. Mai oprim de cateva ori pentru a admira peisajul si la ora 14:30 suntem inapoi in Viseul de Sus, bucurosi de traseul parcurs. Demult imi dorisem sa ajung aici si a meritat pe deplin. Coboram si ne luam ramas bun de la mocanita. Cumpar si o vedere pentru Octav, colectionar de carti postale primite de prin toata lumea, si un magnet pentru frigiderul meu.

Ne intoarcem la pensiune ca sa ne luam rucsacii si plecam mai departe. Multumim pentru cazarea placuta. Daca ajungeti in Viseul de Sus, si ar fi bine sa ajungeti, va recomand pensiunea "La Ancuta". Gazda e amabila, casa e curata, are o curte cu verdeata si e si aproape de gara mocanitei.

Cu rucsacii in spate grabim catre centru ca sa prindem un autocar despre care stiam noi ca trece la 15:26. Era o arsita de ni se topeau galosii. In 10 minute suntem in fata supermarketului Unicarm. Se facuse ora, dar autorul nu mai venea si noi ne topeam la 40 de grade. Ne dam intr-un final seama ca nu va mai veni asa ca ne asezam comod pe niste bancute la umbra, in asteptarea urmatorului, la 17:20.

Profit de situatie si ma duc la posta, timbrez vederea si o trimit. Apoi ne mai invartim pe acolo observand viata viseuenilor (asa sper ca se numesc) si la 17:20 vine si microbuzul. Urcam, avem si locuri, e cald dar e bine, macar am plecat din acel loc.

Ajungem in Sighetu Marmatiei, dar planul nostru era sa innoptam in Săpânța. Ultimul transport spre Săpânța trecuse demult asa ca intrebam in stanga si-n dreapta si aflam ca de la spital putem incerca o ocazie. Il lasam pe Buri sa isi incerce primul norocul, el e cel mai expert dintre noi la prins ocazii. Incearca 10 minute, dar nu opreste nimeni. Intreaba la un taxi cat ne-ar costa si afla ca 30 de lei pentru cei 18 km, dar noi suntem 5 deci nu incapem intr-un singur taxi. Mai incercam la ocazie 15 minute si nimic. Mai sa fie! Zicem ca daca gasim 2 taxiuri la 25 de lei e bine, ne ducem sa negociem, dar acum pretul era de 35-40 de lei :)) Scot o foaie de hartie din rucsac si scriu "Săpânța". Intre timp Buri sparge gheata si prinde o masina. Incerc eu si Mihai cu foaia si in 5 minute opreste un nene care ne ia. Ii lasam foaia lui Ionut si aflam ca au prins si ei rapid, foaia a fost cu noroc.

Ne regrupam cu totii in fata Cimitirului Vesel pe la ora 21. Il vom vizita maine si acum pornit spre campingul care ar trebui sa fie tocmai la capatul satului. Mergem vreo 20 de minute, intre timp ne depasesc vreo 4-5 masini cu numere de Austria, incarcate cu corturi si bagaje. Pana la urma nu mai ajungem la camping pentru ca in drum gasim o pensiune care are si camping. Campam aici! Noapte buna!

 

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner