Dacii sprinteni 'înving' Tranfăgărășanul

Descrierea etapei:

Cam asa suna descrierea turei facuta cu doua zile inaine de a pleca la drum, pentru a starni curiozitatea prietenilor si a-i face sa accepte provocarea:
Se anunta o zi grea pentru Dacii Sprinteni. Dupa ce in uma cu 3 ani am ales varianta soft de parcurgere a Transfagarasanului, cea mai frumoasa sosea din lume potrivit Top Gear, mergand pe directia Ucea - Balea Cascada - Balea Lac (innoptare) - Vidraru - Curtea de Arges, de data aceasta vom incerca parcurgerea in sens invers cu plecare din Curtea de Arges si terminare in Cartisoara, intr-o singura zi.

Vom avea numeroase catarari de categorie speciala si un total de urcare de 90 km si 1700 m diferenta pozitiva de nivel, pe serpentine, pana la Balea Lac. Se vor acorda tricouri distinctive simbolice pentru cel mai bun catarator (hai sa te vedem Buri) si cel mai tanar ciclist (aici Octy domina deja). Vom merge in pluton cu schimbari repetate la trena ca o adevarata echipa, iar evadarile vor aduce sarea si piperul si vor aprinde artificiile pe serpentinele de dupa Piscu Negru. La Balea Lac se va traversa tunelul si se va face pauza de contemplare si alimentare pentru ca ceea ce va urma va fi un deliciu, 30 de km de coborare cu mainile pironite pe manetele de frane. Vom innopta la Cartisoara, la o mirifica pensiune pe care inca nu o cunoastem.

Haideti alaturi de noi, la Transfagarasan doi :)

Povestea turei

Joi seara planurile erau facute: plecam vineri cu bicicletele la munca, Buri il ia pe Rocky de la mine (MTB-ul meu ce nu il stiati?), la 17 spargem usa, la 18 suntem in tren, innoptam la Pitesti, sambata dimineata la 6 plecam cu trenul spre Curtea de Arges si la 7 incepem joaca.
Vineri dimineta, ora 6, suna ceasul: ploua cu galeata, bubuia de zor. Planuri anulate, plecam sambata dimineata cu primul tren dar vom avea o intarziere de 4 ore si vom incepe urcarea la ora 11. De suparare mai dorm juma' de ora, uite-asa!

Sambata dimineata, Gara de Nord, Regiotrans, ora 8. Calatorim noi frumos, facem ultimele reglaje la biciclete, drumul se deruleaza incetisor. La ora 11 suntem in Curtea de Arges, umplem bidoanele de la Fantana Mesterului Manole si pe cai dacii mei!

Din Curtea de Arges pana la Cetatea Poienari ne incalzim, soseaua este in urmare usoara aproape insesizabila, cu cateva coborari de viteza. Ne imprietenim cu inca un biciclist pe drum care ne insoteste o vreme pana ne ureaza succes si se retrage. Luam 5 minute pauza la Poienari pregatindu-ne de prima catarare a zilei, pe serpentine pana la Barajul Vidraru. Mergand cu masina credeam ca e mai inclinat, dar din saua bicicletei nu mi s-a parut deloc dificil. Intalnim si un biet catel batran la marginea drumului, care abia mai respira. Octy, prietenul animalelor, il hraneste cu doua eugenii din desaga si catelul se inveseleste, da din coada si se ridica bucuros. Ii mai dam si niste apa si ii lasam in pace. Suntem pe baraj si facem o poza:

Urmeaza 70 de km si soseaua ne poarta la adapostul padurii. Este nor, nici urma de arsita, drumul e nesperat de liber pentru ca putina lume a aflat ca s-a deschis, am fost noi grabiti anul asta. Facem trenuletul sprinten, ne intrecem nitel ca nu avem stare, sunt urcari scurte pe care le parcurgem in forta si coborari suficiente cat sa ne incante. Profilul arata urcare usoara, asa si este dar prea usoara pentru a ne pune in dificultate.

Abia dupa km 60 drumul incepe sa se incline si ne pune la munca in urmatorii 10 km pana la Piscul Negru. Aici ne oprim putin sa ne tragem sufletul si sa ne regrupam. Padurea ramane in urma, iesim in gol alpin si tragem sustinut pana la Cabana Capra. Eu pe cursiera nu prea resimt, schimb rapoartele de viteza si alternez ritmurile, ma mai ridic din sa, dar dacii de pe MTB-uri au serios de munca. Pana la Capra transpiram serios si ne aducem aminte ca vom avea de urcat pana la 2100m altitudine, plecati de la 400 si ceva in Curtea de Arges.

Great teamwork!

La cabana luam o pauza si mancam un sendvis ca treaba e serioasa. Suntem la 1600 m altitudine, vedem pentru o clipa varful dupa care ceata acopera totul, stergand peisajul cu un burete imaginar. Urmeaza cea mai grea portiune, o alergasem la Transmaraton in coborare cu frana trasa, sunt serpentine dure, din alea pe care se chinuiesc marii ciclisti in Giro sau Le Tour si care te fac mandru de fortele tale dupa ce le invingi.

Concentram toata energia in picioare si muncim intens pentru fiecare bucla. Ne ridicam din sa, facem serpentine imaginare acolo unde drumul devenea 'vertical'. Sunt 8 km de la Capra la Balea pe care ii aram bucatica cu bucatica. Nu ratam nici pozele, azi sunt fotograful de serviciu si ma mai opresc din cand in cand pentru a imortaliza momentele:

Mica mai e Cabana Capra dupa ce urci atat

yeeesss

Buri se resimte pentru ca nu e biciclist de meserie si se antreneaza mai mult pe bicicleta statica in casa. Nu mai e mult si vad o borna care ne anunta ca daca mai mancam 4 km inseamna ca vom fi ajuns sus. Ma gandesc ca 1 km e tunelul deci mai raman 3 ... si macin inainte.

Mare noroc sa nu prindem deloc soare si si mai mare ca nu ne-a plouat. Drumul se mai domoleste nitel si dupa o curba vad cabana Salvamont Arges, Haaaa asta fuse si se duse. Doar vreo 500m si intru in tunel impreuna cu Victor, iesind la Balea Lac pe soare. Imediat Octy si Bury scor roata din tunel si punem de o poza care va intra in istorie, in istoria noastra. Dacii sprinteni inving Transfagarasanul:

 

Se cam insereaza, aproape inghetasem asa ca ne pregatim de coborare, urmatoarea oprire la Balea Cascada in 13 km. Uit sa imi las saua, ma aplec pe coarnele rasucite ale cursierei si am senzatia ca stau cu capul in jos. Dar nu, nu asta era problema principala ci faptul ca imi inghetasera cumplit mainile, abia tineam franele. Ii dau tare pe unele bucle, sunt zeci, dar nu prea ma bucur pentru ca mor de frig, nici iarna nu am inghetat in halul asta. De obicei la coborari te rogi sa mai tina si sa te bucuri cat mai mult de viteza fara sa misti vreo pedala, eu acum ma uitam la bornele km si imi doream doar sa ajung la cascada si sa ma incalzesc cumva. Ma opresc si bag mainile in sub bluza sa le mai ridic putin temperatura. Daca aveam manusi integrale eram boier, cum nu am sunt un turture miscator. Ajung viu la Balea Cascada si ne oprim putin, imi pun o bluza, pantaloni lungi, imi infasor degetele intr-o bandana si in steagul tricolor pe care il aveam legat de ghidon.

E mult mai bine acum, cobor si saua putin si gust din plin cei 12 km pana in Cartisoara. Bucle largi, curbe ca la Formula 1 cu intrare pe partea interioara si iesire pe exterior doar daca padurea imi permitea sa vad dupa colt ca sa fiu sigur ca nu vine vreo masina de jos. Acum intradevar drumul pare mai scurt decat e masurat si ne trezim in Cartisoara, satul lui Badea Cartan, celebrul pui de dac care a ajuns pana la Roma pe jos, in opinci, si a dormit chiar langa Columna lui Traian de au crezut romanii ca a coborat un dac de pe monument.

Gasim repede pensiunea si incheiem ziua cu 120 de km pedalati, trei sferturi in urcare, 1700m diferenta de nivel. Iesim in sat sa ne procuram hrana si ne intoarcem cu 2 plase de merinde. Octy da iama in vecini si aduce piesa de rezistenta, piesele de rezistenta, patru tipuri de branza cumparate de la un cioban. Nu lipseste nici ceapa, pofta buna! Apoi noapte buna!

Citeste despre ziua II aici.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner