1 decembrie la Cabana Genţiana

Si s-a mai scurs un an si iarasi a venit 1 decembrie deci mergem la munte. Roata se invarte si de la 2 zile anul trecut trecem la 3 anul acesta si ne indreptam spre 4 anul urmator. Deci se cuvine sa mergem cat mai departe de casa, distanta crescand direct proportional cu  numarul zilelor libere avute la dispozitie.

Ne trezim astfel vineri seara, ora 23:45 pe peronul Garii de Nord cu destinatia Subcetate jud. Hunedoara si de acolo spre Retezat, 12 oameni si ai lor rucsaci indesati cu de toate. Dupa atatia ani de amanari, de planuri date peste cap de starea vremii sa zicem nu prea buna si de atatea altele, iata ca in sfarsit voi ajunge si eu in Retezat.

Trenul pleaca, timpul trece, depanam intamplari una cate una, incercam sa dormim dar nu prea iese si la ora 7 suntem in Subcetate. Aici ne astepta dl. Victor, un nene cu care ne tocmisem sa ne duca pana la intrarea in traseu, pret de cativa km buni. Dupa inca o ora strabatuta cu microbuzul iata-ne la Poiana Cirnic, fix la intrarea in traseu.

Vremea este mohorata, cerul cenusiu dar nu ploua. Nici nu ninge. Pornim pe traseul marcat cu banda albastra inspre Cabana Gentiana, ar trebui sa fie cam 2h 30. Dupa juma' de ceas insa ne oprim pentru ca ne iese in cale Cascada Lolaia si se cuvin 100 de poze.

Apoi continuam tot in sus pe drumul forestier, drum care e acoperit cu o gheata lucie ce ne pune probleme pe alocuri si ne indeamna mai mult la vale decat la deal. Mai ajutati de bete, mai ajutandu-ne intre noi trecem si de portiunile astea si intram in padure. O poteca serpuita ne trece printr-un tablou verde aprins de muschi proaspat crescut, scaldat de aburii diminetii.

Tot asa si tot in sus, padurea incepe sa se legene pe ritmuri de cantece care mai de care mai ispravite. "Muntilor cu creasta rara nu lasati vraja sa piara". Prin padure gheata e periodica, avem spor si pe la pranz ni se ridica in fata Cabana Gentiana, cota 1600. Cabanierul ne asteapta voios in prag. Este cu mult peste ceea ce credeam eu ca va fi, vazusem o singura poza pe net, probabil din vremuri demult trecute, si parea o constructie cocosata de timp si nu foarte primitoare. Am gasit insa o cabana trainica, ingrijita, cu o sala mare de mese, cu un dormitor si mai mare, curata si calduroasa.

Punem de o masa pe cinste ca doar de aia ne-am rupt spatele cu atatea merinde si apoi tragem un binemeritat somn de vreo doua ore care sa echivaleze cu o noapte intreaga nedormita in tren. Pe seara cabana se umple, sunt multe grupuri de muntomani, cabanierul ne serveste cu ceai cald si bun iara noi ne punem pe cantat de se cutremurau si cabana si colegii de la mesele vecine :)) Incingem niste jocuri pana tarziu in noapte si planuim o drumetie pentru a doua zi.

Duminica de dimineata ne trezim nu chiar la cantatul cocosului dar la timp cat sa reusim sa pornim pe traseu pe la 9:30. Destinatia? Pana unde s-o putea, cu directia Lacul Bucura. Urcam pe banda albastra si parasim rapid padurea iesind in gol alpin. Crestele semete ale Retezatului ni se ridica in fata, pudrate cu un strat superficial de zapada. Top-top peste bolovani, luam fiecare cate o tranta, pe rand incepand de la Diana si terminand cu Meme, ca sa nu fie cu suparare :)) si ajungem la Lacul Pietrele pe care il gasim inghetat, numa' bun ca Alex sa isi exerseze calitatile de patinator.

Eeei de aici incepe urcarea in creata si vremea isi arata coltii, stam putin pe ganduri daca ar fi cazul sa ne retragem, dar mai punem o geaca si o caciula si ii dam in sus, nu mai e mult si atat timp cat nu aluneca nu-i bai. Nu ne ia mai mult de 30 de minute si suntem in Curmatura Bucurei, chiar deasupra Lacului Bucura, inghetat si el si scump la vedere caci in 2 minute se acopera de ceata ca si cum nici n-ar fi acolo. Ne bate vantul dar ne place, scoatem steagurile si mai tragem o rafala de poze.

Decidem ca nu are rost sa coboram pana la lac si nici sa inaintam pe creasta in bataia vantului asa ca ne intoarcem pe acelasi traseu. In doua ore suntem la cabana, fix cand incepe ploaia. Cerem repede un rand de ceaiuri si putem de un ospat serios care se prelungeste mult in noapte, presarat cu multe, foarte multe, chiar prea multe, extrem de multe prajituri si dulciuri de tot felul; concursul culinar in care au intrat Buri, Diana si Ionela a dat roade cu mult peste orice asteptare, cei trei cofetari primind aplauze la scena deschisa din partea papilelor nostre gustative. Sa curga vinul!

Luni desteptarea se da inainte de ora 6. Este 1 decembrie, LA MULTI ANI ROMANIA!
Ne strangem lucrurile, mancam si o pornim inapoi spre Carnic pentru ca avem de prins un tren la ora 12. Traseu pe intuneric nu mai facusem demult, ne insiruim prin padure ca niste mineri cu lampasele in frunte. Si cum se cuvine mai bine de ziua nationala decat cu cantece patriotice? Unul, doua, trei, multe, cate stim si noi, de la "treceti batalioane romane Carpatii" la "nu uita ca esti roman" sau "trei culori cunosc pe lume". Eram gata-gata sa ratacim drumul de vreo doua ori dar Buri are prezenta de spirit si dirijeaza turma pe calea cea dreapta. E cald afara, burniteaza, gheata de pe drum s-a topit de-a binelea. Pe la 9:30 suntem la finalul traseului gata de imbarcare in microbuzul ce ne astepta asa cum tocmisem si care ne lasa in fata Garii Subcetate.

Ce sa faci in zi de sarbatoare cand mai ai doua ore pana la sosirea trenului si vis-a-vis este carciuma satului? Oamenii pusesera tricolorul la loc de cinste acolo unde le e lor mai drag, langa bar. Si dai cu bere (Hategana evident ca-i de-a locului), ceai, ciocolata calda si un paharel de Unirea ca doar asta cinstim in sfanta zi de 1 decembrie. La multi ani tuturor! Pe la 12 trecute fix vine trenul in care ne gasim locuri cu greu si o pornim in lungul drum de 9 ore catre casa.

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner