Traversarea crestei Fagarasului de la vest la est

Intro: Tu cititorule, care ai gasit acest jurnal, in caz ca vei tine seama de el in planificarea unei ture sa stii ca timpii de parcurs de care am amintit pe ici pe colo sunt relaxati, noi am mers incetisor, am stat la poze si la contemplat si am avut rucsaci grei cu corturi si mancare cat pentru 5 zile. In plus de ce ne-am fi grabit cand era asa de frumos? :)

Ziua I

Dupa tura de leneveala de la mare/delta se cuvenea ceva tare la munte, la altitudine, la aer curat. Si unde se putea mai sus decat in Muntii Fagaras, cea mai lunga creasta montana din Romania si cu cele mai inalte trei varfuri: Moldoveanu, Negoiu si Vistea Mare. Am planuit sa parcurgem toata creasta in 5 zile, de la vest la est. In total 70 de km. De la orele de geografie din scoala ne aminteam ca grupa Muntilor Fagaras se intinde intre Turnu Rosu (pe Valea Oltului) si culoarul Rucar-Bran. Asa ca marti de dimineata autocarul ne lasa la Cîineni, de unde luam trenul pret de jumatate de ora pana in localitatea Turnu Rosu.

Cam greu a fost pana ce-am pus rucsacii in spinare, sacul de dormit, cortul, hainele si mancarea pentru mai multe zile facandu-i sa cantareasca peste 20 de kg. Pornim alene prin sat si urcam pe un drum catre Manastirea Turnu Rosu, vreo 5 km pe o caldura de ni se topeau bocancii in picioare nu alta. La Manastire oprim ca sa mancam si sa mai indesam in rucsaci ceea ce nu incapuse de la bun inceput, umplem sticlele cu apa de la izvor si o pornim pe traseul marcat cu cruce rosie, in urcare prin padure.

Pante este dura, se urca continuu si un indicator ne spune ca mai avem 2.5 ore pana la Varful Chica Pietrelor, insa noi vom face mai mult. Bagam capetele in pamant ca niste magarusi ce suntem si aplicam tehnica pasilor mici, fara sa ne oprim. Cand zarim indicatorul de 2 ore ne dam seama ca parcursesem 1/2h in mai mult de o ora pe ceas, ca relativ mai e timpul asta :) Ii dam tot la deal parasind padurea, ajungem intr-un drum pe care il urmam. Mai o gura de apa, mai un baton si iata-ne la Chica Pietrelor, unde ne intersectam cu traseul banda rosie, traseul de creasta pe care il vom urma si zilele urmatoare.

Aproape se insera asa ca grabim pasul catre primul loc cu apa, unde vom campa. Intalnim doi calatori cehi cu care schimbam cateva vorbe, se stie ca in Fagaras se vorbesc mai multe alte limbi decat limba romana, si iata ca primii intalniti sunt chiar straini. Ajungem in poiana Apa Cumpanita, o sa ferita de vant langa o stana si instalam corturile.

A fost o zi grea cu 1000 m urcati in altitudine, cu rucsaci grei in spate care de acum vor incepe sa se usureze pe masura ce epuizam din mancare. Ne spalam, mancam, Ionut ne invita sa ii golim desaga de rosii. Apoi admiram orasele din vale, Sibiu, Marsa, Sebesul de Sus, si ne retragem la somn.

Ziua II

Ne trezim pe la 6:30, afara era deja lumina. Mai lenevim putin prin cort ca nu-i graba, pana cand o turma de mioare invadeaza poiana ocupand tot spatiul dintre corturi. Soarele incepe sa urce in timp ce noi ne dezmortim si pune de-o masa energizanta cu carbohidrati. Strangem tabara, luam rucsacii in spate si ii dam la deal, pe banda rosie. In 10 minute suntem sus si o minunatie de panorama ni se arata in fata ochilor.

O cruce care pastreaza vie amintirea unui student "cazut la datorie" ne face sa fim mai atenti in zonele ce vor urma. Facem poze si dam drumul pasului pe poteca ce ba urca, ba coboara, domol. Un cioban iesit in cale ne prezinta localitatile ce se vad in zare si isi deapana oful: anul asta nu prea a fost vara, din iunie si pana acum in august numai ploi, vant si frig. Il lasam in grija Domnului urandu-i de bine si ne indreptam spre Vf. Suru,

Luam o pauza la 1,5h de la plecare in Saua Suru, langa indicatorul care ne vesteste ca mai sunt 4 ore pana la Saua Scarii, pe la Lacul Avrig. Peisajul se deschide, cu vai largi in stanga si in dreapta, poteca unduind pe creasta. In zare tara Fagarasului se intinde cat bati cu privirea. Facem alte 2 ore pana cand ajungem deasupra unei caldari pe fundul careia ni se arata Lacul Avrig la care coboram.

Este ora pranzului, soarele incalzeste binisor si oprim sa mancam si sa tragem un pui de somn. De la lac se poate lua si apa. Si dupa ce ne saturam de stat o pornim iarasi in sus, trebuie sa revenim in creasta, urcarea e spectaculoasa cu 2-3 catarari pe stanci ascutite. Traseul continua pe creasta si ne intalnim cu alte trasee care duc la Cabana Barcaciu. Mai facem un hei-rup si ajungem pe Varful Scara, 2306m, unde ne oprim pentru contemplare si plaja :)

Stam vreo ora pana sa coboram in Saua Scara unde ne oprim pentru ziua de astazi ca ne ajunge. Vom dormi in refugiu, o constructie noua si bine inchegata aflata fix langa vechiul refugiu care din pacate s-a transformat in groapa de gunoi :( Preparam supe, paste si MBS. Noapte buna!

Ziua III - Refugiul Scara, Vf. Negoiu, Caltun, Capra

Din Saua Scara pana la Vf. Negoiu sunt 5,5 ore, pare mult insa gandul ca vom ajunge pe al doilea cel mai inalt varf al Romaniei ne da aripi sa ne trezim cu noaptea-n cap, mai devreme ca de obicei. A fost o noapte odihnitoare si noroc cu refugiul ca tare ceata si vant a mai fost afara. Cum nu mai avem corturi de strans treaba e simpla: mancam, punem rucsacii in spate, coboram putin pana la izvor, facem plinul si in sus vitejii mei. Cand deschidem usa refugiului parca cineva curatase peisajul cu guma de sters; era o ceata densa de nu vedeai la 10 metri. Incepem cu o urcare sustinuta ca de inviorare, traversam o sa cu multi bolovan foarte spectaculoasa, urcam din nou si suntem pe Varful Serbota.

De aici zarim Cabana Negoiu ce nu pare deloc departe. Indicatorul de pe varf ne informeaza ca banda rosie continua prin Custura Saratii, un traseu foarte dificil mai ales cu bagaj mare, poate cel mai greu din Fagaras, 3 h pana la Vf. Negoiu; mai este insa un traseu marcat cu cruce galbena care coboara in Caldarea Pietroasa si apoi urca pe Negoiu, 3,5 h.

Alegem evident traseul mai usor, coboram mult pana pe fundul Caldarii Pietroasa unde intalnim un peisaj selenar, cu lespezi mari cazute parca din cer, una peste alta si cu un rausor care brazdeaza valea, mai-mai sa zici ca esti in Retezat. Parcurgem domol valea, topaim ca broscutele de pe o piatra pe urmatoarea si ajungem la o cascada, la poalele Negoiului. Potrivit altimetrului avem de urcat 500m in altitudine asa ca ne apucam de treaba.

Pas dupa pas, ne insiram ca furnicutele cautand cele mai bune "prize" pentru a ne sprijini acolo unde era cazul. Panta se mai domoleste dupa o vreme, mai traversam raul si urcam din nou. Dupa nu stiu cat timp ajungem pe un soi de varf unde ne reintalnim cu banda rosie si de unde aflam ca mai sunt 30 de minute pana pe Negoiu.

Ii dam sustinut in sus, ne cataram pe niste stanci care nu pun mari probleme daca esti atent si asezi bocancul cu grija si in 20 de minute suntem pe Varful Negoiu, 2535 m, al doilea varf al lantului carpatic romanesc. Prindem soare si facem poze cu duiumul, nu ajungi in fiecare zi aici :) Luam o pauza mai prelungita, vedem Caltunul in zare si decidem sa mai facem un efort si sa mancam acolo de pranz.

Ne mai pozam nitel apoi ne luam la revedere de la varf si incepem coborarea. Dupa 5 minute dam nas in nas cu turistii nemti intalniti in delta si cu care stabilisem ca ne vom reintalni in Fagaras. Ei strabatusera creasta in sens invers fata de cum parcurgeam noi. Dupa 10 minute de povestit ii lasam sa atace varful iar noi tot coboram. Ajungem la marcajul care ne indica directia spre Struga Doamnei, ocolind Strunga Dracului, coboram intr-o caldare pentru a ocoli muntele, urcam din nou si ajungem la strunga, un culoar ingust aproape vertical printre stanci. Ne ajutam de lanturi, rucsacul meu mare se intepeneste si ma incomodeaza asa ca il arunc la vale pana la urma. Reusim sa trecem cu bine unul cate unul si ne indreptam spre Saua Caltun, extrem de spectaculoasa in special datorita lespezilor mari prezente aici.

Vedem jos Lacul si refugiul Caltun unde ajungem in 30 de minute si ne oprim sa mancam ca e ora 15. Planul era sa zabovim aici vreo ora numai ca vantul ne alunga mai repede si parasim Caltunul pentru o urcare cam lunga, cu directia Lacului Capra. Dupa urcare vine coborare, apoi alte urcari mai mici, niste treceri cu lanturi, iarasi o urcare sustinuta si ajungem la o bifurcatie de trasee: unul duce spre Lacul Balea, celalalt spre Saua Capra.

Victor se duce la Balea pentru a mai lua de-ale gurii, noi urcam in creasta unde batea un vant cumplit, furios care aproape te impingea jos. Creasta e ingusta pe alocuri, ne aflam chiar deasupra Lacului si Cabanei Balea, se vede Transfagarasanul inspre Sibiu, dar nu te poti apropia pentru poze pentru ca risti sa fi suflat de vant.

Ne gandim serios cum am putea continua traseul in aceste conditii, pe creasta e clar ca nu poti merge. Noroc ca zarim o poteca in dreapta crestei, care continua paralel cu muchia dar la adapost. Vedem pentru putina vreme Cabana Salvamont Arges Cota 2000, suntem chiar deasupra tunelului de la Balea.

In fata mai avem un munte tuguiat pe care urca si marcajul banda rosie. insa noi nu vom urca acolo pe vantul asta. Se cam apropia seara, dar nu-i bai, daca trecem de acest versant dincolo sigur e Lacul Capra. Si il trecem pentru ca gasim din nou o poteca ce ocoleste "bolovanul" si ne scoate in marcajul cruce albastra ce probabil ca vine de la Cabana Cota 2000.

Vine iarasi ceata, dar se ridica repede, zarim Lacul Capra si coboram ca sa intindem corturile pana nu se intuneca. Surpriza, venise si Victor care, oripilat de "civilizatia" de la Balea, a urcat imediat inapoi. Instalam corturile si punem de o masa copioasa, cu fierturi, cu supa de legume, paste cu branza, MBS, o masa ca lumea ce sa mai.

Pe Daniel nu e chip sa il mai scoatem din cort, a adormit bustean si nici ca se va mai trezi pana dimineata. A fost un traseu lung si solicitant astazi, poate cel mai lung din toate aceste zile. Incheiem ziua cu 12 ore de mers, cu ceva peripetii, cu varfuri spectaculoase ... si cu un somn odihnitor. Noapte buna :)

Ziua IV - Lacul Capra, Fereastra Zmeilor, Doi pasi de moarte, Cabana Podragu 

Ne trezim la 6:30 la auzul picaturilor de ploaie care lovesc foaia cortului. Fir-ar sa fie, ploaia era anuntata la pranz, nu acum. Ne amanam putin plecarea ca sa vedem ce-o face vremea, din fericire se imbuneaza in 30 de minute si iesim pentru micul dejun. Tot privim ganditori cerul care se mai limpezise si ne hotaram sa-i dam inainte conform planului.

Strangem tabara, bag toate cele in rucsac, cortul e ud, punem pelerinele. Incepem sa urcam, parasim saua lasand in urma acest frumos lac. Dupa deal vine vale, lunga si plina de pietre, se vede Refugiul Fereastra Zmeilor in zare. Continuam pe curba de nivel, mai facem o ascensiune si suntem la Fereastra Zmeilor. Sunt 11 ani de cand am fost prima data aici, in prima mea tura pe munte, ce de vreme a mai trecut.

Buri hotaraste sa incheie aici tura si sa coboare spre Cabana Capra, in lipsa de bocanci de vreme rea. Daniel va cobora si el, desi il vad ca ar mai vrea, insa a cam ostenit; ne promite ca va reveni cat de curand mai antrenat si cu forte proaspete. Vremea mohorata ii face si pe Ionut si Madalina sa renunte, mai sa fie, chiar asa sa ne spargem aici cu totii? Stam si mai dezbatem, ramasesem doar eu cu Victor, vremea parea sa tina totusi cu noi si ne-ar lasa sa continuam traseul. Pana la urma Ionut cu Mada se lasa induplecati de promisiunea unei supe calde la Cabana Podragu, si intorc armele alaturi de mine si de Victor. Ce frumos!

La Fereastra Zmeilor traseul se bifurca: exista varianta "prin caldari" (3,5 h pana la Cabana Podragu) si varianta pe creasta, cat tot atat ca durata. Alegem creasta. Imediat ajungem La 3 pasi de moarte, cunoscuta trecere pe lanturi din Fagaras. Ne agatam bine, unul cate unul cu Madalina deschizatoare de pluton si trecem de prima coborare, apoi si de celelalte doua. Cei 3 pasi nu sunt chiar de moarte daca esti putin atent :) Am observat ca exista si o varianta de ocolire, traseul coborand pe sub creasta, in cazul in care pietrele ar fi ude este de preferat.

Mergem in continuare pe creasta cu un peisaj superb in fata, cu vai largi, in dreapta judetul Arges, in stanga Sibiul, Mai urcam dar nu foarte mult, apoi coboram intr-o depresiune. Intalnim foarte multi turisti, ajungem la Monumentul Nerlinger, cu Lacul Buda in vale.

In fata avem o urcare intinsa, putina politica n-ar strica ca tot nu mai facusem demult. Discutiile despre explorari, exploatari, gaze, aur, alegeri ne tin mintea ocupata si ne trezim in varf mai repede decat ne-am fi asteptat. Ni se deschide in cale o caldare pe fundul careia zarim Lacul Podul Giurgiului si refugiul nou construit care fusese strivit de avalansa. Ne oprim un sfert de ceas, oare de ce ii zice Podul Giurgiului, de ce pod si de ce Giurgiu, aici intre Sibiu si Arges? Ne oprim sa mancam de pranz ca-i cam ora. Cascaval, muschi, ardei, ceapa, branza, halva si ceva somn. Asa sa tot stai prin munti!

Ultima urcare o facem in pas de promenada, depanand amintiri de la inceputurile muntomanitului pana ce Lacul si Cabana Podragu ne inchid gura. Cred ca e una din cele mai frumoase panorame din Fagaras! Stam vreo ora sa tot pozam si admiram pana ce suntem invaluiti de nori care ne gonesc spre cabana aruncand cu picaturi mari si reci de apa.

Ma opresc sa-mi pun pelerina, raman singur in ceata, nu mai vad nici urma de cabana desi eram la doar cativa metri de ea. Ei dracie, ma cam invart pe loc pana ce zaresc un triunghi rosu care ma scoate intr-un final in usa cabanei. Intru. Inauntru caldura, lume multa, coada la ceai si aceeasi atmosfera primitoare ca acum multi ani. Stiam eu de ce am insistam sa trecem si pe la Podragu!

Dupa ce bem cate doua ceaiuri mergem sa cautam locuri de cort. Si cand le gasim intr-un final, nu apucam bine sa despachetam ca se pune o ploaie torentiala de batem recordul de timp la instalarea unui cort; aruncam repede inauntru rucsaci, haine, sacii si tot calabalacul. Parca se sparsese cerul. Deodata "podeaua" cortului se raceste, apa se scurgea pe dedesubt de parca il pusesem in rau, dar in cort nici o picatura. Colac peste pupaza da si cu pietre de nu te mai intelegeai om cu om, apoi brusc se opreste.

Dam buzna afara sa evaluam pagubele, poiana era alba de la atata grindina, cortul era intact. Nu acelasi lucru il putea spune si Ionut pe care il gasim scotand apa de sub cort cu ibricul; isi pusese casuta intr-un loc mai jos unde se adunasera apele scurse. Scoatem cuiele, luam toti patru cortul si il mutam pe un maidan, la loc sigur. Dupa ce facem pozele de seara intram in cabana sa ciocnim o bere alaturi de o portie de fasole cu carnaciori si sa ii sarbatorim pe Victor Marian si Madalina Maria ca azi e 15 august. Hai noroc si la multi ani!

Ziua V - Podragu, Vf. Vistea Mare, Vf. Moldoveanu, Fereastra Mare a Sambetei, Cabana Valea Sambetei - 10 ore

Sambata de dimineata cateva picaturi de ploaie ne incurca iarasi planurile: sa continuam creasta sau sa coboram pe la Cabana Turnuri? Pana una-alta fierbem de un ceai, mai trece vremea, mai trec norii si cerul se limpezeste intr-un final. Deci tot inainte, Moldoveanu ne asteapta!

Dupa ce ne fotografiem cu cabana, la ora 9 o pornim in sus pe marcajul triunghi rosu, spre a reveni in creasta, intorcandu-ne de zeci de ori pentru a mai privi o data si inca o data ... si inca o data aceasta minunata panorama. Valea in care se afla Cabana Podragu, cu tarcul de munti ce se inalta in jur printre care se vede valea ce duce la Cabana Turnuri creeaza imaginea pentru care orice muntoman ar pleca de acolo.

In juma' de ora suntem in creasta si ii dam spre Vistea. Un grup mare de turisti nemti deschide calea, urcam si coboram repetat, mai urcam inca o data intr-o creasta unde doi catei ciobanesti se tot alergau fara sa ne bage in seama si zarim varfurile: Moldoveanu si Vistea Mare. Traseul face stanga, o tine pe curba de nivel si se arata bland cu noi, la fel cum este si vremea.

Sus erau zeci de oameni, mici ca niste puncte, noi acum incepem ascensiunea. spre Vistea. Este un versant inalt care te stoarce putin ceea ce mi se pare normal, doar ne indreptam spre cel de-al treilea varf al tarii ca inaltime. Bag capul in pamant si nu ma opresc decat pentru a face din cand in cand loc celor care coborau. In 40 de minute suntem pe Vistea. Odata cu noi ajung insa si nori negri care ne fac sa mai zabovim 10 minute pana sa pornim inspre Moldoveanu, pana s-or hotara ce au de gand. O ploaie pe Moldoveanu, eventual si cu fulgere, e mult mai rea decat una pe Vistea, de unde se poate cobora rapid sub creasta.

Pana la urma cerul se limpezeste cat de cat si ne indreptam spre Moldoveanu, ne cataram pe stanci, ne tinem de lanturi si pasim cu atentie, iar in 15 minute suntem pe "acoperisul Romaniei", Varful Moldoveanu, 2544 m. Lume multa, steagurile de acum 2 ani fusesera inlocuite. Stam la rand si prindem loc sa facem o fotografie.

Ne intorceam pe Vistea Mare si coboram din creasta la Refugiul Vistea unde oprim sa mancam. Se pare ca vremea nu mai tine cu noi, se pune ploaia si ramanem aici mai mult de o ora. Si asa am avut noroc de 4 zile consecutive cu vreme buna, fapt ce nu se intampla prea des in Fagaras. Parca am fi vrut sa o luam pe traseul de coboara in orasul Victoria, dar ploaia se mai domoleste si continuam creasta. Ajunsi in varf cerul se limpezeste, prindem si semnal la telefoanele mobile. Era sambata, si mai aveam doar o zi sa terminam creasta, lucru posibil daca vremea ne-ar fi permis.

In Valea Sambetei traseele se bifurca, ca sa continuam ar fi trebuit sa mergem inspre Refugiul Zarna, dar decidem sa ne oprim aici si coboram spre cabana Valea Sambetei, la care ajungem dupa vreo ora in care pierdem serios altitudine. Cum cabana era ocupata, ne instalam corturile langa si intram pentru o cina copioasa, sarbatorind parcurgerea aproape integrala a crestei Fagarasului, de la Pasul Turnu Rosu pana la Fereastra Mare a Sambetei.

Ziua VI - Manastirea Sambata, Brasov, acasa 

Ne-a plouat toata noaptea, regretand ca nu ne-am inghesuit in singura camera libera din cabana. Luam micul dejun, strangem cu greu corturile ude si pornim pe traseu dupa ora 11. Mergem mult prin padure, ne intalnim cu o turma de 1000 de mioare care ne inconjoara si ne insotesc o vreme. Ajungem la un drum forestier si de acolo mai departe la Manastirea Sambata. Speram sa gasim un transport ceea ce nu se intampla, fiind nevoiti sa parcurgem 7-8 km pe sosea pana in prima localitate. Ionut si Madalina sunt mai norocosi si gasesc o masina, dupa vreo ora prind si eu cu Victor si ajungem in gara.

Ne schimbam si asteptam trenul care sa ne duca in Brasov. Apoi mai asteptam pentru legatura si noaptea tarziu suntem in Bucuresti, incheind astfel vacanta de vara :)

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos:


Delivered by FeedBurner