WinterTri ... si am terminat un triatlon full

Spun full pentru ca la primul meu triatlon, la Tulcea, am participat intr-o echipa de stafeta (Dacii Sprinteni, evident) in care eu am facut probele de ciclism si alergare. Dar timpul a trecut, am crescut :)), m-am pregatit toata toamna si toata iarna la inot asa ca iata-ma la startul primului triatlon al sezonului 2015.

WinterTri Challenge deschide anul cu un concurs putin atipic pentru un triatlon in sensul ca ordinea probelor este inversa, incepandu-se cu alergarea, continuandu-se cu bicicleta si terminand cu inotul, iar distantele nu sunt unele standard. Dar fiind inca iarna nici nu se putea iesi din apa afara in frig. Ajungem la ora 10 in Complexul Olimpic Sydney 2000 de la Izvorani, la timp cat sa lasam bicicletele in zona de tranzitie. Multi cunoscuti pe metru patrat, aplaudam si urmarim participantii ce au luat startul in primele doua serii, noi fiind repartizati in a treia. 

Se apropia si randul nostru, ne dezechipam, ne incalzim si ne asezam in prima linie. La 12:30 pistolul declanseaza "nebunia". Sa fie triatlon! 

 


Plec tare alaturi de Octav si de Alex, strabatem scurta portiune de asfalt si intram in padure. E noroi, nu mult ci atat cat sa dea putina culoare, dar e alergabil. Ne fugarim alternand trena, luam cativa iepuri ca reper si tinem un pace constant, impingand serios in picioare. Recunosc ca nu probele scurte nu imi sunt tocmai la indemana pentru ca se alearga tare, dar dupa ce termin zic ca a fost grozav ca am iesit din zona de confort. Terminam 5.5 km in 27 de minute, not so bad pentru offroad. La final Octy imi spune ca l-am cam alergat, dar din poze reiese ca el e cel care zambeste :)





Ajungem impreuna in zona de tranzit, punem repede castile pe cap, luam bicicletele, fugim pe langa ele pana iesim din tranzitie si pe cai baieti. Abia asteptam bicla sa ma relaxez putin dupa gafaitul intens de la alergare. Asfaltul e bun pe prima portiune si prindem viteza, ni se alatura si Ioana Molnar. 

Vine portiunea cu noroi si gropi, slalom, pe cateva nu le ratez, ma ridic din sa si scot niste onomatopee prin care imi manifest neplacerea. Se pare ca rulam bine, nu suntem depasiti, prindem din nou asfalt bun si facem un trenulet cu 3 "vagoane", cand stai in trena parca si aerul e mai cald. Dar nu, eu nu stau la trena si rup iarasi ritmul trecand in fata, zvacnirile astea ne vor imbunatati timpul final pentru ca nici Octav nu se lasa mai prejos si repreia conducerea. Ioana se tine bine pe pozitii, intram in a doua tura, depasim multi din cei intarziati, iarasi gropile si din nou asfaltul bun. 




Pe final ii dam blana, il salutam pe Radu Cristi, inca putin noroi si ne trezim cu steguletul rosu in fata semn ca trebuie sa coboram de pe biciclete. Ajungem cot la cot la finalul probei de ciclism, Octy se misca extraordinar pe bicicleta, traiasca Dacii Sprinteni!.


Il pun pe Gigel in suport, imi scot casca, ochelarii de vedere, pantofii si tricoul, iau casca si ochelarii de inot si o rupem la fuga inspre bazin. Acu-i acu', trebuie sa pun in practica ce am acumulat in ultimele luni si sa ma bucur de inot. Trecem pe la dusuri, scap de noroiul depus pe gambe si hop la apa, culoarul 3, Octy pe 4. Eram atat de grabit ca am sarit in bazin cu ochelarii pe frunte, ce se intampla?? nu vad nimic! Trag repede ochelarii peste ochi, degeaba ca sunt plini de apa. WTF, asta imi trebuia! Ma agat puternic de despartitorul dintre culoare, scot apa si la treaba. 

Pe primii 200 de metri nu imi regasesc suflul, am pulsul crescut de la alergare si am impresia ca dau aiurea din brate. Dupa 4 lungimi imi zic ca trebuie sa ma linistesc, inspira adanc Dragos, expira si intinde bratele pe apa! Hai ca imi iese, ma relaxez si incep sa alunec decent. Ritmul nu e stralucit insa e acceptabil pentru ego-ul meu. Mai intorc de cateva ori la capete si gata 500 m de inot, sunt atat de bucuros ca ... nici nu reusesc sa ies din bazin; mi se pare ca marginea e prea sus fata de nivelul apei, ma chinui de vreo doua ori sa ies (sper sa nu fi filmat cineva ca sigur va face rating pe youtube :)). Ana-Maria vine cu stralucita idee sa ies pe la scara, traversez cele 3 culoare vecine si ies, huh ca greu mai fu!

Alerg spre poarta de finish inconjurand bazinul. Am terminat triatlonul, yuuuhuuuu (scuzati :)) Primesc medalia, fara sa imi dau seama de ce musc din ea (autentica :)). Imediat soseste si Octy, la primul lui triatlon, bine bro!, am facut cursa asta cot la cot. Timp final: 1 ora si 16 minute, loc 17/37 la categorie, 117/221 la open masculin. La doua minute soseste si Alex si sarbatorim cu un Gatorade si cateva poze (multumim Iulia si Rodica).



Multumim fotografilor Radu Cristi (Donez Amintiri. fotonebunia.com), Rodica, Orange.




Delivered by FeedBurner

Comentarii

  1. De asta mi-e si mie frica, sa nu apar pe Youtube :))
    Nu de alta, dar eram aproape aproape sa ies.. si HOP am cazut pe spate in apa :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Lasati un comentariu.