Duminica a avut loc cea de-a patra editie a Semimaratonului International Bucuresti, competitie sportiva care creste de la an la an si atrage tot mai multi alergatori. Este practic o sarbatoare a orasului la care participa mii de oameni care pentru 3 ore 'invadeaza' centrul capitalei si se bucura de miscare, oferind in acelasi timp si un spectacol celor veniti sa aplaude de pe margine. Este a doua mare competitie de alergare de sosea din Romania, alaturi de Maratonul International Bucuresti din octombrie, evenimente care mi-as dori sa creasca intr-atat de mult incat sa ne ridicam la nivelul concursurilor similare de traditie desfasurate in alte capitale europene.
Am insa si cateva consideratii personale asupra unor aspecte care fac diferenta in satisfactia celor inscrisi, a noastra, a alergatorilor. Nu pot sa nu remarc faptul ca sunt curse montane organizate pe catre ONG-uri sau cluburi montane si nu de mari corporatii al caror nume este trecut si in denumirea evenimentului, cu trasee ce strabat paduri si varfuri de munte deci cu afisare mult mai mica pentru sponsori in comparatie cu o cursa de oras, cu puncte de alimentare mult mai greu de organizat pentru ca nu e usor sa cari apa si mancare sus pe munte, plus mese, scaune, corturi, unde kitul de concurs este mult mai generos. Deja m-am obisnuit ca la cele doua mari evenimente organizate anual in Bucuresti sa primesc in kitul de participare un tricou, fie el Adidas, la care se schimba doar culoarea de la an la an, nici macar modelul de imprimeu nu s-a schimbat vreodata, acelasi font, acelasi text, un baton si o gramada de pliante publicitare; niciodata nu avem vreo surpriza, nimic nou, iar acest sentiment nu este numai al meu, orice alergator cu cateva curse la activ poate confirma. Vreti o comparatie? Mergeti la Ecomarathon Moeciu, Maraton Piatra Craiului, Maraton Apuseni, Maratonul International Cluj-Napoca si vedeti ce kit li se ofera participantilor pentru o taxa de participare chiar mai mica. Plus pasta party, plus festivitate de premiere, plus medalii de calitate. Si repet, aceste evenimente au in spate niste ONG-uri sau cluburi montane formate din oameni entuziasti si cu dorinta de a oferi ceva frumos celor prezenti la start, dar cu forte limitate.
Pe la 8:10 eram in Piata Constitutiei, las rucsacul la garderoba si ma invart in cautarea fratelui Octy, indreptandu-ne apoi catre zona de start. Soarele era deja sus si mi se parea cald inca de la 7:40 cand am iesit din casa. Cum ieri trasesem serios la bicicleta pe pante azi nu am obiectiv, voi face o cursa relaxata si vedem la final ce iese.
De la o vreme cursele de semimaraton pe sosea au inceput sa mi se para fara istoric, totul se petrece pe fast forward, 21,1 de km trec atat de repede ca nici nu simt cand s-a terminat, mai ales ca aici cunosc traseul metru cu metru. Cred ca am gura cam mare, endorfinele astea nu imi dau pace si abordez pe oricine intalnesc in cale care mi se pare cunoscut sau care are vreo inscriptie pe tricou ca sa am de ce ma lega. Pe la Piata Alba-Iulia doi folk-isti ne ridica inca putin pulsul cu ale lor instrumente si voci, trecem si de Piata Muncii si o luam ca tramvaiul, adica pe linii, inspre Diham. Destui alergatori deja intorsesera si intrau in curtea stadionului, prilej bun de a observa posibile tinte de urmarit care sa imi dea motivatia de a mentine ritmul.
Intoarcem si noi, ca si in toamna il pierd putin pe Octy ramas cativa metri in urma, nu beau apa langa stadion pentru ca intalnisem un iepure bun de urmat si tin in plasa ei. Ocolim arena si ce zaresc in cale? Domnul Cosmin Nazdravanu pare sa inainteze greoi, daca ma duc in spatele lui si ii spun ceva la ureche sigur se ia dupa mine si ne chinuim reciproc pentru ca niciunul nu va ceda, fapt pe care nu mi-l doresc, eu vreau sa am ritmul meu. Asa ca bag capul in pamant, o iau mai pe ocolite in speranta ca voi trece neobservat, accelerand putin. Cred ca 'l-am pacalit'! Peste 300 m ma prinde din urma Octav si ma anunta ca in spate e si Cosmin, "sa nu imi zici ca i-ai spus ca eu sunt mai in fata". Ba da :)). Eh fie, si continuam impreuna inca o bucata de drum.
La Piata Muncii opresc pentru o hidratare mai abundenta ca deja transpirasem serios, prilej pentru Octy sa ma ajunga din nou. Alergam impreuna pana la Alba-Iulia, tinem un ritm bun, asa mi se pare ca la ceas nu prea ma uit, cantam o strofa din melodia interpretata de cei doi folk-isti pe langa care trecem din nou,apoi iar il pierd pe Octy, cel putin nu il mai simt in ceafa, insa aveam sa aflu ca a fost mereu acolo, pe urmele mele. Trecem de Piata Unirii, Ana ne saluta, Petrica trage o poza, intoarcem la Constitutiei, Andrei Gligor striga la noi din grupul de suporteri Padurea Copiilor, si ne indreptam spre Magazinul Unirea. Ma cam plictisisem (am vrut sa zic ca obosisem) si doar iepurele intalnit din nou ma face sa tin ritmul.
La intrarea pe Calea Victoriei mai iau o sticla de apa cu care ma racoresc, fac acea scurta panta si intram intr-o zona animata, plina de oameni caci aici se schimbau si stafetele. E foarte aglomerat, i-am prins din urma pe alergatorii de la proba de 10 km, dar imi place, macar e ceva actiune si reincep slalomul. Intorc la Odeon, Octy vine aproape si tot strigam la cei din fata sa faca culoar pe partea stanga pentru un participant in scaun rulant. Intram pe Splai, e aglomeratie ca la start, in fata e Radu "Mickey Mouse" Atanasiu si il iau in vizor cu scopul de a nu pierde din vedere acele urechi de soricel. De ajuns nu il ajung ca se tine tare, Octy imi arata niste camere de filmat la care ne strambam nitel si intoarcem aproape de Casa Radio.
Mai sunt vreo 2 km, ma uit la ceas, 1h 35 min, hmm e chip sa bat putin vechiul record personal asa ca nu ma las, 2 km tot rezist la ritm alert. Multumesc Octy pentru pacing, gratie unui activator pe care l-a luat Micul Dac mananca asfaltul. Ultimul km al cursei este si cel mai rapid, uite ca imi iese si mie odata un soi de negattive split, sprintam pe linia dreapta ce duce catre poarta de finish. Octy scoate steagul, ridica deasupra capului si trusa medicala cu care a alergat toata cursa in sprijinirea campaniei "Exista un erou in fiecare dintre voi" si trecem impreuna linia de finish. Minunat :) Ceasul se opreste la 1 h 45 min. 52 sec. deci este PB (personal best) pentru amandoi! De doua ori minunat :)
Stam la finish sa ma vina din cei cunoscuti, primim medaliile, facem cateva poze, bem multa apa si mergem la standul Ro Club Maraton ca sa desfacem sampania si sa sarbatorim 7 ani de activitate, La multi ani si la multi km alergati de colegii de club!
Multumim pentru poze Petrica Crismariu, Catalina Niculaie, Radu Cristi.
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Am insa si cateva consideratii personale asupra unor aspecte care fac diferenta in satisfactia celor inscrisi, a noastra, a alergatorilor. Nu pot sa nu remarc faptul ca sunt curse montane organizate pe catre ONG-uri sau cluburi montane si nu de mari corporatii al caror nume este trecut si in denumirea evenimentului, cu trasee ce strabat paduri si varfuri de munte deci cu afisare mult mai mica pentru sponsori in comparatie cu o cursa de oras, cu puncte de alimentare mult mai greu de organizat pentru ca nu e usor sa cari apa si mancare sus pe munte, plus mese, scaune, corturi, unde kitul de concurs este mult mai generos. Deja m-am obisnuit ca la cele doua mari evenimente organizate anual in Bucuresti sa primesc in kitul de participare un tricou, fie el Adidas, la care se schimba doar culoarea de la an la an, nici macar modelul de imprimeu nu s-a schimbat vreodata, acelasi font, acelasi text, un baton si o gramada de pliante publicitare; niciodata nu avem vreo surpriza, nimic nou, iar acest sentiment nu este numai al meu, orice alergator cu cateva curse la activ poate confirma. Vreti o comparatie? Mergeti la Ecomarathon Moeciu, Maraton Piatra Craiului, Maraton Apuseni, Maratonul International Cluj-Napoca si vedeti ce kit li se ofera participantilor pentru o taxa de participare chiar mai mica. Plus pasta party, plus festivitate de premiere, plus medalii de calitate. Si repet, aceste evenimente au in spate niste ONG-uri sau cluburi montane formate din oameni entuziasti si cu dorinta de a oferi ceva frumos celor prezenti la start, dar cu forte limitate.
Povestea cursei
Si acum sa trecem la cursa. Duminica de dimineata ceasul meu desteptator a obosit sa se tot trezeasca devreme zi de zi si a cedat, asa ca la ora 7 eu stateam linistit in pat asteptand sa se dea semnalul. Dupa ce m-am foit pe toate partile m-am plictisit sa astept si am pornit-o agale spre bucatarie cu intentia de a fierbe niste paste. Cand ce sa vezi, aruncandu-mi ochii pe ceasul din perete constat ca mai erau 30 de minute pana cand ar fi trebuit sa ies pe usa. Verific telefonul, era inchis, deci de aia nu mai suna odata! Opresc aragazul, pastele sa mai astepte, aplic placul B (lapte cu biscuiti plus unt de arahide cu miere), scotocesc prin casa dupa echipamentul de alergare si ma imbrac in graba reusind sa ies pe usa oarecum la timp (cu 10 minute intarziere). Drumul spre metrou e mai rapid ca de obicei, noroc ca trenul vine repede.Pe la 8:10 eram in Piata Constitutiei, las rucsacul la garderoba si ma invart in cautarea fratelui Octy, indreptandu-ne apoi catre zona de start. Soarele era deja sus si mi se parea cald inca de la 7:40 cand am iesit din casa. Cum ieri trasesem serios la bicicleta pe pante azi nu am obiectiv, voi face o cursa relaxata si vedem la final ce iese.
3...2...1...START
Si am plecat, cam din spate, ne ia 2 minute sa trecem linia de start. E lume multa, e muzica, e frumos. Incep slalomul, imi place partea asta, sunt ca intr-un labirint din care trebuie sa gasesc iesirea, Octy imi calca pe urme, schimb multe vorbe cu alergatorii intalniti in cale, asta numesc eu cursa placuta. Ceasul piuie si imi arata 5:10 min/km pe prima mie, e chiar bine la ce aglomeratie este. Dupa Piata Unirii traficul se mai descongestioneaza si ii dam in ritm de "sa nu gafai", Octy tine bine aproape de mine, prevad ca vom repeta istoria din toamna.De la o vreme cursele de semimaraton pe sosea au inceput sa mi se para fara istoric, totul se petrece pe fast forward, 21,1 de km trec atat de repede ca nici nu simt cand s-a terminat, mai ales ca aici cunosc traseul metru cu metru. Cred ca am gura cam mare, endorfinele astea nu imi dau pace si abordez pe oricine intalnesc in cale care mi se pare cunoscut sau care are vreo inscriptie pe tricou ca sa am de ce ma lega. Pe la Piata Alba-Iulia doi folk-isti ne ridica inca putin pulsul cu ale lor instrumente si voci, trecem si de Piata Muncii si o luam ca tramvaiul, adica pe linii, inspre Diham. Destui alergatori deja intorsesera si intrau in curtea stadionului, prilej bun de a observa posibile tinte de urmarit care sa imi dea motivatia de a mentine ritmul.
Intoarcem si noi, ca si in toamna il pierd putin pe Octy ramas cativa metri in urma, nu beau apa langa stadion pentru ca intalnisem un iepure bun de urmat si tin in plasa ei. Ocolim arena si ce zaresc in cale? Domnul Cosmin Nazdravanu pare sa inainteze greoi, daca ma duc in spatele lui si ii spun ceva la ureche sigur se ia dupa mine si ne chinuim reciproc pentru ca niciunul nu va ceda, fapt pe care nu mi-l doresc, eu vreau sa am ritmul meu. Asa ca bag capul in pamant, o iau mai pe ocolite in speranta ca voi trece neobservat, accelerand putin. Cred ca 'l-am pacalit'! Peste 300 m ma prinde din urma Octav si ma anunta ca in spate e si Cosmin, "sa nu imi zici ca i-ai spus ca eu sunt mai in fata". Ba da :)). Eh fie, si continuam impreuna inca o bucata de drum.
La Piata Muncii opresc pentru o hidratare mai abundenta ca deja transpirasem serios, prilej pentru Octy sa ma ajunga din nou. Alergam impreuna pana la Alba-Iulia, tinem un ritm bun, asa mi se pare ca la ceas nu prea ma uit, cantam o strofa din melodia interpretata de cei doi folk-isti pe langa care trecem din nou,apoi iar il pierd pe Octy, cel putin nu il mai simt in ceafa, insa aveam sa aflu ca a fost mereu acolo, pe urmele mele. Trecem de Piata Unirii, Ana ne saluta, Petrica trage o poza, intoarcem la Constitutiei, Andrei Gligor striga la noi din grupul de suporteri Padurea Copiilor, si ne indreptam spre Magazinul Unirea. Ma cam plictisisem (am vrut sa zic ca obosisem) si doar iepurele intalnit din nou ma face sa tin ritmul.
La intrarea pe Calea Victoriei mai iau o sticla de apa cu care ma racoresc, fac acea scurta panta si intram intr-o zona animata, plina de oameni caci aici se schimbau si stafetele. E foarte aglomerat, i-am prins din urma pe alergatorii de la proba de 10 km, dar imi place, macar e ceva actiune si reincep slalomul. Intorc la Odeon, Octy vine aproape si tot strigam la cei din fata sa faca culoar pe partea stanga pentru un participant in scaun rulant. Intram pe Splai, e aglomeratie ca la start, in fata e Radu "Mickey Mouse" Atanasiu si il iau in vizor cu scopul de a nu pierde din vedere acele urechi de soricel. De ajuns nu il ajung ca se tine tare, Octy imi arata niste camere de filmat la care ne strambam nitel si intoarcem aproape de Casa Radio.
Mai sunt vreo 2 km, ma uit la ceas, 1h 35 min, hmm e chip sa bat putin vechiul record personal asa ca nu ma las, 2 km tot rezist la ritm alert. Multumesc Octy pentru pacing, gratie unui activator pe care l-a luat Micul Dac mananca asfaltul. Ultimul km al cursei este si cel mai rapid, uite ca imi iese si mie odata un soi de negattive split, sprintam pe linia dreapta ce duce catre poarta de finish. Octy scoate steagul, ridica deasupra capului si trusa medicala cu care a alergat toata cursa in sprijinirea campaniei "Exista un erou in fiecare dintre voi" si trecem impreuna linia de finish. Minunat :) Ceasul se opreste la 1 h 45 min. 52 sec. deci este PB (personal best) pentru amandoi! De doua ori minunat :)
Stam la finish sa ma vina din cei cunoscuti, primim medaliile, facem cateva poze, bem multa apa si mergem la standul Ro Club Maraton ca sa desfacem sampania si sa sarbatorim 7 ani de activitate, La multi ani si la multi km alergati de colegii de club!
Multumim pentru poze Petrica Crismariu, Catalina Niculaie, Radu Cristi.
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.