Sambata a avut loc Iezer-Papusa Trail Race, un concurs de alergare montana desfasurat in masivul cu acelasi nume, in judetul Arges. Si cum eu sunt pitestean nu puteam rata acest eveniment aflat la prima editie. Este imbucurator ca fenomenul sportiv dedicat amatorilor se dezvolta si in Arges, pe langa Semimaraton "Pe Arges in Jos" Pitesti si Triatlon Transfier acum avem si un concurs de alergare montana. Felicitari Mihaela si Tourmont pentru initiativa si pentru efortul depus.
M-am inscris la proba de 21 de km (s-a mai alergat si pe distantele de 10 si 30 km) in ideea ca voi face un antrenament bun inainte de MPC. Sambata de dimineata ajungem la Cabana Voina la timp pentru a-i aplauda pe cei care luau startul in proba de 30 km. Ne ridicam kiturile, ne incalzim si privim cerul care se limpezea si facea loc soarelui. Daca nu ar fi fost obligatorie cred ca nu as mai fi luat foita de ploaie si de vant cu mine, noroc ca am luat-o.
Pana la Cuca ne arde de glume si de povesti, alergam putin in panta, dar alergam. Dupa ce trecem de cabana urcarea prin padure ne inchide gura. Bag capul in piept si succed pasii, e ceva noroi, cam ratam poteca, se pare ca si pe aici au taiat padurea :( Iesim in gol, oare unde s-o fi dus soarele ala pe care il vedeam la start colorand varful? Mergem ca magarii prin ceata, tot urcam, nu prea e de alergat si colac peste pupaza incepe sa burniteze. Ajungem la primul punct de alimentare, in Gradisteanu, bem apa si tot inainte.
Ceva mai incolo ratam pentru prima oara marcajul, ceata nu era de speriat, poate nici noi n-am fost foarte atenti. Il gasim repejor si tot urcam pe drumeag, povestile despre ultimele ispravi din acest an ne tin de urat, nu si de cald, bate vantul, suntem uzi, cam inghetam, erau bune niste manusi. Deodata zarim Varful Papusa si niste oameni cocotati pe ea, iar noi jos la poale. Pai si noi ce facem aici, oare nu trebuia sa urcam? Pana la urma ne dam seama ca nu, ceva mai incolo ne prind fetele care facusera o bucla, nah ca ratasera si ele marcajul.
Traseul devine alergabil, e un plai inierbat pe care topaim, dam drumul la picioare ca pan' la urma e concurs de alergare si s-a cam terminat cu urcarea potrivit hartii. Suntem pe la km 14, bem apa de la checkpoint, au si chec si voluntari saritori. Ne spun ca va trebui sa coboram pe o sa, dupa care vom intalni o stana, urmand sa continuam pe un drum de TAF. Pai sa-i dam bataie!
Coboram nitel pana ce elanul ne este intrerupt de pierderea marcajului. O vreme mai vedem cate un bat in zare si "alergam de bucurie" pana acolo, cum zice Sebastian. Numai ca peste cativa pasi il pierdem de tot si concursul se transforma intr-unul de orientare. Le intalnim si pe fetele care ne depasisera, nici ele nu mai gaseau continuarea. Ne intoarcem la ultimul marcaj intalnit si tot ne uitam lung dupa urmatorul. Nu vreau sa fiu rau insa marcajele chiar au fost rare si greu vizibile in unele zone, probabil ca in conditii atmosferice mai bune s-ar fi observat mai usor. Ne imprastiem si cautam bulinele roz salvatoare si negasindu-le incepem sa ne dam cu parerea asupra directiei in care ar trebui sa o apucam caci nici urma de stana, valea e acoperita de ceata. Fiecare isi expune propria parere despre cum ar trebui sa arate o şa si o cauta in zare. De sus mai vine un grup de participanti, ne amestecam si cu cei de la proba lunga, unde-s multi puterea creste si gasim iesirea din labirint. Am stat aici aproape 30 de minute..
Vine coborarea, ajungem la stana si dam in drumul de TAF. Eu cand aud cuvantul TAF ma gandesc automat la un teren accidentat. Daca stiu ca a mai si plouat ma gandesc la mocirla groasa. Deci hai sa ne facem ca purceii ca prea suntem curati :)) Gasca se sparge, de aici fiecare se mocirleste singur, tropa-tropa ia uite ca nu cad. Topai printre crengile cazute, fac scheme de balet si poc! Era si cazul, imbratisez namolul si imi trag un strat maro pe partea dreapta a caroseriei. Intre timp cei din fata nu se mai vedeau, of ca incet mai cobor.
Dar tot raul spre bine caci eu ma prind ca traseul se bifurca, era marcat mai mult decat evident si ajung in drumul forestier ce leaga Cuca de Voina, moment in care vad un grup mare venind dinspre Cuca, ha?! voi de unde ati aparut? De fapt de ce ma intereseaza, voluntarii imi spun ca mai sunt 3 km si chiar sunt alergabili asa ca ma pun pe treaba, sa simt si eu ca gafai nitel. Iau curbele pe interior si ma inclin ca si cum as fi pe motocicleta, sar peste baltoace pana ce ma afund intr-o mlastina ce imi trece de glezne, era undeva pe marginea drumului, eu crezusem ca e doar iarba, completandu-mi astfel coloritul in nuante maronii si aducandu-mi aminte ca nu mi-am adus sosoni de schimb. Ma salut cu drumetii de pe traseu si aproape ca prind pe cineva din urma, spun aproape pentru ca atunci cand m-a vazut a rupt-o la fuga. Ce bine e sa alergi, dau si foita de ploaie jos, bat palma cu un copil si trec linia de sosire. Iezer-Papusa Trail Race, bine te-am gasit!
Primesc medalia si ma retrag pe terasa cabanei unde ne asteptau mese pline cu prajituri, ciocolata de casa, alba si neagra da?, fursecuri, chec, mamaliga cu branza, un adevarat festin. Intre timp tot sosesc alergatori si ii aplaudam, ca merita. Am reusit o clasare pe locul 11 din 43 de participanti la proba de semimaraton (23 de km pe GPS-ul meu) ceea ce nu-i rau, un timp de 4 ore si 29 de minute, cam mult pentru aceasta distanta. A meritat pe deplin sa alergam la IPTR chiar daca am mai si bajbait pe traseu sunt sigur ca in viitor se va remedia si acest aspect, felicitari inca o data organizatorilor pentru initiativa de a pune Argesul pe harta alergarii montane, ne vedem la anul! Pana atunci ne vom muta mai la vale si vom alerga la Semimaraton "Pe Arges in Jos", la Pitesti, pe 20 decembrie.
Foto by Viorel Micu, checkpoint Gradisteanu, Mihaela, Donos Constantin,
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
M-am inscris la proba de 21 de km (s-a mai alergat si pe distantele de 10 si 30 km) in ideea ca voi face un antrenament bun inainte de MPC. Sambata de dimineata ajungem la Cabana Voina la timp pentru a-i aplauda pe cei care luau startul in proba de 30 km. Ne ridicam kiturile, ne incalzim si privim cerul care se limpezea si facea loc soarelui. Daca nu ar fi fost obligatorie cred ca nu as mai fi luat foita de ploaie si de vant cu mine, noroc ca am luat-o.
3..2..1..Start
La ora 9 o luam din loc in directia Cabanei Cuca, 4 km pe drumul forestier. Sita cerne alergatorii, pana ce inchegam un grup de argeseni (eu, Adriana, Cami si Sebi) + Robert pe care ne gandim sa il "naturalizam". Si bine am facut ca am format grupul, avea sa ne ajute mai tarziu in gasirea traseului.Pana la Cuca ne arde de glume si de povesti, alergam putin in panta, dar alergam. Dupa ce trecem de cabana urcarea prin padure ne inchide gura. Bag capul in piept si succed pasii, e ceva noroi, cam ratam poteca, se pare ca si pe aici au taiat padurea :( Iesim in gol, oare unde s-o fi dus soarele ala pe care il vedeam la start colorand varful? Mergem ca magarii prin ceata, tot urcam, nu prea e de alergat si colac peste pupaza incepe sa burniteze. Ajungem la primul punct de alimentare, in Gradisteanu, bem apa si tot inainte.
Ceva mai incolo ratam pentru prima oara marcajul, ceata nu era de speriat, poate nici noi n-am fost foarte atenti. Il gasim repejor si tot urcam pe drumeag, povestile despre ultimele ispravi din acest an ne tin de urat, nu si de cald, bate vantul, suntem uzi, cam inghetam, erau bune niste manusi. Deodata zarim Varful Papusa si niste oameni cocotati pe ea, iar noi jos la poale. Pai si noi ce facem aici, oare nu trebuia sa urcam? Pana la urma ne dam seama ca nu, ceva mai incolo ne prind fetele care facusera o bucla, nah ca ratasera si ele marcajul.
Traseul devine alergabil, e un plai inierbat pe care topaim, dam drumul la picioare ca pan' la urma e concurs de alergare si s-a cam terminat cu urcarea potrivit hartii. Suntem pe la km 14, bem apa de la checkpoint, au si chec si voluntari saritori. Ne spun ca va trebui sa coboram pe o sa, dupa care vom intalni o stana, urmand sa continuam pe un drum de TAF. Pai sa-i dam bataie!
Coboram nitel pana ce elanul ne este intrerupt de pierderea marcajului. O vreme mai vedem cate un bat in zare si "alergam de bucurie" pana acolo, cum zice Sebastian. Numai ca peste cativa pasi il pierdem de tot si concursul se transforma intr-unul de orientare. Le intalnim si pe fetele care ne depasisera, nici ele nu mai gaseau continuarea. Ne intoarcem la ultimul marcaj intalnit si tot ne uitam lung dupa urmatorul. Nu vreau sa fiu rau insa marcajele chiar au fost rare si greu vizibile in unele zone, probabil ca in conditii atmosferice mai bune s-ar fi observat mai usor. Ne imprastiem si cautam bulinele roz salvatoare si negasindu-le incepem sa ne dam cu parerea asupra directiei in care ar trebui sa o apucam caci nici urma de stana, valea e acoperita de ceata. Fiecare isi expune propria parere despre cum ar trebui sa arate o şa si o cauta in zare. De sus mai vine un grup de participanti, ne amestecam si cu cei de la proba lunga, unde-s multi puterea creste si gasim iesirea din labirint. Am stat aici aproape 30 de minute..
Vine coborarea, ajungem la stana si dam in drumul de TAF. Eu cand aud cuvantul TAF ma gandesc automat la un teren accidentat. Daca stiu ca a mai si plouat ma gandesc la mocirla groasa. Deci hai sa ne facem ca purceii ca prea suntem curati :)) Gasca se sparge, de aici fiecare se mocirleste singur, tropa-tropa ia uite ca nu cad. Topai printre crengile cazute, fac scheme de balet si poc! Era si cazul, imbratisez namolul si imi trag un strat maro pe partea dreapta a caroseriei. Intre timp cei din fata nu se mai vedeau, of ca incet mai cobor.
Dar tot raul spre bine caci eu ma prind ca traseul se bifurca, era marcat mai mult decat evident si ajung in drumul forestier ce leaga Cuca de Voina, moment in care vad un grup mare venind dinspre Cuca, ha?! voi de unde ati aparut? De fapt de ce ma intereseaza, voluntarii imi spun ca mai sunt 3 km si chiar sunt alergabili asa ca ma pun pe treaba, sa simt si eu ca gafai nitel. Iau curbele pe interior si ma inclin ca si cum as fi pe motocicleta, sar peste baltoace pana ce ma afund intr-o mlastina ce imi trece de glezne, era undeva pe marginea drumului, eu crezusem ca e doar iarba, completandu-mi astfel coloritul in nuante maronii si aducandu-mi aminte ca nu mi-am adus sosoni de schimb. Ma salut cu drumetii de pe traseu si aproape ca prind pe cineva din urma, spun aproape pentru ca atunci cand m-a vazut a rupt-o la fuga. Ce bine e sa alergi, dau si foita de ploaie jos, bat palma cu un copil si trec linia de sosire. Iezer-Papusa Trail Race, bine te-am gasit!
Primesc medalia si ma retrag pe terasa cabanei unde ne asteptau mese pline cu prajituri, ciocolata de casa, alba si neagra da?, fursecuri, chec, mamaliga cu branza, un adevarat festin. Intre timp tot sosesc alergatori si ii aplaudam, ca merita. Am reusit o clasare pe locul 11 din 43 de participanti la proba de semimaraton (23 de km pe GPS-ul meu) ceea ce nu-i rau, un timp de 4 ore si 29 de minute, cam mult pentru aceasta distanta. A meritat pe deplin sa alergam la IPTR chiar daca am mai si bajbait pe traseu sunt sigur ca in viitor se va remedia si acest aspect, felicitari inca o data organizatorilor pentru initiativa de a pune Argesul pe harta alergarii montane, ne vedem la anul! Pana atunci ne vom muta mai la vale si vom alerga la Semimaraton "Pe Arges in Jos", la Pitesti, pe 20 decembrie.
Foto by Viorel Micu, checkpoint Gradisteanu, Mihaela, Donos Constantin,
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.