Duminica am participat la Runfest, un semimaraton desfasurat pe potecile padurii Baneasa. M-am inscris la cursa in primul rand pentru a-mi reaprinde dorinta de alergare si a ma motiva sa cresc distantele. Ati putea zice ca ce, tu ai facut nu stiu ce nebunii vara asta si acum ne vinzi povesti ca vrei sa cresti distantele cu un semimaraton? Ei bine da, la fel ca in multe alte domenii este dificil sa ajungi in varf si este foarte greu sa te mentii acolo pentru multa vreme. Asa se face ca dupa ce m-am vazut cu sacii in caruta am lasa-o mai moale cu fuga, cu alte cuvinte n-am mai alergat 21 de km de mai bine de doua luni si am zis ca daca singur nu ma motivez sa ies, atunci concursurile sigur ma vor impinge de la spate. Pentru ca la usa bate Maraton Piatra Craiului, valeleu!
Duminica de dimineata bineinteles ca mi-era cam lene, ma gandeam ca as fi putut alege o proba mai scurta, insa pentru ca eram inscris nu mai puteam da inapoi. Ajungem in Baneasa cu vreo 15 minute inainte de ora 11, cald si bine, noroc ca in padure a fost umbra. Se da startul, hai cu semimaratonul!
Intrucat imi pusesem si centura de puls dupa multa vreme am zis sa alerg cat mai aproape de zona II astfel incat sa nu plec tare si sa ma tai pe final, deci sa reusesc sa alerg constant toata distanta. Plec alaturi de Nazdravanu, hai ca parca merge! Se termina aleea asfaltata, intram pe poteci, asa sa tot alergi, este umbra, nu e noroi, m-am gandit eu bine cand am ales sa vin cu pantofii de asfalt. Formam un lung sir colorat ce se vedea in zare printre trunchiurile copacilor si alergam incolonati. Pendulatul asta al picioarelor printre radacini si santuri formate in poteca imi place, e mai frumos ca pe sosea. Imi iau un iepuras si alerg la plasa, tin aproape. Apoi mai depasesc, mai iau un altul, tot asa pana ce ma lipesc de un grup care alerga in ritmul pe care mi-l doream, pe la 155 BPM. Am alergat toata cursa stand in trena, am prins-o pe Roxana Ghilt din urma si i-am calcat pe urme cativa km buni, fara a-i spune ca sunt acolo caci imi convenea ritmul si nu voiam sa "o deranjez" :)
Am avut si vreo doua iesiri din padure, iar lipsa umbrei se simtea, noroc ca au venit repede punctele de alimentare. Uite ca s-au dus 11 km, asta am mai facut, hai sa vedem de-acum inainte. Pentru o scurta distanta ma separ de iepuri si alerg linistit, in ritmul meu, nu ma gandesc la nimic, poate ca nici nu mai sunt foarte atent la poteca si iau o tranta de toata frumusetea, asa direct pe burta, cu derapaj, cu praf, imi sar si ochelarii de soare de pe cap, spectaculos! Ma impiedicasem de o radacina. Partea buna e ca incep sa alerg mai repede acum, ridic mai sus picioarele si prind din urma grupul meu. Peste cativa km iar, la fel de spectaculos, hai ca sunt mamaliga! Un coleg imi intinde mana, ii spun ca a 3-a va fi cu noroc. Si a venit si a 3-a, da cu noroc caci n-am mai plonjat si m-am redresat cumva din picaj.
Mai avem vreo 5 km, scad putin ritmul dar sa nu ma opresc. Ma prinde Roxana si se duce, se duce nu gluma. Eu nu accelerez. Il ajung din urma pe Robert, muscat de o viespe, inamicul numarul unu la aceasta cursa, multi concurenti au fost intepati. Trag cot la cot cu el o vreme dupa care imi vine pofta sa maresc putin pasul. O prind pe Roxana, mai prind cativa baieti care ma depasisera inainte. Intram pe aleea asfaltata unde surpriza, aparusera Irina si Alex, asa sub acoperire, pe biciclete, si reusesc ei cumva sa ma impinga de la spate si sa ma faca sa sprintez. Mai prind vreo doi oameni si trec linia de finish.
Hehe, dacul sprinten s-a intors, cam greoi, cam de-a berbeleaca, insa uite ca o facui si pe asta. 1:54:59 pe 20 de km, caci nu au fost 21, deci nu sunt inca atat de sprinten, insa distanta conteaza, Loc 78/170, hai ca merge. Un maraton in acest moment pare atat de departe, desi calendaristic mai sunt doar 2 saptamani :).
Foto: Ivanov Octavian
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Duminica de dimineata bineinteles ca mi-era cam lene, ma gandeam ca as fi putut alege o proba mai scurta, insa pentru ca eram inscris nu mai puteam da inapoi. Ajungem in Baneasa cu vreo 15 minute inainte de ora 11, cald si bine, noroc ca in padure a fost umbra. Se da startul, hai cu semimaratonul!
Intrucat imi pusesem si centura de puls dupa multa vreme am zis sa alerg cat mai aproape de zona II astfel incat sa nu plec tare si sa ma tai pe final, deci sa reusesc sa alerg constant toata distanta. Plec alaturi de Nazdravanu, hai ca parca merge! Se termina aleea asfaltata, intram pe poteci, asa sa tot alergi, este umbra, nu e noroi, m-am gandit eu bine cand am ales sa vin cu pantofii de asfalt. Formam un lung sir colorat ce se vedea in zare printre trunchiurile copacilor si alergam incolonati. Pendulatul asta al picioarelor printre radacini si santuri formate in poteca imi place, e mai frumos ca pe sosea. Imi iau un iepuras si alerg la plasa, tin aproape. Apoi mai depasesc, mai iau un altul, tot asa pana ce ma lipesc de un grup care alerga in ritmul pe care mi-l doream, pe la 155 BPM. Am alergat toata cursa stand in trena, am prins-o pe Roxana Ghilt din urma si i-am calcat pe urme cativa km buni, fara a-i spune ca sunt acolo caci imi convenea ritmul si nu voiam sa "o deranjez" :)
Am avut si vreo doua iesiri din padure, iar lipsa umbrei se simtea, noroc ca au venit repede punctele de alimentare. Uite ca s-au dus 11 km, asta am mai facut, hai sa vedem de-acum inainte. Pentru o scurta distanta ma separ de iepuri si alerg linistit, in ritmul meu, nu ma gandesc la nimic, poate ca nici nu mai sunt foarte atent la poteca si iau o tranta de toata frumusetea, asa direct pe burta, cu derapaj, cu praf, imi sar si ochelarii de soare de pe cap, spectaculos! Ma impiedicasem de o radacina. Partea buna e ca incep sa alerg mai repede acum, ridic mai sus picioarele si prind din urma grupul meu. Peste cativa km iar, la fel de spectaculos, hai ca sunt mamaliga! Un coleg imi intinde mana, ii spun ca a 3-a va fi cu noroc. Si a venit si a 3-a, da cu noroc caci n-am mai plonjat si m-am redresat cumva din picaj.
Mai avem vreo 5 km, scad putin ritmul dar sa nu ma opresc. Ma prinde Roxana si se duce, se duce nu gluma. Eu nu accelerez. Il ajung din urma pe Robert, muscat de o viespe, inamicul numarul unu la aceasta cursa, multi concurenti au fost intepati. Trag cot la cot cu el o vreme dupa care imi vine pofta sa maresc putin pasul. O prind pe Roxana, mai prind cativa baieti care ma depasisera inainte. Intram pe aleea asfaltata unde surpriza, aparusera Irina si Alex, asa sub acoperire, pe biciclete, si reusesc ei cumva sa ma impinga de la spate si sa ma faca sa sprintez. Mai prind vreo doi oameni si trec linia de finish.
Hehe, dacul sprinten s-a intors, cam greoi, cam de-a berbeleaca, insa uite ca o facui si pe asta. 1:54:59 pe 20 de km, caci nu au fost 21, deci nu sunt inca atat de sprinten, insa distanta conteaza, Loc 78/170, hai ca merge. Un maraton in acest moment pare atat de departe, desi calendaristic mai sunt doar 2 saptamani :).
Foto: Ivanov Octavian
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.