Luna decembrie nu anunta nici un eveniment de alergare pentru mine desi promisesem ca ma fac om serios. Aaaa ba da, anunta Semimaraton "Pe Arges in Jos" Pitesti unde insa nu voi alerga pentru ca fac parte din echipa de organizare. Deci nici o alergare "oficiala", ma pregatesc in taina pentru Gerar, m-am inscris si la o stafeta de 24 de ore de urcat pe scari tot in ianuarie (sper sa nu imi las plamanii acolo) si am dat drumul la pedalatul stil hamster pe hometrainer. In rest STR, RSR si TTR cat incape, stiti voi ce inseamna.
Sambata pe la pranz suna telefonul. Mihaela.
- Hmm, care-i faza?
- Pai uite, vrei sa alergi la Baneasa? Te va chema Irina!
- Ma va chema Irina?
- Da, alergi la proba de 10 km, am o colega inscrisa care are mana in gips si nu poate veni. Hai vii?
- Hmm, pai hai ca as veni. Gata, vin!
Deci ma va chema Irina. Ok. Stiti tricourile alea cu mesajul (ironic) "You run like a girl"? Nu sunt prea rapid luna asta, Andreea Bratu a zburat pe langa mine la TTR-ul de acum o saptamana, dar sa port si numar de fata? Eh hai bine, macar poate ma tin dupa Andreea de data asta, acum ca suntem si la aceeasi categorie :)) Afara e soare, racorel, dar uscat, pun pariu ca nu e nici noroi si cam ard de nerabdare sa incerc noii pantofi de trail care stau nou-nouti in hol. Sa alergam, zic! Mai bag un antrenament de seara pe hometrainer ca sa produc ceva endorfine si sa imi pun muschiuletii in tema, dupa care somn.
Duminica de dimineata chiar aveam chef de alergare, se pare ca revin la sport mood. Ma imbrac, afara e soare, n-a mai plouat demult si sigur va fi uscat. In Baneasa lume multa si colorata, galagie si cer senin. Ajung la timp sa ii aplaud pe cei care au luat startul la semimaraton. Facem o poza, mai facem una, ne incalzim nitel si luam startul.
Imi propun sa nu ma grabesc prea tare si sa alerg la puls cum s-ar zice, la puls mic ca cica produce un efect de fat burn si n-ar fi rau sa devin mai slim. Ceasul piuie dupa primul km si indica un ritm bun, eu tot depasesc pe margine caci plecasem prea din spate. Stiti tehnica mea ca v-am mai povestit-o si dupa RunFest. Ocup un loc in spatele unor alergatori care par ca alearga la o viteza ce imi convine si stau in plasa.
Mai tin asa vreun km pana ce imi aduc aminte ca azi concurez pentru un clasament inedit mie si ma apuc sa iau fetele la tinta. Si dai si depaseste, cand mai domol, cand mai iute. Pentru un moment ma gandesc ca n-ar fi tocmai bine sa ies pe podium, nu ca as fi avut sanse vazand cine a castigat, dar orisicat, trebuia sa imi ocup mintea cu ceva. Kilometrii s-au scurs unul cate unul si parca n-am resimtit efortul, cred ca as fi putut si mai repede. Aaa sa va zic si despre Ultra Raptori (La Sportiva Ultra Raptor). Frumosi, albastri si usurei, mi se par foarte comozi chiar si asa cu 0 km la bord si fara uzura; stabilitate buna, nu au alunecat, dar nici n-ar fi avut unde caci nu au fost pante sau baltoace. M-am straduit sa ii tin curati ocolind cateva zone cu noroi, am sarit peste copaci cazuti, par o alegere buna.
La km 7 nu opresc caci nu mi-e sete, incerc sa duc ritmul pana la final. Bat palma cu Alex, venit la impartit bomboane, dau si tura de parculet din spatele Restaurantului Casa Alba si trec linia de finish cu un timp de 57 minute pentru 10.5 km. Nu e prea stralucit, insa nici nu m-am chinuit sa il mai scad. Locul 9 la categoria 18-34 ani, la fete :). La categoria masculina n-as putea sa va spun caci azi m-am numit Irina Alexandra (multumesc Irina pentru inscriere si insanatosire grabnica!), locul 93/430 la general, binisor.
As vrea sa mai precizez ca sarmalele au fost foarte bune si ca vinul fiert era cam dulce :) Sa ne vedem cu bine Pe Arges in Jos, ultima competitie de alergare a anului, si in 2016 cand o vom lua de la capat.
Reporter de serviciu,
Dacu'
Multumim Radu Cristi pentru poze.
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Sambata pe la pranz suna telefonul. Mihaela.
- Hmm, care-i faza?
- Pai uite, vrei sa alergi la Baneasa? Te va chema Irina!
- Ma va chema Irina?
- Da, alergi la proba de 10 km, am o colega inscrisa care are mana in gips si nu poate veni. Hai vii?
- Hmm, pai hai ca as veni. Gata, vin!
Deci ma va chema Irina. Ok. Stiti tricourile alea cu mesajul (ironic) "You run like a girl"? Nu sunt prea rapid luna asta, Andreea Bratu a zburat pe langa mine la TTR-ul de acum o saptamana, dar sa port si numar de fata? Eh hai bine, macar poate ma tin dupa Andreea de data asta, acum ca suntem si la aceeasi categorie :)) Afara e soare, racorel, dar uscat, pun pariu ca nu e nici noroi si cam ard de nerabdare sa incerc noii pantofi de trail care stau nou-nouti in hol. Sa alergam, zic! Mai bag un antrenament de seara pe hometrainer ca sa produc ceva endorfine si sa imi pun muschiuletii in tema, dupa care somn.Duminica de dimineata chiar aveam chef de alergare, se pare ca revin la sport mood. Ma imbrac, afara e soare, n-a mai plouat demult si sigur va fi uscat. In Baneasa lume multa si colorata, galagie si cer senin. Ajung la timp sa ii aplaud pe cei care au luat startul la semimaraton. Facem o poza, mai facem una, ne incalzim nitel si luam startul.
Imi propun sa nu ma grabesc prea tare si sa alerg la puls cum s-ar zice, la puls mic ca cica produce un efect de fat burn si n-ar fi rau sa devin mai slim. Ceasul piuie dupa primul km si indica un ritm bun, eu tot depasesc pe margine caci plecasem prea din spate. Stiti tehnica mea ca v-am mai povestit-o si dupa RunFest. Ocup un loc in spatele unor alergatori care par ca alearga la o viteza ce imi convine si stau in plasa.
Mai tin asa vreun km pana ce imi aduc aminte ca azi concurez pentru un clasament inedit mie si ma apuc sa iau fetele la tinta. Si dai si depaseste, cand mai domol, cand mai iute. Pentru un moment ma gandesc ca n-ar fi tocmai bine sa ies pe podium, nu ca as fi avut sanse vazand cine a castigat, dar orisicat, trebuia sa imi ocup mintea cu ceva. Kilometrii s-au scurs unul cate unul si parca n-am resimtit efortul, cred ca as fi putut si mai repede. Aaa sa va zic si despre Ultra Raptori (La Sportiva Ultra Raptor). Frumosi, albastri si usurei, mi se par foarte comozi chiar si asa cu 0 km la bord si fara uzura; stabilitate buna, nu au alunecat, dar nici n-ar fi avut unde caci nu au fost pante sau baltoace. M-am straduit sa ii tin curati ocolind cateva zone cu noroi, am sarit peste copaci cazuti, par o alegere buna.
La km 7 nu opresc caci nu mi-e sete, incerc sa duc ritmul pana la final. Bat palma cu Alex, venit la impartit bomboane, dau si tura de parculet din spatele Restaurantului Casa Alba si trec linia de finish cu un timp de 57 minute pentru 10.5 km. Nu e prea stralucit, insa nici nu m-am chinuit sa il mai scad. Locul 9 la categoria 18-34 ani, la fete :). La categoria masculina n-as putea sa va spun caci azi m-am numit Irina Alexandra (multumesc Irina pentru inscriere si insanatosire grabnica!), locul 93/430 la general, binisor.
As vrea sa mai precizez ca sarmalele au fost foarte bune si ca vinul fiert era cam dulce :) Sa ne vedem cu bine Pe Arges in Jos, ultima competitie de alergare a anului, si in 2016 cand o vom lua de la capat.
Reporter de serviciu,
Dacu'
Multumim Radu Cristi pentru poze.
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.