Cum sa impaci un program de pregatire pentru Ironman cu un triatlon pe distante scurte pus fix in mijlocul weekend-ului, dar la care iti face mare placere sa participi pentru ca in urma cu un an aici ai debutat in acest "sport"? Unde mai pui ca m-am inscris alaturi de doi prieteni foarte dragi la stafeta, deci distanta si mai mica pe cap de triatlonist.
Am sucit pe toate partile programul incercand sa dilat timpul. Dintr-un weekend intreg eu aveam ocupata full ziua de duminica, iar sambata scria pe mine 12 km de bicicleta. Vineri seara ajung acasa destul de obosit, afara burniteaza marunt, insa ma urnesc si ies la o alergare cu intervale, bucati cum le spun baietii duri. Apoi imi pregatesc bicicleta pentru concurs si somn. Cat timp am alergat am facut si planul, mie imi vin multe idei nastrusnice in timpul acestor ore sportive. Astfel ca ziua de sambata incepe foarte devreme cu un inot la Bazinul Olimpia. Sunt presat de ceas, la 8 sunt acasa, la 8:20 sunt la Tigrut, punem bitza pe masina, trecem sa luam si Fluturasul si am pornit catre Izvorani, locul faptei. Avem si un suporter infocat, Mihaela nu putea lipsi de la a doua cursa a echipei Happy Tri Friends.
Pana la ora 10 las bicicleta in zona de tranzitie dupa care urmeaza o asteptare lunga, sunt trei serii de start la individual, iar stafetele si duatlonul vor pleca abia in a patra, adica la 12:45. A venit lume multa, nici nu stii cu cine sa vorbesti mai intai, ce comunitate frumoasa! Iata ca se da startul primului grup. Ma echipez si ma pregatesc sa imi fac "alergarea de weekend", eu respect programul caci cioc-cioc! Ironman-ul bate la usa. Plec o data cu a doua serie pentru a gusta putin din atmosfera, intram in padure si ne jucam facand slalom printre crengi si santuri. Este foarte uscat, nici noroiul nu mai e ce a fost candva :) Tura se apropie de final, eu mai dau una ca sa acopar distanta propusa, il intalnesc pe Sorin Boriceanu iesit la incalzire si schimbam cateva vorbe pret de 5 km, spre surprinderea voluntarilor care nu stiau ce e cu noi asa razleti. Pe final ne intersectam cu oamenii din al treilea val.
Mai este putin si intram si noi in ring, Happy Tri Friends. Dupa ce Florian ia startul si Irinuca se indreapta spre bazin pregatindu-se de inot, ramanand cu dilema asupra stilului pe care il va aborda caci da, a incercat chinurile trasului de fiare cu cateva zile in urma si febra musculara nu trece cu una, cu doua. Ma duc si eu la marginea zonei de tranzitie ca sa astept schimbul.
E ceva ingramadeala pe aici, stam cu ochii cat cepele sa ne zarim coechipierii alergaciosi, uite ca vine si Tigrutz, destul de repede, stiam doar ca alearga bine. Preiau chipul, neindemanatic fiind imi ia vreo 20 de secunde sa mi-l prind la glezna si am plecat. Cu bicicleta pe langa mine alerg pana la iesirea din zona de tranzitie unde incalec. Sa inceapa joaca! Cadenta mare pana prind viteza, dai si schimba la pinioane si hai sa depasim si noi ceva! Prind din urma biciclisti duium, rulez cu peste 30 km/h ceea ce pe MTB e chiar bine (ma rog, si pe road bike este, dar acolo e mai usor).
Asfaltul incepe sa se strice, iar eu fac slalom printre gropi. Un coleg de traseu imi propune sa schimbam trena cu randul, nu m-ar deranja dar eu o tin in ritmul meu si il las in spate. Franez puternic in curba, iar asfalt bun, pedalez cat pot, muschii de pe coapse ar tipa daca ar avea gura. Totusi ma simt bine, mie imi place mult bicicleta, am pulsul sus, gafai nitel si parca as bea apa, dar asta m-ar incetini deci renunt la idee. Intru pe tura a doua si prind aglomeratie, sunt cu un tur inaintea celor care si-au preluat stafeta mai tarziu si e inghesuiala mare. Slalom, slalom... Am in fata un baiat care se tine tare si bine face caci e un iepure excelent. Il mai depasesc, ma mai depaseste, niciunul dintre noi nu cedeaza. De fapt sunt doi baieti deci suntem trei in total. Scapam de portiunea cu gropi cu ceva emotii, valeleu de posteriorul meu, scuzati! :) Mai sunt vreo 2 km si vreau sa dau totul, hai sa vedem cat de bine putem iesi in clasament, desi sprintul nu e punctul meu forte. Incetinim la curba si mi-e teama sa nu ne ciocnim. Avem acum o linie dreapta unde si Mark Cavendish ar fi avut enotii cu noi (glumesc :)) Suntem roata la roata, strang din dinti si apas cat pot de tare in pedale, mai jonglez cu pinioanele pentru a avea totusi cadenta si a nu irosi puterea degeaba si imi iese, incep sa ma distantez.
Aud de pe margine cateva incurajari de genul "Hai Dacule!" care imi dau aripi, nici nu stiu exact de la cine sunt caci ochii mei tintesc spre poarta de finish din zare (Adriana, erai si tu acolo, nu?). Radu Cristi imi trage o poza si cobor. Ma uit in urma, nu vine nimeni, alerg pe langa bicicleta, o agat in rastel si fug catre bazin. Cred ca a fost una din cele mai neplacute alergari, chinuitoare, nu prea simteam picioarele. Alex Stratulat imi striga sa trag de brate si parca asta ma ajuta, intru in holul bazinului de unde Irinuca imi desface chip-ul de la picior, si-l prinde pe al ei si a fugit la balaceala. Imi vine sa ma intind pe jos, dar nu e loc :)
Florian este si el acolo, plecam catre tribuna pentru a vedea Fluturasul inotator cum evolueaza ca un delfinutz. Ne ia vreo 10 minute sa o identificam pe Irina caci e multa lume. Se misca bine, febra aia pare sa o jeneze trecand pe alocuri in stilul bras, dar comparativ cu ceilalti oameni de pe culoarul ei sau de pe culoarele vecine se misca bine, cel putin in ritmul lor. Bazinele se succed, 500 de metri trec repede si iata ca a iesit. Irina fuge spre finish si incheie stafeta echipei Happy Tri Friends cu un timp de 1h 7min 46sec. Not bad! De fapt e chiar bun timpul, suntem pe locul 17/64. Happy, happy, joy, joy :)
Urmeaza felicitarile, masa (pasta party) si dansul, dar asta mai tarziu. Mai zabovim vreo ora dupa care ne indreptam spre casele noastre. Ne-am cam distrat azi, trebuie sa repetam experienta. Felicitari guys! La finalul zilei antrenamentul pentru saptamana curenta este incheiat, mi-ar mai fi trebuit cativa km la bicicleta, dar facand un fel de sprint pe MTB sa zicem ca se echivaleaza cumva. Pe seara mai gasesc energie pentru a "da volum la bas", dam "sunetul mai tare" la concertul aniversar Vita de Vie - 20 de ani. Duminica dimineata la 4:30 ceasul suna nemilos, am de prins un zbor prea matinal pentru o zi de duminica, dar oi recupera eu cumva somnul. Polar-ul imi cere recovery pana marti dimineata.
Mutumim pentru poze Radu Cristi, Events Photographer si Mihaela.
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.