Tare mi se facuse dor sa particip la un concurs, parca a trecut o vesnicie de la WinterTri si dublu de la Gerar. Dupa atatea saptamani de antrenamente la bicicleta, alergare si.. inot (meh) trebuia sa evadez cumva din aceasta bucla si sa fac un "test oficial". Parca ma furnicau talpile, imi statea mintea numai la atmosfera aia de la inceputul curselor, la revederea cu multi cunoscuti de nu mai stii cu care sa vorbesti mai intai, la placerea de a zburda liber pe campii si de a simti bucuria aceea a alergarii. Stiti si voi cum e. Noroc meu este ca a venit Maratonul Nisipului. Am renuntat la participarea la Campionatul National de Duatlon pentru ca o cursa scurta pe strazile din Bucuresti nu ma motiva deloc si nu simteam ca as face asta cu placere. Parca suna mult mai bine sa mergem la mare la final de martie si sa alergam intr-un cadru inedit si nou pentru mine, adica pe nisip, pe plaja, la marginea marii. Zis si facut, sambata dupa-amiaza am ajuns la Constanta, am ridicat kiturile, ne-am cazat si in cea mai mare graba am pornit catre plaja, ce de vreme a trecut de la ultima vizita din septembrie.
A urmat un soi de carboloading cu... baclava :)) si un somn bun, mai scurt cu o ora pentru ca, nu inteleg de ce, trebuie sa tot modificam ora la final de martie. De dimineata aveam o dilema: sa alerg cu pantofii de trail sau cu cei de asfalt? Pana dupa micul-dejun m-am hotarat: cei de sosea sunt mai usori si nu ar avea de ce sa nu fie buni pe nisip. Parca as vrea sa fiu mai sprinten astazi si sa nu car greutati dupa mine. Ne echipam si plecam la plaja.
Vremea era numai buna de alergat, nu era cald, dar nici frig si nu batea nici vantul. Marea era linistita, si nisipul, eeeh vom vedea noi cum va fi cu acest nisip. Destui cunoscuti, se vede ca oamenii au dus lipsa concursurilor si au profitat de aceasta prima ocazie ca sa isi mai consume din energia acumulata. Facem incalzirea, tragem si o poza de grup si intram in zona de start.
Andreea ma ia mai in fata, cica sa nu prindem aglomeratie. 3… 2… 1… si am plecat. Hai ca e bine, asfaltul e la fel ca peste tot, numai ca dupa 50 m se termina si vine nisipul. Sa ne jucam, zic! Traversam plaja pana langa mare dupa care facem stanga si o pornim spre Navodari. Pe primii km parca nu am randament, nisipul e afanat tare si ma gandeam ca cei 75 de km facuti ieri pe hometrainer imi vor trage frana de mana astazi. Alerg 2-3 km cu Andreea, cautam zone cu nisip mai batatorit, scoicile trosnesc sub talpile noastre. Parca m-am mai incalzit. Imi croiesc drum prin multime si tot caut zone mai tari, fie pe nisipul udat de valuri, fie pe partea dinspre hoteluri a plajei. Din cand in cand ceasul vibreaza, dar nu am chef de el, sa inregistreze in voie ca nu ma intereseaza prea mult timpul, vreau doar sa ma bucur de alergare.
Dupa 5 km nisipul devine brusc mai tasat si se alearga chiar bine. Aici plaja este mai putin amenajata, poate ca acesta este motivul, caci se cam terminase statiunea Mamaia. Incep sa ma uit dupa scoici si gasesc cateva foarte faine pe care nu ezit sa le iau, adaugand greutate in buzunarul de la spate al gecutei de fas. Un tip alaturi de care am alergat aproape toata cursa ma intreaba daca nu vrea sau ii car si lui cateva :) Cei mai rapizi dintre noi deja intorsesera, semn ca ne apropiem de acel punct “de cotitura”. Parca acum m-am incalzit de-a binelea si picioarele o iau la goana. La jumatatea cursei iau 3 pahare de isotonic si fac cale intoarsa, de acum vom avea vant la pupa.
Dom’ Costica Anghel ma prinsese din urma si alergam umar la umar cateva sute de metri, pana ce eu fac brusc o miscare pe vertical – mai gasisem o scoica :). Din sens opus veneau cei care inca nu intorsesera, prilej bun sa mai schimbam cate o vorba. Iau urma unui tip care ma depasise si ne “intrecem” reciproc de cateva ori. Dupa km 16 ajungem din nou in zona aceea cu nisip afanat, hai sa te tii de acum! ca prea ne obisnuisem cu binele. “Navigam” fix la buza marii, eu incercand sa evit valurile, colegul luandu-le din plin. Cei mai rapizi dintre maratonisti intorsesera deja si aveau de repetat traseul nostru, asa ca ne intersectam si batem palma.
Parca n-ar fi rau sa ajungem la final ca prea mult nisip strica :) Mai avem 2 km, prilej bun sa mai depasesc vreo doua personae pe care le luasem vizor pentru a-mi tine mintea ocupata si a nu scadea ritmul. Fac dreapta, vorbesc ceva cu voluntarii (dar nu imi mai amintesc ce) si ma indrept spre poarta de finish. 50 de m de asfalt si gataaa, am terminat. Hai sa pun si stop ceasului inainte de a primi medalia si de a face o poza de dac finisher. Long live, Maratonul Nisipului! Timp final 1:48:41, locul 47/200 la general, 15/57 la categoria 30-39 de ani (prima cursa la aceasta categorie, desi inca nu am implinit varsta respectiva), prea bine.
Citisem eu ca imediat dupa un efort de durata trebuie sa consumam carbohidrati, asa ca dau iama in cateva pahare de isotonic, plus eugenii, plus niste cuburi de zahar. Vine si Tigrut, sprinten si el, cam trist ca nu a gasit caprioare de mancat aici la 0 m altitudine :)) Andreea si Mihaela terminasera demult proba de 10 km, cred ca au tras si un somn pana sa venim noi. Ne schimbam si mai stam o vreme la finish pentru a-i aplauda pe cei care inca mai alergau si a asista la festivitatea de premiere.
In incheiere as vrea sa spun cateva aspecte legate de organizare. Mi-a placut de la inceput idea de a alerga pe nisip, pe malul marii, este ceva inedit si diferit de celelalte concursuri de pe la noi; parca imi doresc sa revin si in anii urmatori. Al doilea lucru pe care doresc sa il punctez este legat de partea de organizare. Am platit o taxa decenta (90 de lei, cred ca a fost si mai mica pentru cei inregistrati cu luni in urma) si am primit in schimb un kit generos (cu tricou tehnic, numar, produse de la sponsori), o medalie foarte frumoasa, puncte de alimentare generoase (unde am gasit si eugenii, mmm..), au fost si premii multe pentru cei care s-au clasat pe podium la open si la categoriile de varsta, si atmosfera frumoasa. Buna treaba, felicitari Sanasport!
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
A urmat un soi de carboloading cu... baclava :)) si un somn bun, mai scurt cu o ora pentru ca, nu inteleg de ce, trebuie sa tot modificam ora la final de martie. De dimineata aveam o dilema: sa alerg cu pantofii de trail sau cu cei de asfalt? Pana dupa micul-dejun m-am hotarat: cei de sosea sunt mai usori si nu ar avea de ce sa nu fie buni pe nisip. Parca as vrea sa fiu mai sprinten astazi si sa nu car greutati dupa mine. Ne echipam si plecam la plaja.
Vremea era numai buna de alergat, nu era cald, dar nici frig si nu batea nici vantul. Marea era linistita, si nisipul, eeeh vom vedea noi cum va fi cu acest nisip. Destui cunoscuti, se vede ca oamenii au dus lipsa concursurilor si au profitat de aceasta prima ocazie ca sa isi mai consume din energia acumulata. Facem incalzirea, tragem si o poza de grup si intram in zona de start.
Andreea ma ia mai in fata, cica sa nu prindem aglomeratie. 3… 2… 1… si am plecat. Hai ca e bine, asfaltul e la fel ca peste tot, numai ca dupa 50 m se termina si vine nisipul. Sa ne jucam, zic! Traversam plaja pana langa mare dupa care facem stanga si o pornim spre Navodari. Pe primii km parca nu am randament, nisipul e afanat tare si ma gandeam ca cei 75 de km facuti ieri pe hometrainer imi vor trage frana de mana astazi. Alerg 2-3 km cu Andreea, cautam zone cu nisip mai batatorit, scoicile trosnesc sub talpile noastre. Parca m-am mai incalzit. Imi croiesc drum prin multime si tot caut zone mai tari, fie pe nisipul udat de valuri, fie pe partea dinspre hoteluri a plajei. Din cand in cand ceasul vibreaza, dar nu am chef de el, sa inregistreze in voie ca nu ma intereseaza prea mult timpul, vreau doar sa ma bucur de alergare.
Dupa 5 km nisipul devine brusc mai tasat si se alearga chiar bine. Aici plaja este mai putin amenajata, poate ca acesta este motivul, caci se cam terminase statiunea Mamaia. Incep sa ma uit dupa scoici si gasesc cateva foarte faine pe care nu ezit sa le iau, adaugand greutate in buzunarul de la spate al gecutei de fas. Un tip alaturi de care am alergat aproape toata cursa ma intreaba daca nu vrea sau ii car si lui cateva :) Cei mai rapizi dintre noi deja intorsesera, semn ca ne apropiem de acel punct “de cotitura”. Parca acum m-am incalzit de-a binelea si picioarele o iau la goana. La jumatatea cursei iau 3 pahare de isotonic si fac cale intoarsa, de acum vom avea vant la pupa.
Dom’ Costica Anghel ma prinsese din urma si alergam umar la umar cateva sute de metri, pana ce eu fac brusc o miscare pe vertical – mai gasisem o scoica :). Din sens opus veneau cei care inca nu intorsesera, prilej bun sa mai schimbam cate o vorba. Iau urma unui tip care ma depasise si ne “intrecem” reciproc de cateva ori. Dupa km 16 ajungem din nou in zona aceea cu nisip afanat, hai sa te tii de acum! ca prea ne obisnuisem cu binele. “Navigam” fix la buza marii, eu incercand sa evit valurile, colegul luandu-le din plin. Cei mai rapizi dintre maratonisti intorsesera deja si aveau de repetat traseul nostru, asa ca ne intersectam si batem palma.
Parca n-ar fi rau sa ajungem la final ca prea mult nisip strica :) Mai avem 2 km, prilej bun sa mai depasesc vreo doua personae pe care le luasem vizor pentru a-mi tine mintea ocupata si a nu scadea ritmul. Fac dreapta, vorbesc ceva cu voluntarii (dar nu imi mai amintesc ce) si ma indrept spre poarta de finish. 50 de m de asfalt si gataaa, am terminat. Hai sa pun si stop ceasului inainte de a primi medalia si de a face o poza de dac finisher. Long live, Maratonul Nisipului! Timp final 1:48:41, locul 47/200 la general, 15/57 la categoria 30-39 de ani (prima cursa la aceasta categorie, desi inca nu am implinit varsta respectiva), prea bine.
Citisem eu ca imediat dupa un efort de durata trebuie sa consumam carbohidrati, asa ca dau iama in cateva pahare de isotonic, plus eugenii, plus niste cuburi de zahar. Vine si Tigrut, sprinten si el, cam trist ca nu a gasit caprioare de mancat aici la 0 m altitudine :)) Andreea si Mihaela terminasera demult proba de 10 km, cred ca au tras si un somn pana sa venim noi. Ne schimbam si mai stam o vreme la finish pentru a-i aplauda pe cei care inca mai alergau si a asista la festivitatea de premiere.
In incheiere as vrea sa spun cateva aspecte legate de organizare. Mi-a placut de la inceput idea de a alerga pe nisip, pe malul marii, este ceva inedit si diferit de celelalte concursuri de pe la noi; parca imi doresc sa revin si in anii urmatori. Al doilea lucru pe care doresc sa il punctez este legat de partea de organizare. Am platit o taxa decenta (90 de lei, cred ca a fost si mai mica pentru cei inregistrati cu luni in urma) si am primit in schimb un kit generos (cu tricou tehnic, numar, produse de la sponsori), o medalie foarte frumoasa, puncte de alimentare generoase (unde am gasit si eugenii, mmm..), au fost si premii multe pentru cei care s-au clasat pe podium la open si la categoriile de varsta, si atmosfera frumoasa. Buna treaba, felicitari Sanasport!
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Felicitări pentru participare și felicitări pentru articol!
RăspundețiȘtergereNe bucurăm că v-ați simțit bine la Maratonul Nisipului (vorbesc în numele întregii echipe SanaSport și al voluntarilor) și vă așteptăm și în anii următori!!! Succes la următoarele competiții!
Ionela