A inceput progranul de IM deja de 3 saptamani. Toate bune si frumoase, am intrat in ritmul de 6 zile din 7, se pare ca ma tine. Dar ce faci cand afli ca trebuie sa pleci o saptamana cu jobul in Belarus. In Bela ce?! Si eu cum ma mai antrenez?
O saptamana de pauza inseamna mult, atat din punct de vedere fizic cat si psihic, daca ma opresc o saptamana imi ia alte doua sa ma repornesc. Se si duce naibii trezitul meu la 5 dimineata cu care ma impac atat de bine de o vreme. Eeeei, dar hai sa gandim pozitiv, ce acolo nu se poate alerga? Searching, searching si am gasit un hotel cu piscina draguta, 20 de metri lungime, lux! Au si sala de fitness unde sigur gasesc o bicicleta de orice fel pe care sa imi dau sufletul vreo doua ore, daca are pedale e perfecta. Hai ca trebuie sa fie frumos la Minsk, mai schimb aerul. Work & travel & train :) Voi fi ca in cantonament.
Cand aud de Belarus gandul imi zboara intai si intai la Vasili Khamutovski, portarul care a jucat cativa ani la Steaua si a facut-o chiar bine. Cand aud Minsk ma gandesc la frigiderul pe care parintii l-au avut inca dinaintea erei mele pana acum vreo doi ani. Octy mi-a spus sa ii aduc un Minsk, adica acea motocicleta care era foarte populara intr-o vreme si pe la noi.
Eh bine, drum lung, trezit cu noaptea in cap dupa vreo 3 ore de somn, decolare la ora 7, escala la Frankfurt, dupa care am ajuns si la Minsk. In aeroport stau 5 minute pana ce doamna vamesa imbracata in uniforma militara impecabila imi verifica actele, scaneaza pasaportul, se uita la viza, analizeaza cu lupa, mai verifica o data si am intrat. Luam un taxi. Primul lucru care te surprinde in Belarus sunt strazile: foarte late, cu multe benzi si curate. Apoi te vor surprinde cladirile, mari si extrem de intretinute, nu am vazut una cu tencuiala cazuta sau cu vopseaua degradata. Pe trotuare nu e nici o masina parcata, nici pe banda unu de pe sosea, habar nu am unde le-or tine. Nici chioscuri de ziare nu sunt, nici florarii, nici etc. Deloc! Ai putea sa mori de foame cautand un covrig ca pe trotuar nu gasesti nimic. Aaa da si mai sunt fetele, multe blonde si cu ochii albastri, mai auzisem eu vorbe despre rusoaice, dar pana nu vezi nu stii ce sa crezi. Cine nu le vede asa ar trebui sa bea ceva, ca e prea trist :)). Si inca ceva si ma opresc: banii. Milioane si milioane de ruble, numai bancnote de ti se goleste portofelul cand cumperi o punga de pufuleti. 1 euro = 27.000 de ruble ca sa va faceti o idee, hai ca asa era si pe noi acum cativa ani.
Luni dimineata inca ninge, marunt, dar tot ninsoare se numeste. Ajungem la Mr. Client, montam serverul si ne apucam de treaba. Colegul e moldovean si vorbeste in rusa de parca s-ar fi nascut la Moscova, eu ma uit ca motanul in calendar si nu inteleg decat 3 boabe: "da", "spasiba" si "dobra den". Treaba merge unsa, la pranz aflu ce este aia hrisca, nu ma da pe spate. Inca alte ore de butonat si suntem liberi. Centru vechi este la o aruncatura de bat de birou, ma rog, ce a mai ramas din centrul vechi pentru ca in Al Doilea Razboi Mondial 90% din oras a fost distrus. Aduce oarecum a Sighisoara, cladiri colorate si bine intretinute. Vorba lui Evghenii, ar trebui ca toti primarii din Romania si Moldova sa vina intr-o excursie la Minsk. Bate un vant rece, dar nu mai ninge si ne retragem intr-un local cochet unde mancam ceva traditional, o ciorba numita s.... care e extrem de gustoasa. Hai ca merge si o bere locala. E cam bine pentru prima zi, hai la hotel ca ne ajunge.
Marti de dimineata cantatul cocosului belorus ma prinde in bazin. La ora 7 sunt primul care agita apa, am casca, ochelari, pluta, par oare prea sportiv pentru piscina asta? Incepem cu un warm-up dupa care continui cu alunecare crawl, picioare pluta si alte drill-uri sofisticate. Intre timp un tip isi plimba trepiedul in jurul piscinei, pozand cu foc. La un moment dat cand eram la margine se apropie si imi spune ceva. English please :) Cica daca ma supar daca mi-ar face niste poze. Hmm pai nu cred, ia incearca :)) Si uite asa in curand daca vedeti un Dac in clipurile de promovare a sportului sau a turismului din Belarus sa nu va mirati. In cea mai mare graba trec pe la dus, uscat, imbracat, mic-dejun si la munca cu mine!
Ajunsi la sediul clientului, celalalt sediu, mai central, mai modern, suntem intampinati de domnisoarele de mai jos, cica daca vrem sa ne trimita in cosmos? Am cam vrea ce e drept ca pe acolo nu am fost, dar avem de upgradat niste servere azi. Asa ca scapam de testele medicale si ne imbarcam pe naveta una bucata corporate office pentru cateva ore. Work, work, azi e ceva ziua veteranilor si e cam sarbatoare, de aici si ideea cu testarea medicala pentru plecarea in spatiu, iar in birou e veselie, baietii se joaca cu niste robotei telecomandati, relaxati frate! Pranzul pranz, work, work, pe seara o tura in oras si hai sa ne mai antrenam si noi ca bicicleta aia nu va merge singura la Oradea daca nu ma tin de program.
Miercuri de dimineata dorm mai mult, alergarea poate astepta pana diseara. Job, job, work, work, prind o pauza intre doua servere si dau o tura prin centrul istoric, so nice. Seara tentatiile sunt mari si masa copioasa, ajung la hotel si imi vine asa o lene. Ce e drept e si destul de tarziu. Nu stiu cum fac dar resuseac sa sar in hainele de alergare, doar nu le-am carat degeaba. Intordeauna cel mai greu este sa iesi din casa, am spus-o si o repet des. Au urmat vreo 11 km de run & shoot, orasul asta e luminat frumos noaptea, ma refer la exteriorul cladirilor si la strazi. Ajung in centru, mai intru pe niste stradute ca sa imi iasa si numarul de km si sa mai si vad una-alta, iar la intoarcere descopar faleza raului, rau in care se oglindesc prea frumos cladirile de vis-a-vis pentru a nu mai face cateva zeci de poze. Pe alocuri raul e inghetat, nu imi dadusem seama ca e atat de frig, si cativa copii au iesit la patinat. Dupa o ora de "turism fugitiv" am ajuns la hotel. Dus si pic lat.
Joi de dimineata avem inot, iar Mr Coach imi pregatise un program lungut, transmis gratie minunii numite internet, asa ca sa nu ma simt ca in vacanta. Ajung la bazin cu cateva minute inainte te de ora 7 incercand sa fentez programul: nu am noroc, inchis! Resemnat ca nu voi acoperi tot ce mi-am propus ma asez pe canapea butonand netul. In 5 minute eram in apa, nici lumina nu apucasera sa o aprinda, eh si ce daca? Si dai si baga, intra tot ce aveam pe lista chit ca a trebuit sa sar peste micul-dejun ca sa mai ajung si la "oficiu", cum ii spune colegu' de la Chisinau.
Pe strazi e cam zi de sarbatoare caci azi la Minsk vine Mr. Putin. O parte din steagurile Belarusului de pe stalpii de iluminat au fost inlocuite cu tricolorul alb-rosu-albastru al Rusiei. Noi suntem cam in centrul actiunii caci Palatul Presedintelui este in fata hotelului nostru si nu m-ar mira daca maine dimineata am servi micul-dejun cot la cot cu dl. Vladimir. La pranz colegii ne arata putin centrul orasului, iar seara trecem podul peste rau pentru a vedea partea veche a orasului, ce a mai ramas intreg din Minsk in urma razboiului. Prindem aici apusul, iar fotografiile ies foarte reusite. Monumentul de mai jos este ridicat in memoria soldatilor cazuti in Afganistan, mi se pare foarte originala ideea.
Vineri de dimineata ma trezesc inaintea ceasului, ciudat ca ma culcasem si cam tarziu. La 7 sunt pe banda, am de alergat niste intervale caci pe seara oi ajunge eu acasa, dar mai sunt si alte treburi, ce atata alergare? :)) Nu mai alergasem pe banda de vreo 2 ani si atunci mi se paruse horror. Ciudat, acum chiar mi-a placut, nici nu m-am plictisit, se pare ca psihicul meu a suferit modificari si nervii sunt mai rezistenti la chestii monotone pe care nu le mai gasesc a fi monotone. Muzica ridica pulsul, eu manevrez butonasele acelea si fac variatii de viteza caci asta inseamna intervale. Dupa 10 bucati si un cool-down de 10 minute toata podeaua era plina de picaturi de sudoare. Hai treci la sters, dus, check-out, fuga la birou. Aaa am uitat, in timp ce ma imbracam am zis sa trag si eu draperiile alea sa iau niste vitamina D. Ce sa vezi, ningea ca in povesti si totul se albise afara. Yeeeii! Stiati ca Belarus, in traducere, inseamna Rusia Alba? Acum am aflat de ce.
Aproape de pranz le strangem mana colegilor belorusi care au fost foarte amabili si plecam catre aeroport. Ceva asteptare, mai scriu putin la acest articol pe care aproape l-ati terminat de citit, vine aeroplanul, Spasiba Belarus, mama I'm coming home :)
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
O saptamana de pauza inseamna mult, atat din punct de vedere fizic cat si psihic, daca ma opresc o saptamana imi ia alte doua sa ma repornesc. Se si duce naibii trezitul meu la 5 dimineata cu care ma impac atat de bine de o vreme. Eeeei, dar hai sa gandim pozitiv, ce acolo nu se poate alerga? Searching, searching si am gasit un hotel cu piscina draguta, 20 de metri lungime, lux! Au si sala de fitness unde sigur gasesc o bicicleta de orice fel pe care sa imi dau sufletul vreo doua ore, daca are pedale e perfecta. Hai ca trebuie sa fie frumos la Minsk, mai schimb aerul. Work & travel & train :) Voi fi ca in cantonament.
Cand aud de Belarus gandul imi zboara intai si intai la Vasili Khamutovski, portarul care a jucat cativa ani la Steaua si a facut-o chiar bine. Cand aud Minsk ma gandesc la frigiderul pe care parintii l-au avut inca dinaintea erei mele pana acum vreo doi ani. Octy mi-a spus sa ii aduc un Minsk, adica acea motocicleta care era foarte populara intr-o vreme si pe la noi.
Eh bine, drum lung, trezit cu noaptea in cap dupa vreo 3 ore de somn, decolare la ora 7, escala la Frankfurt, dupa care am ajuns si la Minsk. In aeroport stau 5 minute pana ce doamna vamesa imbracata in uniforma militara impecabila imi verifica actele, scaneaza pasaportul, se uita la viza, analizeaza cu lupa, mai verifica o data si am intrat. Luam un taxi. Primul lucru care te surprinde in Belarus sunt strazile: foarte late, cu multe benzi si curate. Apoi te vor surprinde cladirile, mari si extrem de intretinute, nu am vazut una cu tencuiala cazuta sau cu vopseaua degradata. Pe trotuare nu e nici o masina parcata, nici pe banda unu de pe sosea, habar nu am unde le-or tine. Nici chioscuri de ziare nu sunt, nici florarii, nici etc. Deloc! Ai putea sa mori de foame cautand un covrig ca pe trotuar nu gasesti nimic. Aaa da si mai sunt fetele, multe blonde si cu ochii albastri, mai auzisem eu vorbe despre rusoaice, dar pana nu vezi nu stii ce sa crezi. Cine nu le vede asa ar trebui sa bea ceva, ca e prea trist :)). Si inca ceva si ma opresc: banii. Milioane si milioane de ruble, numai bancnote de ti se goleste portofelul cand cumperi o punga de pufuleti. 1 euro = 27.000 de ruble ca sa va faceti o idee, hai ca asa era si pe noi acum cativa ani.
Luni dimineata inca ninge, marunt, dar tot ninsoare se numeste. Ajungem la Mr. Client, montam serverul si ne apucam de treaba. Colegul e moldovean si vorbeste in rusa de parca s-ar fi nascut la Moscova, eu ma uit ca motanul in calendar si nu inteleg decat 3 boabe: "da", "spasiba" si "dobra den". Treaba merge unsa, la pranz aflu ce este aia hrisca, nu ma da pe spate. Inca alte ore de butonat si suntem liberi. Centru vechi este la o aruncatura de bat de birou, ma rog, ce a mai ramas din centrul vechi pentru ca in Al Doilea Razboi Mondial 90% din oras a fost distrus. Aduce oarecum a Sighisoara, cladiri colorate si bine intretinute. Vorba lui Evghenii, ar trebui ca toti primarii din Romania si Moldova sa vina intr-o excursie la Minsk. Bate un vant rece, dar nu mai ninge si ne retragem intr-un local cochet unde mancam ceva traditional, o ciorba numita s.... care e extrem de gustoasa. Hai ca merge si o bere locala. E cam bine pentru prima zi, hai la hotel ca ne ajunge.
Marti de dimineata cantatul cocosului belorus ma prinde in bazin. La ora 7 sunt primul care agita apa, am casca, ochelari, pluta, par oare prea sportiv pentru piscina asta? Incepem cu un warm-up dupa care continui cu alunecare crawl, picioare pluta si alte drill-uri sofisticate. Intre timp un tip isi plimba trepiedul in jurul piscinei, pozand cu foc. La un moment dat cand eram la margine se apropie si imi spune ceva. English please :) Cica daca ma supar daca mi-ar face niste poze. Hmm pai nu cred, ia incearca :)) Si uite asa in curand daca vedeti un Dac in clipurile de promovare a sportului sau a turismului din Belarus sa nu va mirati. In cea mai mare graba trec pe la dus, uscat, imbracat, mic-dejun si la munca cu mine!
Ajunsi la sediul clientului, celalalt sediu, mai central, mai modern, suntem intampinati de domnisoarele de mai jos, cica daca vrem sa ne trimita in cosmos? Am cam vrea ce e drept ca pe acolo nu am fost, dar avem de upgradat niste servere azi. Asa ca scapam de testele medicale si ne imbarcam pe naveta una bucata corporate office pentru cateva ore. Work, work, azi e ceva ziua veteranilor si e cam sarbatoare, de aici si ideea cu testarea medicala pentru plecarea in spatiu, iar in birou e veselie, baietii se joaca cu niste robotei telecomandati, relaxati frate! Pranzul pranz, work, work, pe seara o tura in oras si hai sa ne mai antrenam si noi ca bicicleta aia nu va merge singura la Oradea daca nu ma tin de program.
Miercuri de dimineata dorm mai mult, alergarea poate astepta pana diseara. Job, job, work, work, prind o pauza intre doua servere si dau o tura prin centrul istoric, so nice. Seara tentatiile sunt mari si masa copioasa, ajung la hotel si imi vine asa o lene. Ce e drept e si destul de tarziu. Nu stiu cum fac dar resuseac sa sar in hainele de alergare, doar nu le-am carat degeaba. Intordeauna cel mai greu este sa iesi din casa, am spus-o si o repet des. Au urmat vreo 11 km de run & shoot, orasul asta e luminat frumos noaptea, ma refer la exteriorul cladirilor si la strazi. Ajung in centru, mai intru pe niste stradute ca sa imi iasa si numarul de km si sa mai si vad una-alta, iar la intoarcere descopar faleza raului, rau in care se oglindesc prea frumos cladirile de vis-a-vis pentru a nu mai face cateva zeci de poze. Pe alocuri raul e inghetat, nu imi dadusem seama ca e atat de frig, si cativa copii au iesit la patinat. Dupa o ora de "turism fugitiv" am ajuns la hotel. Dus si pic lat.
Joi de dimineata avem inot, iar Mr Coach imi pregatise un program lungut, transmis gratie minunii numite internet, asa ca sa nu ma simt ca in vacanta. Ajung la bazin cu cateva minute inainte te de ora 7 incercand sa fentez programul: nu am noroc, inchis! Resemnat ca nu voi acoperi tot ce mi-am propus ma asez pe canapea butonand netul. In 5 minute eram in apa, nici lumina nu apucasera sa o aprinda, eh si ce daca? Si dai si baga, intra tot ce aveam pe lista chit ca a trebuit sa sar peste micul-dejun ca sa mai ajung si la "oficiu", cum ii spune colegu' de la Chisinau.
Pe strazi e cam zi de sarbatoare caci azi la Minsk vine Mr. Putin. O parte din steagurile Belarusului de pe stalpii de iluminat au fost inlocuite cu tricolorul alb-rosu-albastru al Rusiei. Noi suntem cam in centrul actiunii caci Palatul Presedintelui este in fata hotelului nostru si nu m-ar mira daca maine dimineata am servi micul-dejun cot la cot cu dl. Vladimir. La pranz colegii ne arata putin centrul orasului, iar seara trecem podul peste rau pentru a vedea partea veche a orasului, ce a mai ramas intreg din Minsk in urma razboiului. Prindem aici apusul, iar fotografiile ies foarte reusite. Monumentul de mai jos este ridicat in memoria soldatilor cazuti in Afganistan, mi se pare foarte originala ideea.
Vineri de dimineata ma trezesc inaintea ceasului, ciudat ca ma culcasem si cam tarziu. La 7 sunt pe banda, am de alergat niste intervale caci pe seara oi ajunge eu acasa, dar mai sunt si alte treburi, ce atata alergare? :)) Nu mai alergasem pe banda de vreo 2 ani si atunci mi se paruse horror. Ciudat, acum chiar mi-a placut, nici nu m-am plictisit, se pare ca psihicul meu a suferit modificari si nervii sunt mai rezistenti la chestii monotone pe care nu le mai gasesc a fi monotone. Muzica ridica pulsul, eu manevrez butonasele acelea si fac variatii de viteza caci asta inseamna intervale. Dupa 10 bucati si un cool-down de 10 minute toata podeaua era plina de picaturi de sudoare. Hai treci la sters, dus, check-out, fuga la birou. Aaa am uitat, in timp ce ma imbracam am zis sa trag si eu draperiile alea sa iau niste vitamina D. Ce sa vezi, ningea ca in povesti si totul se albise afara. Yeeeii! Stiati ca Belarus, in traducere, inseamna Rusia Alba? Acum am aflat de ce.
Aproape de pranz le strangem mana colegilor belorusi care au fost foarte amabili si plecam catre aeroport. Ceva asteptare, mai scriu putin la acest articol pe care aproape l-ati terminat de citit, vine aeroplanul, Spasiba Belarus, mama I'm coming home :)
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.