Hai ca aproape s-a dus si iarna asta, au aparut ghioceii (mai intai pe la gurile de metrou) si parca ar mai fi mers o iesire la iarna inainte sa rasara si toporasii. Se da sfoara in tara cu directia Cabana Garofita. Lumea e receptiva, curg emailurile, suntem deja 12 si inca unii nu au raspuns. Sunam la cabana si aflam la locurile disponibile sunt mai putine decat numarul de doritori asa ca ne reorientam si schimba planul pentru Cabana Valea lui Ivan care e tot in acea zona. Grupul a crescut, apoi s-a mai micsorat, dar tot am ramas suficienti temerari dornici de zapada.
Asa ca sambata de dimineata la punem rucsacii in masina si o pornim catre locul cu pricina. Lasam ploaia din Bucuresti pentru o autostrada care se lumina pe masura ce ne apropiam de Pitesti, il luam si pe Mihai si la Campulung deja era soare. Ce norocosi suntem, de bucurie facem o oprire la Patiseria Iepurasul ca asa-i traditia, este unul din obiectivele majore din Campulung; daca nu ati gustat merdenelele cu branza si eclerele merita sa faceti o escala cand sunteti prin zona.
Ajungem in Rucar, facem stanga spre Satic si infruntam ceva noroi, Dacia Sprintena va trebui din nou spalata, ce-i mai place! La hidrocentrala se face dreapta si am ajuns la bifurcatia de Garofita si Valea lui Ivan la fix, Ionut si a doua treime a grupului tocmai isi parcasera masina si o luasera la pas in sus. Ne consfatuim, stam putin de vorba, drumul parea accesibil asa ca eu ii dau in sus ca mi-era cam lene sa indesam in rucsac toate merindele si lucrurile imprastiate prin masina. De fapt mi-a si placut sa fac putin offroad.
Evident ca ajung primul :)) Sunt intampinat de domnul cabanier care ma pofteste inauntru la caldurica, avem vreo 30 de minute la dispozitie ca sa aflu legenda cabanei de la inceputuri pana in prezent. Mai nou se numeste Cabana Dragos Bajan, puteti sa rezervati la numarul de telefon gasit pe internet, are 26 de locuri si 2 bai, si trebuie sa o rezervati integral, spre deosebire de alte cabane clasice de munte. Ajunge si a doua parte a grupului (eu fiind prima :)) si ne alegem cate o camera, suntem 12 si avem 26 de locuri la dispozitie asa ca-i loc berechet.
E deja pranz si in fata ni se inalta creasta Pietrei Craiului, iar "peste gard" Iezerul, Papusa, Fagarasul si o tara intreaga. Uite ca au sosit si ultimii drumeti, se mai baga o tura de mancat si pe la ora 13 pornim pe traseu ca ne-a ajuns atata stat.
O luam in sus prin padure si intampinam rapid prima si singura dificultate a turei: ghetusul. Zapada e micuta si in topire, motiv din cauza caruia pe multe portiuni suprafata e alunecoasa. Ajungem la Crucea Ganicerului si facem putin dreapta indreptandu-ne spre Cerdacul Stancului si mai apoi spre Marele Grohotis pe unde zabovim vreo ora la poze si incarcare cu vitamina D. Intre timp ne pricopsiseram si cu doi catei zglobii care ne-au urmat pana a doua zi cand am plecat catre casa.
Pentru ca venea seara am inceput coborarea pe traseul ce duce spre Cabana Garofita. Valeu si valeleu, am patinat bine de tot, ne-am mai dus si pe fund, ne-am proptit si in cate un copac si au inceput sa ne mai lase puterile. Nimic periculos, doar o coborare prin padure mai dificila decat ne-am fi asteptat. Ajungem din nou la Crucea Granicerului si dupa alta jumatate de ora suntem la cabana. In total putin peste 5 ore de miscare si aer curat, numai bine cat sa intre masa de seara si un paharel de.. vorba :)
A doua zi ne decidem ca o leneveala cu fata la Iezer si cu ochii in soare este mai buna decat o tura de patinaj asa ca ne invartim prin proximitatea cabanei si mai stam la povesti. Dupa pranz ne pornim catre casa, facem o escala la Campulung la binecunoscuta locatie dupa care ne indreptam catre casa ca i se lungisera urechile pisicutei de asteptare intre patru pereti.
Daca aveti intentia sa mergeti prin zona eu va recomand cu incredere Cabana Dragos Bajan, locul este foarte frumos si zona este tare linistita, iar creasta Piatrei Craiului e chiar in gradina din spate.
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Asa ca sambata de dimineata la punem rucsacii in masina si o pornim catre locul cu pricina. Lasam ploaia din Bucuresti pentru o autostrada care se lumina pe masura ce ne apropiam de Pitesti, il luam si pe Mihai si la Campulung deja era soare. Ce norocosi suntem, de bucurie facem o oprire la Patiseria Iepurasul ca asa-i traditia, este unul din obiectivele majore din Campulung; daca nu ati gustat merdenelele cu branza si eclerele merita sa faceti o escala cand sunteti prin zona.
Ajungem in Rucar, facem stanga spre Satic si infruntam ceva noroi, Dacia Sprintena va trebui din nou spalata, ce-i mai place! La hidrocentrala se face dreapta si am ajuns la bifurcatia de Garofita si Valea lui Ivan la fix, Ionut si a doua treime a grupului tocmai isi parcasera masina si o luasera la pas in sus. Ne consfatuim, stam putin de vorba, drumul parea accesibil asa ca eu ii dau in sus ca mi-era cam lene sa indesam in rucsac toate merindele si lucrurile imprastiate prin masina. De fapt mi-a si placut sa fac putin offroad.
Evident ca ajung primul :)) Sunt intampinat de domnul cabanier care ma pofteste inauntru la caldurica, avem vreo 30 de minute la dispozitie ca sa aflu legenda cabanei de la inceputuri pana in prezent. Mai nou se numeste Cabana Dragos Bajan, puteti sa rezervati la numarul de telefon gasit pe internet, are 26 de locuri si 2 bai, si trebuie sa o rezervati integral, spre deosebire de alte cabane clasice de munte. Ajunge si a doua parte a grupului (eu fiind prima :)) si ne alegem cate o camera, suntem 12 si avem 26 de locuri la dispozitie asa ca-i loc berechet.
E deja pranz si in fata ni se inalta creasta Pietrei Craiului, iar "peste gard" Iezerul, Papusa, Fagarasul si o tara intreaga. Uite ca au sosit si ultimii drumeti, se mai baga o tura de mancat si pe la ora 13 pornim pe traseu ca ne-a ajuns atata stat.
O luam in sus prin padure si intampinam rapid prima si singura dificultate a turei: ghetusul. Zapada e micuta si in topire, motiv din cauza caruia pe multe portiuni suprafata e alunecoasa. Ajungem la Crucea Ganicerului si facem putin dreapta indreptandu-ne spre Cerdacul Stancului si mai apoi spre Marele Grohotis pe unde zabovim vreo ora la poze si incarcare cu vitamina D. Intre timp ne pricopsiseram si cu doi catei zglobii care ne-au urmat pana a doua zi cand am plecat catre casa.
Pentru ca venea seara am inceput coborarea pe traseul ce duce spre Cabana Garofita. Valeu si valeleu, am patinat bine de tot, ne-am mai dus si pe fund, ne-am proptit si in cate un copac si au inceput sa ne mai lase puterile. Nimic periculos, doar o coborare prin padure mai dificila decat ne-am fi asteptat. Ajungem din nou la Crucea Granicerului si dupa alta jumatate de ora suntem la cabana. In total putin peste 5 ore de miscare si aer curat, numai bine cat sa intre masa de seara si un paharel de.. vorba :)
A doua zi ne decidem ca o leneveala cu fata la Iezer si cu ochii in soare este mai buna decat o tura de patinaj asa ca ne invartim prin proximitatea cabanei si mai stam la povesti. Dupa pranz ne pornim catre casa, facem o escala la Campulung la binecunoscuta locatie dupa care ne indreptam catre casa ca i se lungisera urechile pisicutei de asteptare intre patru pereti.
Daca aveti intentia sa mergeti prin zona eu va recomand cu incredere Cabana Dragos Bajan, locul este foarte frumos si zona este tare linistita, iar creasta Piatrei Craiului e chiar in gradina din spate.
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.