De prin 2012 tot alerg la Semimaratonul si Maratonul din Bucuresti. A fost ba primul meu maraton, ba primul semi, primul semi sub 2 ore, primul maraton sub 4, alt personal best la semi si tot asa, am incercat mereu sa gasesc o provocare pentru a fi motivat sa alerg an de an pe acest traseu. Anul acesta nu eram prea in forma ca sa bat vreun record personal si nici nu aveam chef sa trag aiurea dupa cai verzi pe pereti. Din fericire am vazut anuntul ca se cauta pacemakeri si am apasat negresit butonul de inscriere, imediat dupa ce am terminat semimaratonul de la Cluj, ca sa stiu care imi sunt puterile.
Am avut norocul sa fie selectat asa ca iata-ma in echipa de pacemakeri pentru timpul de doua ore. Intre timp a fost Ecomaraton Moeciu (despre care nu am apucat sa povestesc in scris) urmat de o febra musculara devenita deja obisnuinta dupa acest maraton, dar vineri eram fresh.
In caz ca nu stiti, pacemakerii sunt niste alergatori desemnati de catre organizatori sa termine concursul intr-un timp prestabilit, ei servind ca reper pentru alti alergatori care isi doresc sa obtina un anumit rezultat final. Duminica de dimineata mi-am primit numarul de pacemaker si baloanele pe care era inscriptionat timpul in care trebuie sa alerg, 2h:00, si o bratara pe care erau imprimati timpii pe care trebuia sa ii am dupa fiecare din cei 21 de km. Am facut cunostinta cu Viorel, colegul iepuras alaturi de care urma sa alerg, am mai glumit cu pacerii de 1h:50 carora le-am promis ca astazi nu ii vom intrece :) si ne-am indreptat usor-usor catre sectorul D, de unde vom lua startul. Intre timp in jurul nostru au mai venit cativa oameni, printre care si Octy, care ne-au spus ca vor sta in spatele nostru. Cu cateva minute inainte de start apare a aparut si un iepuras surpriza, Gabriel Solomon, asa ca am format un trio de baloane albe.
Eu de obicei nu ma uit la ceas in timpul cursei decat daca imi doresc sa fac vreun personal best, fapt care nu se intampla foarte des, si chiar si-asa uneori aflu ca e PB atunci cand ajung la finish si apas butonul stop. Eh bine, la cursa asta am stat cu ochii pe ceas cat n-am stat la toate celelalte concursuri din ultimii ani. Imi setasem pe display pace-ul instantaneu, pace-ul mediu pe toata distanta parcursa si timpul scurs de la start si am stat cu ochii pe ele ca sa tinem un ritm constant, sa nu avem variatii de viteza. Si ne-a iesit, dupa fiecare km scurt consultand si timpul de pe bratara.
Din pacate Viorel nu se simte prea bine si se retrage la Piata Alba-Iulia, sperand sa isi revina si sa ni se alature la intoarcere. Raman cu Gabi si cu grupul format in jurul nostru. Ritmul e convenabil si putem sta de vorba, se dezbat diverse subiecte din lumea alergarii si nici nu simtim cand ajungem la stadion. Dam tura si revenim in Bulevardul Basarabia.
Il reintalnesc pe Octy care o cauta pe Irina, ii dau pontul ca este la Muncii si ne insoteste pana acolo. Aici gasesc si toaleta salvatoare, cam greu cu baloanele, daca fotografii ar fi fost pe faza ar fi prins cateva cadre amuzante :) Intre timp Gabi se distantase, baloanele albe se zaresc undeva la orizont. Incep un sprint sustinut care ma scoate putin din zona de confort, ii depasesc pe Irina&Octy si imi reiau locul de iepuras.
Mai sunt vreo 7 km pe care ne concentram sa tinem ritmul constant. Pierdem cativa din urmaritori, dar alte persoane pe care le ajungem din urma se "agata" de noi in incercarea de a termina sub 2 ore. Pentru prima data incep sa resimt putin efortul, ceea ce e bine, trebuia sa si muncesc in cursa asta; imi aduc aminte ca in urma cu o saptamana am alergat Ecomaratonul si febra m-a tinut pana joi.
Trecem de Piata Unirii, ajungem la Izvor, intoarcem, mai sunt putin sub 2 km. Picioarele ne-o iau putin inainte si marim cu cateva secunde ritmul, trecem de Piata Natiunilor Unite si intram in linie dreapta catre finish. Inca zece pasi si am terminat, oprind ceasul la 1:58:31, taman bine! Proiectul nostru #SUB2H a reusit :)
Nici nu apuc sa imi trag sufletul ca soseste si Irina, care a sprintat si l-a alergat bine pe Octy; echipa lor s-a infiripat cu o zi inainte de concurs, asa pe nepusa masa, dar au reusit o cursa buna. Mai stam o vreme la finish sa-i incurajam pe oamenii care soseau. Experienta de pace maker a fost interesanta si as vrea sa o repet in viitor, poate chiar la maraton unde mi se pare ceva mai dificil, avand in vedere ca trebuie sa duc constant ditamai distanta. Om trai si om vedea :)
Photos by Bogdan Udroiu, Octavian Ivanov, Livia Costache
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Am avut norocul sa fie selectat asa ca iata-ma in echipa de pacemakeri pentru timpul de doua ore. Intre timp a fost Ecomaraton Moeciu (despre care nu am apucat sa povestesc in scris) urmat de o febra musculara devenita deja obisnuinta dupa acest maraton, dar vineri eram fresh.
In caz ca nu stiti, pacemakerii sunt niste alergatori desemnati de catre organizatori sa termine concursul intr-un timp prestabilit, ei servind ca reper pentru alti alergatori care isi doresc sa obtina un anumit rezultat final. Duminica de dimineata mi-am primit numarul de pacemaker si baloanele pe care era inscriptionat timpul in care trebuie sa alerg, 2h:00, si o bratara pe care erau imprimati timpii pe care trebuia sa ii am dupa fiecare din cei 21 de km. Am facut cunostinta cu Viorel, colegul iepuras alaturi de care urma sa alerg, am mai glumit cu pacerii de 1h:50 carora le-am promis ca astazi nu ii vom intrece :) si ne-am indreptat usor-usor catre sectorul D, de unde vom lua startul. Intre timp in jurul nostru au mai venit cativa oameni, printre care si Octy, care ne-au spus ca vor sta in spatele nostru. Cu cateva minute inainte de start apare a aparut si un iepuras surpriza, Gabriel Solomon, asa ca am format un trio de baloane albe.
3..2..1..START
Pornim incetisor si dam start ceasului in momentul trecerii pe sub poarta de start. E ceva aglomeratie, cu greu reusim sa ne strecuram. Pace-ul nostru trebuie sa fie de 5:40 min/km, dar stiam ca la inceput vor fi peste el si ca va trebui sa recuperam pe parcurs. Dupa primul km aveam 20 de secunde de recuperat, pe al doilea km am ajuns la 5:37, iar in urmatorii 3 km am ajuns la media dorita, recuperand. Am parcurs bucla Piata Unirii - Izvor - Piata Natiunilor Unite - Piata Constitutiei (o portiune noua pentru startul acestui semimaraton) si ne indreptam din nou spre Unirii. Traseul se mai eliberase asa ca reusim sa alergam in ritmul dorit.
Eu de obicei nu ma uit la ceas in timpul cursei decat daca imi doresc sa fac vreun personal best, fapt care nu se intampla foarte des, si chiar si-asa uneori aflu ca e PB atunci cand ajung la finish si apas butonul stop. Eh bine, la cursa asta am stat cu ochii pe ceas cat n-am stat la toate celelalte concursuri din ultimii ani. Imi setasem pe display pace-ul instantaneu, pace-ul mediu pe toata distanta parcursa si timpul scurs de la start si am stat cu ochii pe ele ca sa tinem un ritm constant, sa nu avem variatii de viteza. Si ne-a iesit, dupa fiecare km scurt consultand si timpul de pe bratara.
Din pacate Viorel nu se simte prea bine si se retrage la Piata Alba-Iulia, sperand sa isi revina si sa ni se alature la intoarcere. Raman cu Gabi si cu grupul format in jurul nostru. Ritmul e convenabil si putem sta de vorba, se dezbat diverse subiecte din lumea alergarii si nici nu simtim cand ajungem la stadion. Dam tura si revenim in Bulevardul Basarabia.
Il reintalnesc pe Octy care o cauta pe Irina, ii dau pontul ca este la Muncii si ne insoteste pana acolo. Aici gasesc si toaleta salvatoare, cam greu cu baloanele, daca fotografii ar fi fost pe faza ar fi prins cateva cadre amuzante :) Intre timp Gabi se distantase, baloanele albe se zaresc undeva la orizont. Incep un sprint sustinut care ma scoate putin din zona de confort, ii depasesc pe Irina&Octy si imi reiau locul de iepuras.
Mai sunt vreo 7 km pe care ne concentram sa tinem ritmul constant. Pierdem cativa din urmaritori, dar alte persoane pe care le ajungem din urma se "agata" de noi in incercarea de a termina sub 2 ore. Pentru prima data incep sa resimt putin efortul, ceea ce e bine, trebuia sa si muncesc in cursa asta; imi aduc aminte ca in urma cu o saptamana am alergat Ecomaratonul si febra m-a tinut pana joi.
Trecem de Piata Unirii, ajungem la Izvor, intoarcem, mai sunt putin sub 2 km. Picioarele ne-o iau putin inainte si marim cu cateva secunde ritmul, trecem de Piata Natiunilor Unite si intram in linie dreapta catre finish. Inca zece pasi si am terminat, oprind ceasul la 1:58:31, taman bine! Proiectul nostru #SUB2H a reusit :)
Nici nu apuc sa imi trag sufletul ca soseste si Irina, care a sprintat si l-a alergat bine pe Octy; echipa lor s-a infiripat cu o zi inainte de concurs, asa pe nepusa masa, dar au reusit o cursa buna. Mai stam o vreme la finish sa-i incurajam pe oamenii care soseau. Experienta de pace maker a fost interesanta si as vrea sa o repet in viitor, poate chiar la maraton unde mi se pare ceva mai dificil, avand in vedere ca trebuie sa duc constant ditamai distanta. Om trai si om vedea :)
Photos by Bogdan Udroiu, Octavian Ivanov, Livia Costache
Daca va place ce cititi pe aici nu uitati sa dati like paginii de Facebook pentru a afla noutati sau introduceti adresa de email in casuta de mai jos pentru a va abona la newsletter.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.