BikeFest este un eveniment dedicat bicicletelor și bicicliștilor, un weekend care umple zona Parcului Izvor de voie bună și atrage multi dintre pasionații mersului pe două roți. Pe lângă expoziții, standuri cu biciclete și echipament, concerte, au loc și două curse, una de mountainbike și una de șosea, un maraton de ciclism pe biciclete staționare, un marș pe străzile orașului, evenimente pentru copii. De toate pentru toți.
Dacă anul trecut am ratat evenimentul care a ajuns deja la ediția a VII-a, anul acesta m-am înscris din timp la cursa Urban Race Road. Țin să menționez că a fost un concurs organizat impecabil, o întrecere pe cinste pe un traseu marcat și securizat ca la carte, cu kit ce a conținut chip de cronometrare și tricou plus produse de la sponsori, taxă de înscriere zero ce încurajează pe toată lumea să se înscrie și să simtă ce înseamnă un concurs. Felicitări Green Revolution și NoMad Team! Dar să trec la subiect.
Pe la 10 plec de acasă și ajung în curtea Casei Poporului de unde avea să se dea startul. Concurenții de la cursa de MTB tocmai terminaseră. Îmi încălzesc puțin articulațiile și îmi fac loc în mulțime.
Start! Se pleacă tare, dar eu sunt cam blocat și merg încet până ce pot urca în șa. Orice șansă de a sta în plutonul fruntaș s-a dus... haha, glumesc, băieții ăia sunt din alt film. Se coboară, ieșim din curtea Parlamentului, facem drepta pe lângă Parcul Izvor, iar dreapta pe Splai, iar dreapta pe Bulevardul Libertății. Fac slalom încercând să scap de aglomerație și să prind un loc bun la intrarea în viraje care au fost numai la 90 sau 180 de grade. Vine urcarea pe 13 Septembrie, depășesc mult aici, întoarcem la Mariott, coborâm, frânez puternic la Piața Francofoniei unde se face stânga și se urcă în curtea Parlamentului. Iar urcare, drumul e pavat cu dale care sunt cam sparte, se coboară din curte, se merge puțin pe lângă Izvor după care iar urcăm în curtea casei poporului. Cam aceasta e o tură.
Nici nu simt când au trecut primele trei bucle, sunt pus pe depășit, îmi place mult traseul: accelerație, curbă. iar viteză, iar frână, urcare, coborâre, frână, urcare, coborâre. Încerc să mai mai prind și câte o trenă, dar foarte puțin reușesc să găsesc un antemergător cu viteza potrivită. După 4 bucle mă uit la ceas, socotesc și mă gândesc că voi parcurge 5 sau 6 ture.
Îmi caut iepuri și trag tare de pedale ca să îi prind, parcă e un joc. Când se scurseseră 55 de minute de la start închei tura cu numărul 5 și mă gândesc că aceasta a 6-a va fi ultima, așa că trag cât pot, împing la maxim și pe urcări, dau tot. După ultima urcare în curtea Casei Poporului mă pregătesc pentru poza de final când ce aud: clopoțelul care anunță ultima tură. ZBANG!
Păăăiiii cum adică? Sunt stors, dar încerc să mă adun. Tare interesant să nu știi exact de la începutul cursei cât vei avea de parcurs. Mă rog, știam, o oră plus un tur, dar ce însemnă mai exact asta? Mă depășesc vreo două persoane pe ultima tură, mai prind una din urmă, mă chinui pe urcarea către Mariott și mă uit după un iepure de-al meu care mă cam supărase cu un comentariu la una din întoarceri unde derapasem puțin și mi-am zis că trebuie să îl bat, sportiv vorbind. E în urmă, nu mai trag foarte tare și ajung la finish. 37 de km, locul 60/222 la general, 55/182 la masculin și 25/87 la categorie. Hai că nu e rău, Dacu e cât de cât Sprinten.
A fost frumos, Bucureștiul are nevoie de astfel de evenimente. felicitări încă o dată celor implicați.
Photos by Radu Cristi & Bogdan Popa.
Nu uitați să vă abonați la pagina de Facebook sau la newsletter pentru a primi articolele următoare.
Dacă anul trecut am ratat evenimentul care a ajuns deja la ediția a VII-a, anul acesta m-am înscris din timp la cursa Urban Race Road. Țin să menționez că a fost un concurs organizat impecabil, o întrecere pe cinste pe un traseu marcat și securizat ca la carte, cu kit ce a conținut chip de cronometrare și tricou plus produse de la sponsori, taxă de înscriere zero ce încurajează pe toată lumea să se înscrie și să simtă ce înseamnă un concurs. Felicitări Green Revolution și NoMad Team! Dar să trec la subiect.
3..2..1..START
Sâmbătă de dimineață mă trezesc cu chef de alergat. De alergat pe două roți căci pe două picioare se pare ca nu prea am tragere în ultima vreme. Umflu roțile, pun numărul pe ghidon, ung lanțul, aranjez echipamentul. Mă gândesc să iau și camera+pompă, să fie acolo deși nu cred că aș avea chef să continui după o pană. Este o cursă gen criteriu, se pedalează pe durata unei ore, plus încă o tură. Am mai participat la un singur eveniment similar și a fost cu suferință, cu gâfâială, terminând cu concluzia că ciclismul e alt sport și că îmi place mai mult la triatlon.Pe la 10 plec de acasă și ajung în curtea Casei Poporului de unde avea să se dea startul. Concurenții de la cursa de MTB tocmai terminaseră. Îmi încălzesc puțin articulațiile și îmi fac loc în mulțime.
Start! Se pleacă tare, dar eu sunt cam blocat și merg încet până ce pot urca în șa. Orice șansă de a sta în plutonul fruntaș s-a dus... haha, glumesc, băieții ăia sunt din alt film. Se coboară, ieșim din curtea Parlamentului, facem drepta pe lângă Parcul Izvor, iar dreapta pe Splai, iar dreapta pe Bulevardul Libertății. Fac slalom încercând să scap de aglomerație și să prind un loc bun la intrarea în viraje care au fost numai la 90 sau 180 de grade. Vine urcarea pe 13 Septembrie, depășesc mult aici, întoarcem la Mariott, coborâm, frânez puternic la Piața Francofoniei unde se face stânga și se urcă în curtea Parlamentului. Iar urcare, drumul e pavat cu dale care sunt cam sparte, se coboară din curte, se merge puțin pe lângă Izvor după care iar urcăm în curtea casei poporului. Cam aceasta e o tură.
Nici nu simt când au trecut primele trei bucle, sunt pus pe depășit, îmi place mult traseul: accelerație, curbă. iar viteză, iar frână, urcare, coborâre, frână, urcare, coborâre. Încerc să mai mai prind și câte o trenă, dar foarte puțin reușesc să găsesc un antemergător cu viteza potrivită. După 4 bucle mă uit la ceas, socotesc și mă gândesc că voi parcurge 5 sau 6 ture.
Îmi caut iepuri și trag tare de pedale ca să îi prind, parcă e un joc. Când se scurseseră 55 de minute de la start închei tura cu numărul 5 și mă gândesc că aceasta a 6-a va fi ultima, așa că trag cât pot, împing la maxim și pe urcări, dau tot. După ultima urcare în curtea Casei Poporului mă pregătesc pentru poza de final când ce aud: clopoțelul care anunță ultima tură. ZBANG!
Păăăiiii cum adică? Sunt stors, dar încerc să mă adun. Tare interesant să nu știi exact de la începutul cursei cât vei avea de parcurs. Mă rog, știam, o oră plus un tur, dar ce însemnă mai exact asta? Mă depășesc vreo două persoane pe ultima tură, mai prind una din urmă, mă chinui pe urcarea către Mariott și mă uit după un iepure de-al meu care mă cam supărase cu un comentariu la una din întoarceri unde derapasem puțin și mi-am zis că trebuie să îl bat, sportiv vorbind. E în urmă, nu mai trag foarte tare și ajung la finish. 37 de km, locul 60/222 la general, 55/182 la masculin și 25/87 la categorie. Hai că nu e rău, Dacu e cât de cât Sprinten.
A fost frumos, Bucureștiul are nevoie de astfel de evenimente. felicitări încă o dată celor implicați.
Photos by Radu Cristi & Bogdan Popa.
Nu uitați să vă abonați la pagina de Facebook sau la newsletter pentru a primi articolele următoare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.