Cei care citiți acest blog știți deja că sunt o persoană care face ceva activitate fizică, uneori mai multă, alteori mai puțină, ca deh, mai avem nevoie și se pauze. De obicei nu sunt foarte interesat de timpii din concursuri sau de la antrenamente pentru că prefer să mă bucur de timpul acela și să nu îmi produc singur motive de stres că și-așa avem destule în restul zilei (trafic aglomerat, poluare, task-uri peste task-uri etc.), dar și acolo încerc să diminuez efectele ;)
În fine, nu mă uit pe timpi, dar de ceasul meu de triatlon nu m-am despărțit în ultimii doi ani. Asta până acum vreo lună când mi s-a rupt cureaua și, în semn de protest :)) fața de durată scăzută a acestei componente în comparație cu durata de viață a ceasului, dar și pentru că am vrut să testez cum rezist fără ceas, să îmi demonstrez că nu sunt dependent de un gadget, am ales să nu îl mai port o vreme. Ce s-a schimbat? Nu foarte multe, în unele dimineți am avut tentația să mă uit laceas mână când așteptam la semafor să se pună verde, fiind mai mereu grăbit atunci când merg cu bicicleta undeva.
Eh bine, asta până mi s-a oferit șansa de a testa brățara Samsung Gear Fit 2 Pro prin programul Orange Tester. Îmi place să mă joc cu gadgeturi, mai ales dacă sunt din acestea care măsoară activitatea sportivă, așa că am spus da. Recunosc că în seara în care am primit-o eram atât de obosit că am adormit pe canapea pe la ora 21 și Irina a fost cea care a inaugurat-o. Dar de a doua zi dimineață, când am pus-o la mână, nu am mai dat-o jos. Pe lângă faptul că mi-am adus aminte că eu de obicei port ceas la mâna stângă, au început să îmi zboare ochii pe KPI-uri cum zic analiștii, adică pe cifre. Am avut cândva un soi de obsesie cu monitorizarea pulsului pe parcursul a 24 de ore, eh bine acum pot reface testul; îmi place că valoarea instantă a pulsului e afișată pe ecranul principal, fapt care mă face să îmi arunc des ochii pe display, dar și mai mult îmi place că pulsul este luat direct de la încheietura, printr-un senzor optic, și că nu trebuie să port centura în zona pieptului.
Al doilea lucru care dă dependența este măsurarea numărului de pași. Asta făcea și vechiul ceas, numai că brățata îmi dă alerte ca să mă felicite că sunt activ :) și sunt destul de dese, iar atunci când vezi mesajul parcă și mai mulți pași vrei să faci, e ca un imbold. Bine, îmi vibrează la mână și când sunt inactiv, atunci când mă uită Dumnezeu pe scaun în fața computerului, fapt care mă face să mă ridic și să mă duc după un pahar cu apă, ca să am motiv de plimbare.
Una peste alta îmi place brățara, de mâine o pun și la treburi mai serioase, la ceva sport mai intens că doar e perioadă de volume și acumulări cum zic sportivii cei mai cei. Pe curând.
Nu uitați să vă abonați la pagina de Facebook sau la newsletter pentru a primi articolele următoare.
În fine, nu mă uit pe timpi, dar de ceasul meu de triatlon nu m-am despărțit în ultimii doi ani. Asta până acum vreo lună când mi s-a rupt cureaua și, în semn de protest :)) fața de durată scăzută a acestei componente în comparație cu durata de viață a ceasului, dar și pentru că am vrut să testez cum rezist fără ceas, să îmi demonstrez că nu sunt dependent de un gadget, am ales să nu îl mai port o vreme. Ce s-a schimbat? Nu foarte multe, în unele dimineți am avut tentația să mă uit la
Eh bine, asta până mi s-a oferit șansa de a testa brățara Samsung Gear Fit 2 Pro prin programul Orange Tester. Îmi place să mă joc cu gadgeturi, mai ales dacă sunt din acestea care măsoară activitatea sportivă, așa că am spus da. Recunosc că în seara în care am primit-o eram atât de obosit că am adormit pe canapea pe la ora 21 și Irina a fost cea care a inaugurat-o. Dar de a doua zi dimineață, când am pus-o la mână, nu am mai dat-o jos. Pe lângă faptul că mi-am adus aminte că eu de obicei port ceas la mâna stângă, au început să îmi zboare ochii pe KPI-uri cum zic analiștii, adică pe cifre. Am avut cândva un soi de obsesie cu monitorizarea pulsului pe parcursul a 24 de ore, eh bine acum pot reface testul; îmi place că valoarea instantă a pulsului e afișată pe ecranul principal, fapt care mă face să îmi arunc des ochii pe display, dar și mai mult îmi place că pulsul este luat direct de la încheietura, printr-un senzor optic, și că nu trebuie să port centura în zona pieptului.
Al doilea lucru care dă dependența este măsurarea numărului de pași. Asta făcea și vechiul ceas, numai că brățata îmi dă alerte ca să mă felicite că sunt activ :) și sunt destul de dese, iar atunci când vezi mesajul parcă și mai mulți pași vrei să faci, e ca un imbold. Bine, îmi vibrează la mână și când sunt inactiv, atunci când mă uită Dumnezeu pe scaun în fața computerului, fapt care mă face să mă ridic și să mă duc după un pahar cu apă, ca să am motiv de plimbare.
Una peste alta îmi place brățara, de mâine o pun și la treburi mai serioase, la ceva sport mai intens că doar e perioadă de volume și acumulări cum zic sportivii cei mai cei. Pe curând.
Nu uitați să vă abonați la pagina de Facebook sau la newsletter pentru a primi articolele următoare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.