Când s-a dat sfoară în țară (pe net) că regele KOT (King of Transfăgărăşan) deschide iaraşi Transfierul, de care deocamdată nu avem curajul să ne atingem, am dat şi noi click-click si ne-am înscris. Era şi păcat să nu profităm de traficul închis. A fost simplu :)
Apoi a trebuit să dăm praful jos de pe cursiere căci fuseseră uitate undeva într-un loc întunecat, să mai schimbăm o anvelopă crăpată de vreme, dăm câteva pompe, am găsit şi pantofii aia ciudați de la zicem 'sepedeuri' şi eram gata. Hai că am mai făcut noi Transfăgăraşanul şi când nu eram ciclişti :))
Vineri seară ne ies în cale 3 ursuleți pufoşi, dar dormim bine peste noapte, avem o căsuță frumoasă la Călăreții lui Țepeṣ. Sâmbătă am mai salutat unul din şa până ce am ajuns la startul de la Valea cu Peşti, căci am lasat maşina înainte de baraj ca să ne încălzim nițel pe cei 10 km, ne-am privit reciproc, ca de la urs la urs şi ne-am urat ziua bună. Şi am mai întâlnit un blănos mare pe întoarcere, aproape de tranziția triatlonului, stătea în fund pe marginea şoselei şi urmărea cursa.
A fost atât de plăcut să luăm din nou muntele la deal şi la vale, în ritmul nostru de Daci Sprinteni (dacii n-au fost niciodată sprinteni, asta deja se ştie, da?), la o pălăvrăgeală bună de câteva ore că doar unde ne grăbeam? Nu mai zic că am băut şi-un espresso la baza pantei c-o să spuneți că ne-am dus la plimbare. Noi am avut propria cursă şi cred că am dus-o bine. La mai multe, trăiască regele!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.