Trail running langa casa, la Cernica

Motivatia cu perseverenta se mentine. Asa ca strategic m-am inscris la Cernica Running Trails ca sa nu ma levenesc dupa maratonul ce tocmai s-a intamplat. Padurea Cernica e o mica perla a Bucurestiului si eu ma simt foarte norocos sa locuiesc in oarecare apropiere de ea. Ori de cate ori am ceva timp liber ma urc pe bicicleta si ma afund in padure pret de 2-3 ore. E mai mereu aproape pustie, e o zona vie (cat o mai fi ca se taie intr-o veselie, se taie copac langa copac de ramane ogor in urma), si are cateva trasee marcate, unul de 20 de km, altul de 30, ba si unul de 10 ceva mai incolo la Pustnicu. Multumim pentru asta Primariei Pantelimon!

Asadar inscrierea facuta prin luna august mi-a venit manusa. Am luat vreo 10 zile de pauza de la alergat dupa maraton, apoi am fost manat afara din casa de gandul ca vine Cernica si ca m-am inscris la proba de 25 de km. In saptamana cursei am facut o miscare gresita de m-am pricopsit cu o durere puternica de spate, dar mi-am revenit pe vineri asa ca am mers bucuros impreauna cu Tudor sa ridicam kiturile de concurs.

Sambata a fost cam ultima zi calduta de toamna, iar spre seara s-a pus ploaia. Duminica era o vreme numai de iesit din casa nu. M-am echipat corespunzator, caciulita si manusi pe extremitati, am zis ca e doar apa si cat timp ma misc n-am cum sa inghet. Am facut drumul pana la start pe bicicleta si oarecum mi-am facut incalzirea. La buza padurii lume multa pusa pe treaba se echipa printre reprizele scurte de ploaie. 

Am plecat in fuga alaturi de Mihaela, din ce in ce mai putine persoane pe care le cunosc la start, probabil ca de vina e lipsa mea ceva mai indelungata de la astfel de petreceri. Padurea era ingalbenita, un veritabil peisaj de toamna, iar noroi inca nu se facuse, a fost numai bine de alergat. N-aveam vreo tinta mareata in afara de a ma bucura de aceste cateva ore. Am incercat sa alerg constant si sa nu gafai prea tare, puls undeva sub 160, acolo ma simt eu bine acum. 

Concursul a fost organizat impecabil, marcajele au fost dese, iar punctele de alimentare la 5-6 km au fost exact ce imi trebuia pentru a mai domoli putin ritmul si a face plinul cu energie. M-am bucurat de aerul curat, de temperatura numai buna de alergat (am inghetat putin la finish pana ce am trecut in haine uscate), au fost multi fotografi pe traseu. Sa tot participi la astfel de evenimente. Nu mai zic ca si kitul a fost generos, oferind o bluza cu maneca lunga la un pret decent. Mai vin cu siguranta.

Dupa finish i-am asteptat pe ai mei pentru a lua startul cu totii la cursa family. S-a produs o incurcatura pe drum, am ratat startul cu 1 minut si ne-am dat seama ca numarul lui Tudor a ramas la caldurica in dormitor. Asa ca in acest iures Tudor a decis ca nu mai facem nici o cursa :)). Ne-am mai invartit putin pe acolo si am pornit catre casa. Data viitoare ne organizam mai bine, cu siguranta si vremea va fi mai buna. 

Fotografiile apartin fotografilor Cernica Trails Running.