Despre mine

Dragos Ciobanu - om bun, maratonist, triatlonist, Ironman, blogger, inginer, voluntar etc. etc.

·         Am început să fac sport ....

.. relativ tarziu, prin anul III de facultate. In copilarie am jucat fotbal ca toti copiii, in fata blocului, m-am plimbat cu o bicicleta Pegas si cam atat. In schimb nu imi scapa nici un eveniment sportiv televizat J

Intamplarea face ca intr-o zi oarecare sa ajung  intamplator pe pista de atletism a stadionului din Pitesti. Vazand oameni care alearga am zis sa dau si eu cateva ture, parea interesant. Numai ca la ce conditie fizica aveam, o jumatate de tura a reusit sa ma oboseasca suficient cat sa ma faca sa ma opresc gafaind puternic. Numai ca acest lucru m-a ambitionat. Cum de alti oameni puteau alerga minute bune fara sa se opreasca, iar eu nu am rezistat decat 200 de metri?

Am revenit pe stadion zilele urmatoare si m-am ambitionat sa termin o tura. Apoi doua, apoi trei. In cateva luni am ajuns sa alerg 15 ture si aici trebuie sa le multumesc unor buni prieteni, Paul si George, cu care mergeam la alergat de doua ori pe saptamana. Am continuat, 15 ture de fiecare data, nici mai mult nici mai putin, oricum mi se parea ca suntem printre „cei mai buni” de pe stadion. Intre timp am pierdut si un surplus de 20 de kg, ma simteam foarte bine atat fizic cat si mental, alergatul imi dadea doza de energie si optimism de care aveam nevoie

Cred ca ziua in care am ajuns pe pista de atletism mi-a schimbat viata!

·         Îmi amintesc că la început...

…  habar nu aveam ce inseamna tricou tehnic,  pronatie, pace, nutritie, hidratare, carbohidrati. Alergam intr-un tricou alb de bumbac pe care il transpiram pana incepea sa curga apa din el, ceea ce imi dadea satisfactie. Nu ma gandisem ca exista competitii de alergare destinate amatorilor, eu nu participasem niciodata la un eveniment sportiv. Imi amintesc ca odata, alergand 20 de ture de stadion alaturi de Paul mi-a venit o idee, mai mult in gluma: „ce ar fi sa alergam proba de maraton la Olimpiada de la Londra din 2012?” Cred ca nici nu stiam exact ce insemna un maraton, dar suna bine :)

Trei ani mai tarziu, perioada in care am continuat sa alerg mai mult sau mai putin, dar am descoperit ca imi place foarte mult sa merg cu bicicleta, navigand pe internet intr-o sambata, mi s-a aprins un beculet: trebuie sa alerg un maraton! Am cautat si am gasit imediat ca Maratonul International Bucuresti este in luna octombrie, m-am inscris si am facut plata (ca sa raman motivat), am descoperit programul de antrenament de la myAsics si de aici a inceput aventura. Am terminat cu succes maratonul, a fost o canicula teribila, pe ultimii km ai cursei imi ziceam ca nu voi mai face niciodata asa ceva, pentru ca a doua zi sa incep sa caut noi si noi curse.  De atunci nu m-am mai oprit si sper sa nu o fac vreodata.

Prima mea competiție ....

… a fost ProSport Midnight Run, un cros de 10 km organizat in Parcul IOR din Bucuresti. Eram in perioada de pregatire pentru primul maraton si afland despre concurs m-am gandit ca n-ar fi rau sa vad cum stau lucrurile la o cursa organizata. Cand m-am vazut cu numar de concurs pe piept si am auzit semnalul de start am rupt-o la fuga, tinand-o asa o buna bucata din cursa; nu stiam ca la alergare fiecare are ritmul lui sau ca trebuie sa plec moderat de la start. Am terminat cu puls 200 si abia am gasit un loc unde sa imi trag sufletul.  Mi-am invatat lectia si am fost mai prudent in continuare.

A fost singura mea cursa „oficiala” inainte de maraton.

·         Antrenamentele mele ...

De obicei imi stabilesc un maraton la care doresc sa particip, fac un plan de antrenament, cel mai adesea utilizand aplicatia myAsics si incerc sa ma tin de el; un astfel de calendar ma impinge afara din casa si atunci cand poate as fi tentat sa nu ies. Alerg de 3 ori pe saptamana, uneori mai des, alteori mai rar, combinand antrenamente de volum cu sedinte de intervale sau pante. E adevarat ca fiind atatea concursuri, antrenamentul se face de multe ori intr-un cadru „oficial”, chiar la curse, iar calendarul de antrenament este depasit.

Nu sunt o fire prea competitiva, de obicei ma intrec doar cu mine si cu „performantele” mele anterioare, sunt cel mai fericit om cand reusesc un nou personal best deoarece se vede ca am progresat. Imi doresc ca intr-o zi sa urc si pe un podium, mai mult ca sa ma bucur de senzatia aia, dar nu e un scop in sine.

Suntem norocosi si ca apar din ce in ce mai multe evenimente care ne tin in priza in cursul saptamanii, si aici ma refer la cele de genul Time Trial Running ori Romniceanu Stairs Run. De cateva luni am introdus in rutina saptamanala sesiuni de inot si bicicleta (afara sau pe hometrainer), triatlonul se apropie cu pasi repezi.

·         Sportul meu preferat este.... pentru că ....

E greu sa alerg un singur sport, poate ca de aceea,  de cand am auzit de triatlon gandul meu sta numai catre astfel de concursuri. Imi plac deopotriva alergatul pentru ca imi elibereaza mintea de orice ganduri si imi da portia de energie de care am nevoie, ciclismul si mai nou imi place inotul, insa aici sunt incepator si incerc sa acumulez cat mai mult. S-ar mai adauga mersul pe munte, cicloturismul, schi, putin tenis …. ah de ar fi mai mult de 24 de ore intr-o zi J

·         Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este ...

… maraton Roma. A fost o cursa foarte dificila pe care am reusit sa o termin doar pentru ca m-am incapatanat sa nu ma opresc. Pentru mine acest maraton s-a impartit intre primii 25 de km si urmatorii 17. Am avut parte de un start minunat de care m-am bucurat alaturi de cei 150 de alergatori români veniti sa alerge la Roma (19.000 de participanti in total), atmosfera de mare maraton, plecare buna, piatra cubica, 25 de km foarte placuti care m-au facut sa visez la timpi si recorduri, bucurie alaturi de mii de alergatori curmata brusc de o durere venita de nu stiu unde in partea din spate a genunchiului stang, resemnare, revenire, ambitie si un final care a venit lent, dar a venit si asta e ceea ce conteaza cel mai mult.

Nu stiu daca merita cu adevarat sa alergi 17 km accidentat, faza cu "durerea trece, medalia ramane" nu functioneaza cu adevarat atunci cand chiar doare si in plus e frustrant sa primesti un knock-out din senin, insa face parte din joc si uneori trebuie sa accepti un dus rece pentru a reconsidera anumite aspecte. Evident ca pentru noi, sportivii amatori, doar simpla participare si terminarea unui maraton sunt o performanta in sine, deci ar trebui sa ma declar multumit ca am alergat inca o cursa de 42 de km. Totusi am ramas cu un sentiment de usoara frustrare la final pentru ca am fost 'tradat' de propriul meu picior stang undeva in pustiul de la km 25, asa din senin, fara nici un semnal in prealabil; mai am de lucrat la comuniunea om-genunchi J

Aceasta zi este o borna, de fiecare data cand voi fi tentat sa spun ca ceva este greu ma voi uita la medalia de la Roma si imi voi aminti de chinul indurat si de ambitia de fier de care am dat dovada, pentru ca niciodata nu am facut ceva mai greu!

·         Competiția mea preferată este...

.. au fost cateva competitii de care m-am atasat si de la care am zis ca nu voi lipsi la nicio editie. Intr-o ordine aleatorie: Transmaraton, Semimaratonul Virslilor, Delta Triathlon, Maraton Piatra Craiului, Semimaraton Brasov, Maraton 7500.

·         Cel mai mândru sunt de ...

… faptul ca am inceput sa fac sport la un moment dat si ca de atunci nu m-am mai oprit. Sper sa gasesc mereu motivatia de a continua. De asemenea ma bucur ca am reusit sa conving si alti oameni sa inceapa sa faca miscare.

·         Prietenii mei spun că ...

Cand am inceput pregatirea pentru primul maraton eram entuziasmat, le-am povestit si prietenilor despre ceea ce doream sa fac, dar putini au inteles care e rostul, de ce sa alergi 42 de km, primesti ceva? Desigur au fost si cativa care m-au incurajat si au apreciat ceea ce faceam, dandu-mi incredere sa continui. La scurt timp dupa ce am terminat maratonul unii dintre ei au inceput sa alerge, chiar foarte bine, reusind sa termine la randul lor maratoane. Faptul ca am reusit sa determin cateva persoane sa se ridice de la computer si sa faca sport este una din marile mele satisfactii.

Acum ei inteleg aceasta pasiune si de fiecare data cand ma intalnesc cu cineva primesc intrebari de genul „pe unde mai alergi?, „care e urmatoarea cursa?”

·         Am aflat despre mine că ... daca imi stabilesc un obiectiv si imi construiesc un plan cu siguranta il voi duce la indeplinire. Obiectivele sunt visele care au  termen limita de finalizare, de aceea cred ca este foarte important sa planificam lucrurile; e frumos sa visezi cu ochii deschisi, dar e minunat ca visele sa si devina realitate.

Sportul ne invata ca limitele mentale pe care le avem intiparite pot fi doborate, ne invata sa fim mai organizati si ne dezvolta capacitatea de a iesi din zona de confort, ajutandu-ne sa evoluam ca indivizi. Multe din proiectele mele au fost puse la cale in timpul unei alergari prin parc pentru ca atunci imi vin cele mai bune idei si sunt creativ; de asemenea cele mai bune articole scrise pe blog au fost concepute astfel.

·         Sportul mă face să mă simt liber, sa visez frumos si sa imi doresc mai mult de la viata Sportul imi da foarte mare incredere in mine si cred ca am devenit dependent de starea de care ma bucur dupa ce fac miscare. De fapt nu cred, ci sunt convins.

De cand alerg am descoperit o comunitate de oameni minunati care, pe langa faptul ca isi exercita pasiunea, incep sa se implice in diverse actiuni de dezvoltare a comunitatii, intreprind actiuni caritabile, isi ajuta prietenii sa treaca la un mod de viata mai sanatos, sa isi schimbe atitudinea si sa gandeasca pozitiv.

In final constatam ca devenim niste oameni mai buni. Despre asta este sportul :)

·         Obiectivul meu în 2015 este ...

… sa particip la un concurs de IRONMAN. De cand am aflat ca exista asa ceva nu am mai avut pace cu mine. Imi doream neaparat sa particip candva, initial credeam ca nu va fi posibil chiar anul urmator, o vreme mi-a fost teama sa mai spun cuiva de teama ca nu voi reusi. Dar mi-am luat inima in dinti si am aplicat aceeasi metoda ca si la primul maraton: m-am inscris la cursa si am facut anuntul public pe blog. Apoi am inceput sa strang informatii, si sa ma antrenez.

Va fi foarte dificil, 3800 m de inot urmati de 180 km de pedalat pe bicicleta, la care apoi se adauga 42,195 km de alergat nu pot fi facuti decat urmand un plan inteligent de antrenament si ramanand motivat pe tot parcursul pregatirii. Dar va fi frumos, eu sunt convins ca voi reusi, deja ma vad trecand linia de sosire intr-o seara frumoasa de vara, pe 27 iunie 2015 la Oradea. Wish me luck!
Later edit: am reusit I am IRONMAN!

Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că totul trebuie luat gradat, pas cu pas, si ca, indiferent de obiectivul pe care ni-l propunem, nu trebuie sa uitam ca suntem amatori si ca practicam sportul pentru ca ne aduce placere. Alergatul / ciclismul / inotul sunt modul nostru de evadare din cotidian, sunt metoda de relaxare dupa un program sedentar de stat la birou, asa ca intotdeauna trebuie sa mergem la antrenamente si la competitii cu bucurie. Si sa nu uitam niciodata sa zambim in fata liniei de finish :)

Daca vreti sa primiti o notificare de fiecare data cand public ceva nou, introduceti adresa de email in casuta de mai jos si sa intrati si pe pagina de facebook

Delivered by FeedBurner