Pe undeva pe la kilometrul 35 al maratonului cand totul e o lupta cu tine pentru a ajunge la borna aia de 42, inaintam eu greoi, adanc cufundat in felurite ganduri si manat de la spate de ceva muzica.. eh printre miile de spectatori cu diverse mesaje care mai de care mai incurajatoare vad unul care zicea ceva de genul "Remember, you've paid for this!". Ridic capul si ii strig din fuga "not me, my wife" :))
Am reinceput eu de vreo 2 ani sa ma mai misc la ceva sport, caci trecuse si pandemia si bebeluseala, ramasesem cam fara motive sa tot aman. Dar sa ma inscriu la un maraton full, eh la asta chiar nu ma gandeam. Pana ce-am primit inscrierea asta cadou prin aprilie care m-a scos din casa ca nu te joci cu un maraton, chiar si cvasi antrenat tot reuseste sa dea cu tine de pamant daca esti neserios.
In decembrie 2022 primisem de la Moşu o inscriere la Semimaraton Brasov si asa praf cum devenisem pe partea de miscare m-a cam speriat. Am facut plan si mi-a iesit, acest efort aducandu-ma la un nivel fizic decent. Am continuat apoi tot anul 2023 sa fac sport manat si de dorinta de calificare la Jocurile Olimpice Paris 2024, proba de maraton amatori. Dar dupa ce la finalul anului am aflat ca toate locurile s-au ocupat am picat iarasi pe o panta de leneveala la alergare. Deci inscrierea la Amsterdam Marathon 2024 a venit cum nu se putea mai bine.
Am cautat prin sertarele laptopului un plan de antrenament de la defunctul myAsics si am gasit un PDF de la un Cluj Marathon de acum muulta vreme si am zis sa il urmez. Am cam ratat eu prima luna din cele 3 de program, dar urmatoarele mi-au cam iesit. Odata intors din concediul de vara, pe la jumatatea lui august, am pus alarma zilnica la 6 dimineata si asa a ramas pana la ziua maratonului. In fiecare zi am prins rasaritul afara, in parcuri, pe strazi, ori la National Arena. Am facut alergarile din planul de maraton si am completat in celelalte zile cu bicicleta sau simplu mers alert, pret de o ora si ceva. La alergarile lungi din plan am incercat ba sa cooptez un prieten ca sa mai stam de vorba, ba sa colind tot Bucurestiul, am ajuns in alergarile de weekend prin mai toate parcurile mari ale capitalei, trecand din unul in altul in alergare intr-un fel de circuit Parks Run.
Ziua cea mare
Stiam ca nu va fi usor, un maraton nu este niciodata usor. Am ajuns la Amsterdam cu 2 zile inainte de start, ne-am plimbat domol pe strazi, am incercam sa fac carboloading si sa menajez cat mai mult picioarele, desi zilnic am avut 15-20 de mii de pasi. Surprinzator a fost ca si Tudorica a avut acelasi numar de pasi, a tinut ritmul cu noi desi acasa nu il dai jos de pe bicicleta sau trotineta.
Ne-am ridicat kiturile de concurs, Tudor participa si el la cursa copiilor, o distanta noua pentru el, 800m. A primit si mami un numar de pus pe piept, cel de COACH.
Cursa a mers binisor, nu aveam de batut nici un record, nu prea mai fac asta. Am plecat de pe Stadion Olimpic din Amsternam, in valuri, eu pe pa ora 9:20. Vreme numai buna de alergat, maxim 10 grade si cer noros. Din nu stiu ce motiv m-am asezat langa pace makerii de 4h:10m si am tinut-o dupa ei vreo 17 km. Ritmul nu era extraordinar de tare, dar era mai rapid decat ce facusem eu la antrenamente adica undeva la 6m:20s / km cum avusesem in plan. Am strabatut parcul si multe stradute din Amsterdam, oamenii iesisera pe strazi pentru a vedea spectacolul, este editia nr. 49 deci maratonul e deja o traditie pentru ei.
Odata intrati pe malul raului Amstel am inceput sa domolesc putin ritmul, aveam puls 165 si eu pe distante lungi, cel putin in ultimul an am alergat undeva la 150-155. I-am lasat pe paceri si am incercat sa imi fac ritmul meu, cum ar fi trebuit sa fac inca de la inceput. Portiunea asta de-a lungul raului spre Amstelveen, traversat pe un pod si intors pe malul celalalt catre oras, vreo 12 km in total, este destul de plictisitoare, sunt mai putini spectatori si nu se intampla aproape nimic, sunt campuri verzi de o parte, case, vacutele olandeze care ne dau acea branza buna. Ma rog, poate a coincis cu momentul din cursa cand am cam picat fizic/mental. Am oprit la fiecare punct de alimentare, din 5 in 5 km, am luat isotonic, apa si banane, plus un gel din tolba proprie. As zice ca pe partea asta am fost constant.
Pe la km 25 am trecut intr-un mers rapid, muschii pareau incordati si moralul meu nu era cel mai bun. Oi merge eu repede, dar nu pot face asta pana la finish, e prea plictisitor. M-am remontat pe la km 30, am bagat si castile in urechi pentru un boost de energie pentru psihic, sa nu mai aud piticul ala care spune sa ma opresc :).
Am ajuns la km 32, mai aveam doar 10 pana la finish, am inceput un joc al numerelor. Sa mai alerg inca 1 km, apoi sa ajung si la borna oficiala care imi arata la ce km sunt caci se crease un gap de apros 200m intre ceasul meu si marcajul oficial (de la diverse ocolisuri la depasiri sau la punctele de alimentare). Apoi sa ajung la km 35 unde e alimentare, apoi sa ajung la km 37 de unde mai raman doar 5 km, matematica ajuta intr-o cursa de maraton :)
Spectatorii creau o atmosfera deosebita, aveam tor felul de mesaje, bateau palma cu tine sau te strigau pe nume, vazandul scris mare deasupra numarului de concurs. "Go, Dragos, your mind is stronger than your body!"
Am ajuns din nou in parcul Volderpark, de aici mai erau 2 km. Aglomeratie mare, muzica bubuia in urechi pana ce am scos castile ca sa simt mai bine atmosfera. Ajung la borna 42 si gasesc puterea sa sprintez pe ultimii 200m, tare interesant cum majoritatea alergatorilor gasesc energia sa faca asta dupa o lupta grea. Intru pe pista stadionului siii... FINISH!
A fost minunat, ca la orice maraton, o adevarata lupta mai mult in plan psihic daca antrenamentul anterior a fost facut corespunzator. Am scos un timp asemanatoru primului meu maraton facut in 2012 - 4 ore 42 minute. Este un nou inceput dupa 7 ani de pauza, la mai mare 😀
Ma intalnesc cu Tudor si cu Irina, baiatul facuse si el o cursa de care s-a bucurat, a alergat atat de rapid ca mami nu a reusit sa il urmeze si s-au speriat putin ca nu se regaseau in invalmaseala de la finish. "Tati, chiar m-a ajutat kerosenul pe care mi l-ai dat, nu stiu ce m-as fi facut fara el" mi-a spus referitor la jeleurile pe care i le dadusem atunci cand mi-a vazut centura cu geluri in drumul spre start.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Lasati un comentariu.